EXCLUSIV / Mănăștur – mon amour. 50 de ani de la construirea primelor blocuri din cel mai mare cartier al Clujului

Recepția primelor blocuri construite în cartierul Mănăștur a avut loc pe 2 august 1971. Primul dintre ele a fost ridicat pe strada Grigore Alexandrescu, al doilea, pe Aleea Micuș. Apartamentele erau proprietate privată și erau foarte scumpe.

Mănăștur, cel mai populat cartier al Clujului (peste 100.000 de locuitori – n.r.), e ridicat pe locul satului cu același nume, care, până în anii ’60, avea trei străzi principale: Calea Florești, Câmpului și Lingurarilor (actuala Primăverii).

Casele cu grădini erau înșirate de o parte și de cealaltă ale străzilor. În rest, doar câmpuri cu culturi agricole. În Mănăştur, care înainte de industrializare era o suburbie – sat a Clujului, primele blocuri au fost construite în zona delimitată acum de străzile Primăverii – Grigore Alexandrescu – Bucium – Calea Floreşti.

Primele blocuri

Primul bloc a fost ridicat pe strada Grigore Alexandrescu (Bl. F4), al doilea, pe Aleea Micuș. Soții Letiția și Grigore Dejeu (fostul viceprimar al Clujului – n.r.) locuiesc de 50 de ani într-unul din aceste blocuri: pe Aleea Micuș, la numărul 3.

Blocul de pe Micuș are trei scări, iar la scara în care locuiesc soții Dejeu sunt 10 apartamente cu 3 și 4 camere semidecomandate. Un lucru demn de consemnat: blocul a fost proiectat cu locuri de parcare subterană pentru fiecare scară, ceea ce nu e deloc puțin. Vorbim, totuși, de un imobil de acum 50 de ani!

Cum era Mănăștur în urmă cu o jumătate de veac

„Când am venit aici, la stradă (Calea Florești – n.r.) erau casele mănășturenilor vechi. Blocul în care locuim este pe grădina domnului Cherecheș. Avea o casă cu curte întinsă spre Minerva, grădină cu legume și viță de vie.

Vizavi de strada Florești, era strada Taberei, iar lângă ea, Porțile de Fier, care era deasupra liniei de tramvai de la Podul Calvaria. De o parte și de alta a străzii Plopilor, erau tot case. Tramvaiul circula doar până sub Podul Calvaria, de acolo făcea o buclă și se întorcea.

Foto: Gabriella Leu

Dar case pe Calea Florești erau, cum spuneam, doar la stradă. Aici, unde suntem noi și spre Minerva erau grădini, iar de acolo încolo culturi de grâu sau porumb”, își începe povestea Letiția Dejeu.

Apartament de 100.00o de lei

Soții Dejeu erau tineri când au primit apartamentul din Mănăștur, doamna Letiția era chiar însărcinată, iar până să decidă că vor să-și cumpere un apartament în acest cartier au locuit în Gheorgheni. Apartamentul pe care l-au ales era cu 4 camere, confort I pe vremea aceea, și a costat 100.000 de lei!

El a fost cumpărat prin intermediul Fondului Locativ de Stat.

Era o sumă imensă și ca să vă dați seama cam ce însemna, facem două comparații: un autoturism Dacia, pentru care făceai comandă și stăteai 5 ani, costa 70.000 de lei, iar salariul mediu net nu depășea, în acele vremuri, 1.200 – 1.400 de lei.

„Apartamentul nostru a fost evaluat la 100.000 de lei, o sumă foarte mare pe vremea aceea, pe care noi n-am avut-o. Pentru avans, am luat împrumut de la CEC cu o dobândă de 8%, iar restul de bani i-am plătit în rate lunare timp de 20 de ani. N-a fost deloc ușor”, își amintește Letiția Dejeu.

Foto: Letiția Dejeu trăiește, alături de soțul ei, Grigore, de 50 de ani în blocul din Mănăștur

Recepția blocului nr.3 de pe Aleea Micuș a fost făcută pe 2 august 1971, dar soții Dejeu s-au mutat în noul lor apartament doar în luna noiembrie a aceluiași an.

Proprietarii deposedați de terenurile pe care au fost construite blocuri au fost despăgubiți de stat, dar nu la valoarea pe care au atins-o acum terenurile în Cluj.

Bucuria de a locui în blocuri

„Noi, cei care am venit să locuim în blocuri, ne-am bucurat, pentru că plăteam chirii grele, veneam de pe șantiere … Domnul Cherecheș venea și ne arăta până unde a avut proprietatea și câte blocuri au fost construite pe grădina lui.

Grădina lui era până dincolo de Grigore Alexandrescu. Iar domnul Cherecheș era un om tare cumsecade, le împărțea struguri și mere copiilor, iar pe noi n-a avut nicio ură sau altceva de felul ăsta”, rememorează pensionara septuagenară.

Încet-încet, casele mănășturenilor au început să fie demolate, în locul lor să fie construite blocuri de 4 etaje, apoi blocuri turn. Totul în jur erau șantier și noroi. „Îmi amintesc că, pe la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80, a venit Ceaușescu la Cluj și atunci a cerut îndesirea (construirea de blocuri între blocuri – n.r.). După vizita lui, s-au construit turnurile de pe Calea Florești.

La sfârșitul anilor ’70, a început „îndesirea” cerută de Nicolae Ceaușescu în toată țara. Tot atunci, s-au construit blocurile turn în Mănăștur și-n alte cartiere ale Clujului. Foto: Gabriella Leu

Apoi, pe strada Primăverii, care atunci se numea Lingurarilor, pe o parte locuiau mănăștureni, pe o parte romi. Erau niște cocioabe, dar îmi amintesc că seara, când treceai pe acolo, se vedeau televizoare în toate casele. Românii nu aveau toți televizoare”.

A făcut infarct după ce a văzut că i-a fost demolată casa

„Ce vreau să vă spun e că oamenii ăștia de pe Lingurarilor erau foarte muncitori. Lucrau pe la spitale, pe la tot felul de întreprinderi. Unul dintre ei, Doghi știu că se numea, era portar la primărie. Avea casă pe strada Lingurarilor, o casă foarte acătării.

Și i-au demolat-o. Într-o zi a văzut că au venit buldozerele și i-au demolat casa. S-a dus la serviciu, s-a așezat cu capul pe masă, după care a făcut infarct. A murit de inimă că i-au demolat casa”, povestește, încă afectată de incident, Letiția Dejeu.

Mănăștur, mon amour: 50 de ani în același cartier

Soții Dejeu au semnat recepția apartamentului de pe Aleea Micuș, un act comun pentru toți proprietarii din acest bloc, pe 2 august 1971, dar s-au mutat efectiv în el în noiembrie, deoarece constructorii mai aveau de făcut unele mici retușuri.

„Îmi amintesc că la scara cealaltă, aveam două vecine care se apropiau de vârsta pensionării și care au refuzat să semneze recepția, pentru că faianța din baie și din bucătărie, în ambele apartamente, era neștearsă!

N-au semnat recepția și din cauza asta nu s-au putut muta nici celelalte familii. Blocul era recepționat de la constructor, dar dacă se întâmpla vreo avarie în perioada asta, cheltuielile picau pe seama Primăriei Clujului”, a mai spus Letiția Dejeu.

Blocul în care locuiesc soții Dejeu a fost reabilitat în urmă cu 10 ani. Foto: Tudor Știrbu

Soții Dejeu spun că s-au simțit foarte bine în cartierul Mănăștur și nu l-ar fi dat pentru nimic în lume pe o altă zonă din oraș. „Mulți clujeni voiau să se mute ori în Gheorgheni, ori în Grigorescu sau Andrei Mureșan, dar nouă ne-a plăcut Mănășturul de la bun început. N-am regretat niciodată că ne-am mutat și am locuit aici”, a încheiat și Grigore Dejeu.

Scurtă istorie a Mănășturului

Așezarea „Mănăștur” a început să fie construită în secolul al IX-lea, în zona ridicăturii de pământ pe care în secolul al XI-lea s-a ridicat mănăstirea benedictină. Mănășturul a fost atestat documentar încă din anul 1063.

Conform Wikipedia, în perioada colonizării germane a Clujului, în Mănăștur a început să se formeze un grup de țărani liberi care deserveau mănăstirea benedictină.

Cu trecerea timpului, alături de aceştia s-au adunat şi mulți români, care însă, potrivit legilor acelor vremuri, nu aveau drept de a se așeza în cetatea Clujului.

Abia în anul 1895 satul satul este inclus în componentă a orașului Cluj. Potrivit datelor din ultimul recensământ separat pentru Mănăștur, din anul 1890, din totalul de 3.099 de locuitori, 1.569 s-au declarat maghiari, 1.489 români, 16 germani, 5 slovaci.

Satul mixt Mănăștur

Astfel, la începutul secolului al XX-lea, satul era mixt: româno-maghiar.

În timpul administrației maghiare din perioada 1940-1944, Mănășturul s-a aflat la o distanță de doar un kilometru de frontiera cu Regatul Român.

Frontiera era situată la acea vreme pe Dealul Feleacului. Ca buni cunoscători ai locului, unii dintre mănăștureni s-au ocupat în perioada respectivă cu acțiuni de contrabandă și de trafic de persoane, în urma cărora au fost salvate viețile unor evrei.

În 1946, Mănășturul a sprijinit, alături de satele Someșeni și Florești, greva studenților din Cluj. Greva studențească de la Cluj a fost condusă de fostul mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, pe când avea 25 de ani şi era student în anul al II-lea la Medicină.

Până aici democrația

Mănșturul a fost unul dintre principalele puncte de rezistență împotriva instaurării comunismului în zonă.

În perioada de început al comunismului, satul era cunoscut pentru că la intrare (aproximativ în zona din fața fostei Fabrici de Bere) sătenii au instalat o pancartă pe care scria cu litere mari: „Până aici democraţia, de aici Mănăștur!”. „Democrația” se referea la „democrația populară”, adică la  dictatura instalată de comuniști.

În perioada 1965-1985, casele au fost demolate, iar pe teritoriul satului a fost dezvoltat actualul cartier Mănăștur.

Blocurile construite au fost oferite muncitorilor de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG). Pentru popularea cartierului Mănăștur au fost aduși oameni de la sate din întregul județ.

Tot în perioada comunismului, a fost realizată şi linia de tramvai care face legătura dintre Mănăștur şi zona industrială a oraşului Cluj-Napoca (Bulevardul Muncii).