Epidemiile care au decimat populaţia Clujului. Un val de ciumă a omorât 15% dintre clujeni

Clujul, la fel ca alte zone ale lumii, a fost lovit în istorie de mai multe epidemii. Unele dintre ele, de la care s-au păstrat consemnări, au ucis chiar 15% din populaţie. Se pare că cele mai devastatoare epidemii care au lovit Clujul sunt cele de ciumă. Ca urmare a acestor pandemii a fost înfiinţat şi Cimitirul Central al Clujului, Hajongard.

Cadavre dezhumate şi tranşate

Istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici spune că Transilvania şi Clujul au fost lovite de mai multe valuri de ciumă.

„De-a lungul istoriei, omenirea a fost lovită de asemenea pandemii, putem să le spunem cataclisme. De exemplu de ciuma, foarte cunoscută în Evul Mediu. Prima relatare despre acest flagel l-am avut din Grecia antică, din Atena lui Pericle, iar prima pandemie mai serioasă, înregistrată şi raportată de martorii vremii –că probabil au mai fost pandemii, dar nu ne-a parvenit documente- a fost cea din 1348. Pe urmă, Europa va fi frecvent lovită în Evul Mediu de acest flagel al ciumei, care provine din Orient.

În ceea ce priveşte Transilvania şi Clujul, prima epidemie majoră consemnată este în anul 1573. Este o epidemie care, din actele Clujului care ne-au parvenit, e relatată cu multitudinea de morţi şi în primul rând cu măsurile care s-au luat, măsuri destul de drastice, care astăzi ne înfioară; pe unii chiar îi omorau. Era carantină, dar oamenii nu o respectau, pentru că nu erau conştienţi de transmitere. În acea perioadă, casele erau însemnate cu o cruce, iar dezinfecţiile se făceau mai ales prin arderea zonelor respective. Oricum, loc în cimitire nu mai exista şi erau dezhumate cadavrele, erau tranşate şi repuse într-un loc mai mic, ca să încapă şi restul decedaţilor”, spune istoricul clujean.

Cimitirul era cât o treime din oraş

Pentru că numărul a crescut şi morţii n-au mai încăput în cimitirele de pe lângă biserici, autorităţile vremii au decis să amenajeze un cimitir. Aşa a apărut Hajongard.

„Cimitirele erau în jurul bisericilor, iar în criptele bisericilor era înmormântată aristocraţia. S-a pus problema în Consiliul Clujului să se facă un loc pentru decedaţi, un cimitir. Şi astfel ia naştere, în 1585, Cimitirul Hajongard, care la început a avut 14 hectare şi era în afara oraşului. Clujul avea atunci un perimetru de 45 de hectare. Parcă au prevăzut o nouă epidemie, care a avut loc în acel an, 1585. Şi s-a mai făcut un cimitir, Cimitirul Calandoşilor, în 1587, Cimitirul Crişan de astăzi, care şi el era în afara oraşului.

De la această ciumă din 1585 ne sunt relatate cazuri din cadrul primei universităţi clujene, care funcţiona din 1581. A venit un student bolnav, au minimalizat măsurile, şi epidemia s-a răspândit, au murit şi profesori şi au fost nevoiţi să închidă cursurile.

La ciuma din 1738-1739 au fost 860 de morţi, la o populaţie a Clujului de 6-7 mii. A mai fost o epidemie de ciumă în 1742, dar, între timp, autorităţile au înfiinţat un consiliu sanitar şi, astfel, aceasta n-a avut un impact major asupra Clujului”, mai spune Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Lazarete pentru izolarea bolnavilor

Una dintre principalele măsuri prin care se încerca atunci oprirea sau măcar încetinirea bolii era, ca acum, izolarea. În Clujul de odinioară erau trei astfel de locuri.

„Erau aşa numitele lazarete, locuri unde erau izolaţi cei bolnavi. Cel mai vechi era cam unde este acum Hotelul Astoria. Mai exista unul la capătul străzii 21Decembrie, se numea strada Ungurilor, între Someşeni şi Mărăşti. Încă un lazaret era în actualul Parcul Farmec, pe str. Bucureşti, unde pe vremuri era o poiană. Aceste boli au fost aduse de soldaţi, boala venea din Imperiul Otoman”, spune istoricul.

După ce epidemiile au fost învinse, cei rămaşi în viaţă au ridicat monumente de mulţumire.

Unul dintre acestea, Monumentul Ciumei sau Sfânta Maria Protectoare, a fost făcut în 1744 şi iniţial a fost amplasat la intersecţia actualelor străzi Univerisăţii şi Kogălniceanu, iar în 1960 a fost mutat în spatele Bisericii Sf. Petru.

Prima farmacie din Cluj şi primul medic

Valurile de boli care au lovit populaţia Clujului au determinat autorităţile vremii să ia diverse măsuri. Printre ele s-au numărat şi înfiinţarea primei farmacii în oraş şi angajarea primului medic pentru populaţie.

„În 1591, clujenii vor avea prima farmacie a oraşului, cam tot în locul unde este azi Muzeul farmaciei. Iar în 1673 oraşul angajează primul medic de profesie al oraşului. După primele epidemii, cei din nobilime fugeau din oraş pe domeniile lor, ca să fie izolaţi. De menţionat e faptul că în perioada ciumelor, ţăranii români şi nu numai dezgropau morţii şi le puneau câte un ţăruş, crezând că unii dintre ei, care erau consideraţi vrăjitori, ar fi provocat aceste maladii. La toate aceste panedemii, virusurile au venit de la animale şi au suferit transformări, s-au adaptat”, mai spune istoricul clujean.

Holera şi gripa spaniolă

Pe lângă ciumă, o altă boală cumplită care a lovit şi Clujul a fost holera. Ulterior a apărut şi gripa spaniolă.

„Prima epidemie a avut loc în 1831-1832, dar ea n-a afectat aşa de mult Ardealul şi Clujul. Dar a doua, din 1836, a afectat Clujul puternic. A mai fost una în 1848, apoi în 1866 şi cea mai puternică a fost în 1873, cu foarte mulţi morţi.

Dar a fost şi gripa spanilolă, care a afectat şi Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. Mulţi deputaţi au fost loviţi de această gripă spaniolă. Mulţi participanţi la 1 Decembrie, şi din Cluj, aveau colane de usturoi pe gât, credeau că era protector”, istoriseşte Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

(M. A.)