EXCLUSIV: Artistul în vremea pandemiei – Ep.2 Grigore Leșe

Grigore Leșe: „…stau acasă. Horesc să m-audă Dumnezeu”

Grigore Leșe este un cunoscut interpret de muzică tradițională românească din zona Țării Lăpușului. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei și marcând evenimente importante din viața omului.

Ce face omul Grigore Leşe în aceste vremuri?

Horesc, zic din tilincă, fagot, bat toaca, citesc, memorez versuri, îmi adun gândurile. Trăiesc în rânduială. Spaima de-a fi părăsit nu ți-o poate da decât lipsa muzicii.

Care e programul unei zile, dacă putem să-i spunem aşa, obişnuite?

În fiecare zi îmi aleg parametrii de lucru, un set de reguli. Dimineața îmi încălzesc sufletul cu o meditație adâncă și cu mătănii. Mintea îmi intră în cămara inimii și închid ușa. Între inspirație și expirație este o tăcere, semn că inima s-a încuiat și a dat afară toate relele. Glasul murmură, ajustat de buze. Devine rugăciune „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiște-mă pe mine, Pacătosul.” Îmi limpezesc mintea, inima, caut lumina, rădăcina binelui. Ogorul minții trebuie să fie neted. Sfințesc timpul, îl dăruiesc Lui Dumnezeu prin rugăciuni și fapte bune. Când horesc și zic din instrumente, sunt cu Dumnezeu, El este poarta spre veșnicie. Nașterea mea pe acest pământ nu este întâmplătoare.

Cum supravieţuieşte artistul Grigore Leşe fără public?

Publicul meu este în inima mea, în gândurile mele. Horesc pentru Dumnezeu și atunci muzica este auzită peste tot. Sufletele oamenilor sunt pline de virtuți. Înțelepciunea ne face fericiți. Nu suntem singuri pe lume, suntem cu Dumnezeu.

Putem fi noi, românii, solidari? Putem fi noi disciplinaţi, să stăm în case, să ne izolăm?

Trăim într-o lume în care sufletul nu mai este o monedă de schimb. Oamenii au nevoie de un pansament sufletesc. Din păcate, oamenii se lăfăie în puterea lor, înseamnă că nu au aflat că nu au putere. Se spune așa: Omu să se nască, nu cere. Să trăiască, nu știe. Să moară, nu vrea. „Am avut și n-am avut / am trăit cum am putut”. A sosit vremea să trăim în aceeași realitate.

Ce se va schimba în viaţa noastră după această încercare?

Rostul nostru în lume se va schimba. Va trebui să cultivăm simplitatea, credința în Dumnezeu, inteligența, smerenia, adevărul. Prin toate acestea ne vom afla liniștea. Asistăm astăzi la o resetare a lumii. O lume moare și alta se naște. Oamenii sunt oameni. Avem nevoie de o pace socială. Percepțiile despre viață trebuie schimbate. L-am cam uitat pe Dumnezeu. Avem nevoie de El, așa cum în străvechime oamenii aveau nevoie de stele.

Ne vom întoarce la tradiţii, la credinţă, sau dimpotrivă?

Este obligatoriu – credința și arta sunt cele două șanse ale omului pe pământ. Este nevoie de oameni cu educație, inteligență și caracter. Astăzi oamenii vor să fie ce nu pot fi. Fiecare trebuie să fie pe locul lui. Oamenii au prea mari pretenții. Trebuie să avem măsură și echilibru. Muzica ne oferă siguranță sufletească. Este cea mai mare minune a lumii.

Cu cine ţii legătura, cu cine te sfătuieşti, pe cine ajuţi în perioada asta? Ce îţi dă putere?

Socializez cu oamenii care au minte. Citesc cărți ale lui Andrei Pleșu, Mihai Neamțu, Sorin Dumitrescu. Mă sfătuiesc cu oameni de toate vârstele și meseriile – studenți, scriitori, duhovnici, teologi, jurnaliști. Dar mă sfătuiesc și cu mama. Ea mi-a spus așa: “Lumea asta-i cum o vezi / la nimeni să nu te-ncrezi.” Mie Dumnezeu mi-a dat puțin mai mult și din picul acesta, ajut pe toate lumea. Dragostea de oameni îmi dă putere. Credința îmi dă încredere. Cu glasul mă apăr de tot ce-i rău în lume. Acum… stau acasă. Horesc să m-audă Dumnezeu.

Un interviu realizat de Florin Danciu