ACTUALITATE
FONDATORUL IT din Cluj, pionierul CALCULATOARELOR din ţară. Matematicianul Transilvaniei. T. Popoviciu, 115 ani de la naştere

Un mare matematician român s-a născut într-o zi ca aceasta. Dar în urmă cu 115 ani. Tiberiu Popoviciu. Puţină lume ştie că el este pionier al calculatoarelor româneşti. Şi fondator al industriei IT din Cluj.
Al doilea matematician al Transilvaniei
Tiberiu Popoviciu (16 februarie 1906, 29 octombrie 1975), matematician, profesor universitar, membru al Academiei Române.
Academicianul Caius Iacob spunea despre el că este „unul din cei mai mari matematicieni români”, “primul mare matematician dat de Transilvania după Janos Bolyai”.
Este unul din pionierii calculatoarelor electronice din România şi fondatorul industriei IT din Cluj. Apare în selecta listă History of Approximation Theorie a Universităţii Technion din Israel. Iar “inegalitatea Popoviciu pentru varianţă” îi poartă numele. Precum şi liceul de informatică din Cluj-Napoca.
Îngropat în Hajongard
“Este îngropat în Cimitirul Hajongard. Este unul dintre cei peste 100 de academicieni români şi maghiari care sunt îngropaţi în cimitirul clujean”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogoslavievici.
Printre altele, a obţinut doctoratul la Paris (1933), sub îndrumarea profesorului Paul Montel, despre teoriei funcțiilor convexe de ordin superior. Apoi a fost cadru didactic la universitățile din Cluj, Cernăuţi, Bucureşti şi Iaşi. La Cluj a înfiinţat, în 1957, Institutul de calcul al Academiei Române. De asemenea, a înfiinţat şi a condus mai multe reviste de matematică.
Părintele Analizei Numerice din România
“Trebuie să remarcăm că Tiberiu Popoviciu, larg recunoscut ca părintele Analizei Numerice din România, a fost un savant vizionar. El a privit acest domeniu al matematicii, aflat în plină dezvoltare, nu numai ca pe o teorie cu latura ei abstractă, ci a pus o mare bază pe aplicațiile practice ale ei, încurajând încheierea de contracte cu producția, în care o mare parte din cercetările de institut să poată fi aplicate în practică.
Colaboratorii şi elevii săi au constituit Școala Clujeană de Analiză Numerică și Teoria Aproximării”, spunea Ion Păvăloiu de la Institutul de Calcul “Tiberiu Popoviciu”.
*în imagine, o carte din biblioteca personală a lui Tiberiu Popoviciu (arhiva Cluj24).
(MaAv)
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

EVENIMENT
VIDEO. Incendiu de casă în Someșeni. SC Domeniul Public Napoca SA a dat o mână de ajutor pompierilor și a adus o cisternă cu apă

Un incendiu a izbucnit, sâmbătă, la acoperișul unei case de pe strada Elicei din cartierul Someșeni, pompierii intervenind de urgență mai ales că zona este în apropierea Aeroportului ”Avram Iancu” Cluj.
Pompierii lucrează la stingerea flăcărilor și au evacut mai multe materiale depozitate la etajul superior și la mansarda casei.
Incendiul este ținut sub control, intervenția pompierilor fiind sprijinită de SC Domeniul Public Napoca S.A., din subordinea Primăriei clujene, cu o cisternă cu apă.
Traficul aerian de pe aeroport nu este afectat.
Vom reveni cu detalii.
CLUJ24 TV
VIDEO. Muzicianul Teo Peter Jr., la Clujăreală: Bunica mi-a luat CHITARĂ. Tata m-a CERTAT. Eu am dat cu ROCK

N-avem fer, dar avem metale grele la Clujăreală. Și, întru ciuda lui Trump, și rare și prețioase. Și nu le negociem… Teo Peter Jr. probabil a fost magnet când era mic, c-a fost atras de metal mai ceva ca Piedone de controale. Spre disperarea lui ticu-so, celebrul rocker prematur dispărut, care l-ar fi vrut cantor la biserică, Teo a ocolit elegant cădelnița și s-a parcat la o chitară bass, c-așa-i tradiția în familie. De atunci și-a închinat viață pe „Altar”-ul muzicii, cu un mic derapaj spre politică, derapaj ce-ar putea recidiva în viitorul apropiat.
„Este un brand, Teo Peter, construit, sigur, întâi de tatăl meu, pe care l-am preluat cu onoare și cred că-l duc cu cinste mai departe. La fel ca și tradiția din familie, de la tată la fiu, ținând de muzică, de a cânta la chitară bass, de a avea o trupă. Am pornit de mic cu chitara în spatele blocului, așa cum se făcea atunci, pe vremea mea. La 13-14 ani, ieșeam cu chitările, cu fetele în spatele blocului, și cântam acolo.
Deja formația Compact era o trupă foarte cunoscută la nivel național, probabil cea mai de succes în acel moment. Și, sigur că mi-a încolțit și mie în minte și în inimă gândul, mergând la concertele lor, că aș vrea, când o să fiu mare, că eram mic atunci, când o să fiu mare vreau să mă fac Teo Peter. M-am gândit exact așa, bă, eu când o să fiu mare vreau să fiu rockstar.
VIDEO. Muzicianul Teo Peter Jr., la Clujăreală: Bunica mi-a luat CHITARĂ. Tata m-a CERTAT. Eu am dat cu ROCK
Am fost la LMF 1, liceu foarte barosan pe vremea aceea. Dar eu am recunoscut și recunosc că am fost golan de mic, în sensul că, din momentul în care mi-a intrat în cap că eu urmează să mă fac rockstar, am trecut exact ca și trenul prin gară la școală. Asta neînsemnând că aș fi un incult sau așa ceva… Potențial aveam și capacitatea de a face absolut orice am vrut. Pur și simplu nu am luptat. Am terminat liceu și nu m-am dus nici la studii superioare. Pentru că drumul meu a fost altul. Și, din fericire, se pare că mi-am găsit drumul foarte bine.
Tata nu m-a încurajat absolut deloc. Aici e o poveste foarte frumoasă, în sensul că aveam 16 ani când l-am abordat și i-am spus că aș vrea o chitară bass, vreau să fac o trupă, să fiu un rockstar ca și el. Ajunge un nebun în familie, mi-a zis. Tu crezi că e așa cum pare a fi, nu-i așa, că nu-i ușor… Tu vezi de școală și mai vedem noi. Și nu mi-a luat chitară. M-am supărat foarte tare atunci pe el. Cred că nici n-am vorbit vreo doi ani…
„Bunica a crezut în mine”
Bunica m-a văzut supărat și m-a întrebat ce am. I-am povestit că, uite, tata nu vrea să-mi ia chitară și nu vrea să mă susțină. Atunci n-am înțeles, ca și copil fiind. Îmi voia numai binele. Acum nu pot decât să fiu recunoscător și să-i mulțumesc pentru că ceea ce s-a întâmplat atunci m-a capacitat și m-a ambiționat să fac pe propriile mele puteri, ceea ce am făcut. M-am ambiționat să-i demonstrez. Pentru că atunci a zis, nu, lasă că o să-mi fac eu o trupă și o să fiu mai mare decât tine. Gândurile mele de adolescent. Și a venit bunica.
Și acum țin minte… 800 de lei avea pensie. Și când a luat pensia a venit cu toată pensia ei și mi-a dat-o mie. Mi-a zis, uite mamă, ia-ți chitara de care ai nevoie. Bunica a crezut în mine. Fenderul ce mi l-am luat era exact o Reghin la mâna a doua… O chitară căreia colegul meu Nimrod, cu care am început să cântăm ulterior, i-a dat o formă foarte frumoasă și într-adevăr chitara arăta ca o chitară de afară, ca un Kramer. Și cam așa am pornit…
Nu m-am folosit de brand-ul Teo Peter în lumea artistică. Pe toate albumele mele eram doar Teo. Nu am vrut să fac lucrul ăsta deși se vorbea pe la colț de stradă că pe ăsta îl ajută tacsu și așa mai departe. Ceea ce nu era adevărat. A fost orecum o povară de dus pentru că nu e ușor, n-a fost ușor să fii fiul lui Teo Peter. Cam despre asta e vorba. Dar port cu mândrie numele ăsta, repet. Și cred că am contribuit și eu la construcția acestui brand în lumea artistică.
„Pot să zic că sunt foarte împlinit și împăcat cu ceea ce sunt”
Universul face în așa fel, în momentul în care îți dorești și ai un drum și un țel, încât ți se organizează totul după cum vrei. Totul ține de temporizare, trebuie să ai răbdarea necesară, să aștepți până când lucrurile se întâmplă. Pentru că se întâmplă. Și întotdeauna se întâmplă. Când gândul tău este bun, când dorința este reală. Pentru că Dumnezeu există și destinul ăsta e trasat. Numai că trebuie să învățăm noi să umblăm în el ca să se întâlnească drumurile. Și cel mai frumos în viața asta este atunci când realizezi că drumul pe care tu ți l-ai dorit și pe care ai pornit și pe care l-ai urmat, ajunge să se lipească de drumul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru tine. Atunci este momentul în care te poți considera mult mai împlinit.
Climatul. Momentul… Așa cum zicea tata, câteodată stăteam și mă gândeam, bă, poate ar fi cazul să mă orientez altfel, că na, nu-i ușor. Și ziceam, bă, poate sunt nebun, poate e nebunia mea asta cu cântatul. Și am avut vreo 3-4 momente din astea. Ei, dar când înțelegi că te-ai întâlnit acolo cu ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru tine și înțelegi că nu ești nebun, împlinirea Pot să zic că sunt foarte împlinit și împăcat cu ceea ce sunteste maximă. Și eu asta trăiesc în acest moment în viața mea. , pentru că de fapt despre asta e viața. Să fii mulțumit cu ceea ce ești”, a spus, printre altele, Teo Peter Jr.
EVENIMENT
Sportiv clujean, a câștigat finala Cupei României la Box la categoria 86 kg la Sighetu Marmației. A învins un campion european

Sportivul clujean Vlad Pustai a câștigat, sâmbătă, finala Cupa României la Box, categoria 86 kg, la competiția desfășurată la Sighetu Marmației.
”Am câștigat cupa. Vlad Pustai a câștigat finala contra campionului european din 2023. Cupa vine la Cluj, ca în fiecare an. Bravo Vlad, mândru de tine”, a transmis antrenorul Victor Lupo.
Pustai a participat la categoria 86 kg la Cupa României de Box pentru Tineret și Seniori U23 de la Sighetu Marmației care are loc în perioada 7-14 aprilie.
Clubul Rai Boxing Cluj a fost prezent cu 2 sportivi la Cupa României, Elisei Otvos, la categoria 71 kg și Vlad Pustai la categoria 86 kg.
La eveniment au fost înscriși peste 200 de sportivi de la 80 de cluburi care au concurat la 13 categorii de greutate, pentru două categorii de vârstă.
Printre participanți se numără mai mulți componenți ai loturilor naționale și olimpice de box.
EVENIMENT
Doi tâlhari minori din Turda, arestați preventiv. Au amenințat un bătrân cu cuțitul și i-au furat 15.000 de lei

Polițiștii din cadrul Biroului de Investigații Criminale Turda au reținut, pentru 24 de ore, doi minori, de 14 și 16 ani, cercetați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.
Cei doi sunt bănuiți că, în cursul zilei de 9 aprilie a.c., ar fi pătruns în locuința unui bărbat de 76 de ani, din municipiul Turda, unde, prin întrebuințarea de violențe și amenințări cu un cuțit, l-ar fi imobilizat și i-ar fi sustras suma de 15.000 de lei din locuință, părăsind apoi locuința într-o direcție necunoscută.
”Sesizarea a fost făcută de persoana vătămată prin apel la 112, în jurul orei 14.40, iar polițiștii au demarat de îndată verificări și activități operative în municipiile Turda și Câmpia Turzii.
În urma activităților investigative, cei doi minori au fost depistați la ieșirea din municipiul Câmpia Turzii, în timp ce se deplasau cu un autoturism condus de o persoană la care ar fi apelat ulterior comiterii faptei”, arată polițiștii clujeni.
Arestați preventiv
Prejudiciul în cauză a fost recuperat parțial.
În urma administrării probatoriului, cei doi au fost reținuți pentru 24 de ore, iar în cursul zilei de 11 aprilie a.c., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Turda a dispus arestarea preventivă a acestora.
Cercetările sunt continuate sub coordonarea unității de parchet competente
Adriana Herta
februarie 23, 2021 la 8:05 am
.
Păcat că, fiind vorba de o mare personalitate ştiințifică a Clujului, nu faceți o documentare completă.
.
Vizionarul Tiberiu Popoviciu s-a remarcat în două moduri. Prin activitatea depusă, împreună cu colectivul său, în cadrul Institutului de Calcul Cluj, culminând cu realizarea calculatorului de generația a doua, cu tranzistori, DACICC. Şi prin formarea, atât teoretică, în cadrul UBB, cât şi practică, în cadrul Institutului său, a primelor generații de informaticieni clujeni, aşa cum academicianul Grigore Moisil a făcut la Bucureşti.
Discipolii profesorului Popoviciu sunt cei care au fondat cele două mari instituții care au constituit cei doi piloni ai informaticii clujene, CTCE şi ITC.
ITC – Institutul de Tehnică de Calcul, cu sediul la Bucureşti şi filială la Cluj, sub conducerea de o viață a profesorului Emil Munteanu a activat în două direcții principale : crearea de echipamente hard şi scrierea de soft de bază. Complementar, redacta şi manualele asociate acestui soft. O serie de specialişti de frunte au lucrat în cadrul acestui institut : Augustin Prodan – părintele COBOL-ului, Nitschi – părintele băncilor de date, Vasile Listeş, marele nostru prieten Gavroche, Gavril Glodeanu – părintele compilatoarelor, dar şi scriitor, epigramist şi unul dintre cei mai buni rebusişti ai României. Dar cel mai bun informatician clujean şi cel mai fantastic dascăl, de la care eu am furat meserie din greu, era profesorul Liviu Negrescu – maestrul celui mai dificil domeniu al informaticii, Organizarea datelor, pe care o preda în anii ’70 la cursurile postuniversitare, unde eu am avut şansa şi onoarea să-i fiu asistentă, ținând seminariile, iar după plecarea sa în Franța, chemat să scrie soft pentru CII, am preluat eu predarea acestui modul. La fel, am avut onoarea să fiu asistenta profesorului Emil Munteanu care preda, tot excepțional, limbajul COBOL.
CTCE – Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj, înființat în 1969, sub coordonarea ICI – Institutul Central de Informatică Bucureşti cu rol de for coordonator al informaticii clujene. Centrul de Calcul, cum i se spunea prescurtat, sau chiar numai Centrul, între noi informaticienii, a avut ca domeniu de activitate proiectarea, implementarea şi exploatarea sistemelor informatice pentru toate unitățile economice ale Clujului.
Şi şi-a îndeplinit atât de bine această sarcină, încât în 1990 Clujul era complet informatizat şi, cum glumeau chiar beneficiarii noştri, nicio întreprindere n-ar mai fi putut plăti salariile în lipsa calculatorului, pentru că nu mai ştiau să le calculeze manual. Şi nu numai Clujul, practic toate județele din Transilvania şi-au dezvoltat informatica sub tutela noastră, ca Oficii de Calcul ale CTCE Cluj, de la Sibiu, la Baia Mare şi de la Târgu Mureş, la Oradea. Când se dezvoltau suficient şi aveau destui beneficiari locali încât să-şi acopere cheltuielile proprii, ele deveneau Centre Teritoriale independente. În 1990, mai aveam încă două Oficii de Calcul ale căror salarii depindeau de noi, Zalău şi Bistrița. Aveam şi un nod național de rețea, prin care se transmiteau direct la Bucureşti datele economice din Transilvania.
Şi ce legătură au toate acestea cu academicianul Popoviciu ? Domnia sa a fost mentorul profesional şi spiritual al directorului nostru, dr. Vasile Peteanu, cel care i-a preluat şi dezvoltat viziunea, devenind cel mai valoros şi mai luminat conducător al epocii sale, la care toată lumea apela pentru sfaturi, îndrumare şi clarvìziune, atât oameni, cât şi firme.
Intelectualii clujeni veneau la noi nu numai ca să ruleze programe pentru firmele lor, ci şi pentru a-şi finaliza lucrările de doctorat sau, pur şi simplu, pentru o cafea la barul nostru şi o poveste. Eram ,, oaza de normalitate „, cum ne-a numit un coleg, la care oamenii apelau pentru a-şi clăti mintea şi a-şi bucura sufletul. Colegii noştri făceau rost de casete şi discuri cu cea mai bună muzică, fie că era pentru evenimente, fie că era jazz de top, cu cei mai buni solişti ai lumii. Tot prin noi s-a organizat şi prima videotecă din Cluj, unde am putut vedea filmele interzise publicului din România: ,, Zbor deasupra unui cuib de cuci „, ,,Cacealmaua „…
În anii ’90 s-a înființat atelierul de Informatică Industrială care, sub conducerea unui profesionist desăvârşit, dr. ing. Constantin Jeican, a revoluționat nu numai informatica românească, ci şi pe cea europeană. De la robotică, maşini-unelte cu comandă numerică, la construcții, arhitectură, geologie, proiectări de nave, totul s-a gândit, proiectat, calculat şi desenat pe un plotter cehoslovac de oamenii din acest atelier. Pe vremea când încă nu exista soft de grafică, colegii mei au creat aplicaţii grafice pe minicalculatoare pentru orice domeniu de activitate imaginabil. Când au prezentat aceste aplicații în cadrul unui simpozion CAER, ceilalţi informaticieni au rămas uimiți şi cehii, care erau cei mai avansați dintre socialişti, i-au întrebat pe colegii noştri de la ce firmă americană au copiat softurile. Nici nu puteau concepe că românii, care nu aveau voie să facă măcar un pas înafara graniței (şi simpozionul se ținea la Sibiu, ca să poată participa şi românii), sau să cumpere măcar un şurub din import, decât prin CAER, sunt în stare să creeze prin forțe proprii soft care să intre în competiție cu cel american.
De fapt, şì minicalculatorul românesc de ultimă generație, Coral, creat de un colectiv de la Institutul Politehnic Bucureşti şi produs de Fabrica de Calculatoare era cel mai performant din lume la vremea lui, fiind primul care folosea microprocesoare, în timp ce celelalte calculatoare foloseau circuite puternic integrate. Şi din Orientul Mijlociu până-n China toți se băteau pe el, de la noi nici nu mai ajungeau.
Dar mai existau două domenii particulare în care CTCE Cluj excela la nivel național: învățământul şi cercetarea.
Grupa Pregătire Cadre, însărcinată cu formarea, specializarea şi perfecționarea cadrelor din informatică, s-a înființat în februarie 1972. În peste 40 de ani, noi am pregătit peste 30000 de cursanți. În primii doi ani, cursurile s-au ťinut sub egida Institutului Politehnic, pentru a se putea elibera diplome de curs postuniversitar. Predam noi, cei de la învățământ, specialiştii de la ITC şi, pentru FORTRAN, doi specialişti din Politehnică, Silviu Negru şi Ioan Dancea, care în câțiva ani au emigrat în Occident. După aceea am fost acreditați să eliberăm diplome postuniversitare şi postliceale pentru informaticieni, care erau recunoscute şi de Ministerul Educației şi de Ministerul Muncii.
Noi am format profesori şi cercetători pentru Institutul Politehnic, pentru UBB, inclusiv decanul viitoarei facultăți de Matematică -Informatică. Apoi profesorii şi directorul, profesorul Aurel Clamba, al liceului patronat de CTCE, construit sub îndrumarea unui coleg de-al nostru, inginer constructor, devenit analist şi unde am predat noi orele de specialitate în primii ani. Şi-n acest context, domnul Peteanu, în semn de respect şi prețuire, a propus numele mentorului său pentru a fi atribuit liceului nostru şi astfel el a devenit Liceul de Informatică ,,Tiberiu Popoviciu”. Iar acelaşi chip impunător care ne privea pe noi la şedințele de Consiliu, în biroul directorului, îi supraveghea acum pe elevi, de pe peretele şcolii lor.
Cercetarea a fost departamentul care ne-a individualizat în peisajul informaticii româneşti, fiind unicul din țară. Inițial era format din ingineri specializați în Franța care întrețineau şi testau softul de bază, scriau programe utilitare, depanau programe. Grupa era coordonată de cel mai erudit dintre colegii noştri, poet, traducător, ziarist, expert în jazz şi cinefil, care crescuse în preajma lui Lucian Blaga, bun prieten de familie, Ioan Muşlea, devenit ulterior directorul Studioului Teritorial de Televiziune Cluj, creator de noi emisiuni şi mentorul mai multor specialişti, dintre care, cel mai cunoscut, Cătălin Ştefănescu.
Când, în mod abuziv, au fost desființate institutele de cercetare ale Academiei, a căzut victimă şi Institutul de Calcul al academicianului Popoviciu, iar directorul nostru a salvat un grup de cercetători de excepție, doctori în matematică, cu care a întărit grupa de cercetare. Acum se puteau concepe algoritmi mai complecşi şi care presupuneau formule sofisticate. De pildă, rezolvarea ecuațiilor n-dimensionale, sau optimizări bazate pe criterii multiple, având la bază cercetarea operațională. Astfel, s-au creat şi programat algoritmi de optimizare multi-criterială a lansării producției la diferite fabrici din Cluj.
Dar cel mai mândră am fost de colegii mei atunci când Centrul de Calcul a primit o scrisoare de mulțumire din Japonia. Centrul fusese solicitat să proiecteze o elice specială care să respecte nişte parametri şi nişte restricții particulare în funcționare. Colegii de la Cercetare au făcut calculele necesare realizării acelei geometrii spațiale variabile. Au conceput algoritmii necesari, i-au programat şi au desenat grafic proiectul final, cu ajutorul plotterului nostru. Proiectul a fost trimis la Reşița, unde elicea a fost turnată dintr-un oțel special, apoi a fost trimisă la Galaţi, unde a fost montată pe un mineralier conceput şi executat de Şantierul Naval. Iar nava a plecat spre firma japoneză care-l comandase şi care s-a dovedit a fi atât de mulțumiță încât a trimis scrisori de mulțumire tuturor celor care contribuiseră la realizarea navei.
Un alt inginer de excepție era Piți Man, căruia institutul din Bucureşti îi trimitea spre testare orice soft nou înainte de-a fi implementat în toată țara, dacă-şi dovedea eficiența. În 1989, tocmai primise pentru testare, pe 8 casete mari, tip video, cel mai performant şi portabil soft din lume, Unix, care urma să fie introdus pe toate calculatoarele româneşti. Cred că a ajuns la gunoi, împreună cu toate calculatoarele, sistemele informatice şi băncile de date create de informatica românească timp de douăzeci de ani. Şi de unde eram printre cei mai performanți din lume, brusc am ajuns cerşetorii Europei, cărora li s-au aruncat nişte gioarse de PC-uri uzate prin băncile occidentale şi puşi să scrie nişte aplicații schiloade, folosind cel mai schizoid sistem de operare posibil.
În aceste condiții, colegii mei s-au împrăştiat în cele patru zări, cei mai mulți în SUA şi Canada. Sau, dacă nu s-au dus ei, şi-au trimis copiii. Aşa că, informatica clujeană a ajuns să susțină din greu informatica americană. Avem chiar o colegă care lucrează la Departamentul de Stat al SUA. Şi tot produs al şcolii clujene de matematică.
.