Dumitru Fărcaş se răsuceşte în mormânt. A păstorit Ansamblul „Mărţişorul”, dar a primit 3 minute din 300. Reacţia fiicei sale

Probabil că n-o să învăţăm niciodată să ne cinstim înaintaşii. Exemplul care urmează nu e o excepţie, ci, din păcate, e o regulă. Şi e vorba de un mare artist, care ne-a făcut cinste tuturor.

3 minute din 300

Celebrul ansamblu clujean „Mărţişorul” a marcat, în urmă cu două zile, a 65-a sa aniversare. Frumos! Impresionant! Dar mulţi artişti care au participat la grozava manifestare au fost trişti. Pe de o parte, pentru că „tatăl” ansamblului, Dumitru Fărcaş, nu mai este printre noi. Dar, pe de altă parte, şi pentru că organizatorii actualei ediţii pur şi simplu l-au trecut în tăcere. Unul dintre artişi, a declarat, pentru Cluj24, că nu-i vine să creadă că Dumitru Fărcaş doar a fost amintit în spectacolul aniversar. Nu am crezut, am avut rezerve. Şi am urmărit întreaga înregistrare a spectacolului. A durat aproape cinci ore (300 de minute), iar Dumitru Fărcaş a fost amintit într-o prezentare de 2,5 minute. Frumos…

Cluj24 a avut curiozitatea să-i ceară părerea şi fiicei sale Andreea, care se ocupă de tot ceea ce însemnă moştenirea culturală lăsată de Dumitru Fărcaş.

„Da, a avut loc aniversarea a 65 de ani de „Mărţisorul”, ansamblu pe care tata l-a păstorit înca din 1961, din primul an de facultate. A fost un spectacol de aproape 5 ore, timp în care maestrului i-au fost dedicate 2,5 minute, printr-o proiecţie foto „in memoriam”, dedicată lui şi celorlaţi membri ai „Mărţişorului” care nu mai sunt printre noi. Muzica lui sau celebrele poezii spuse de el n-au fost auzite deloc în cadrul acestui spectacol, nici măcar ca fundal sonor pe acest videoclip.

Iniţial, nici moment de taragot n-ar fi existat, decât un moment muzical făcut de orchestră, cu ceva din repertoriul lui tata. Am insistat enorm asupra acestui aspect. Chiar am insistat, că dacă timpul nu le permite, decât să se facă un moment care să nu se ridice la notorietatea numelui lui…

Până la urmă, după insistenţe, a fost inclus un moment de taragot drept fundal la acea videoproiecţie, deşi foarte clar am spus că pe acea videoproiecţie măcar să existe muzica lui tata, urmată de un moment solistic de taragot. Şi acest aspect a fost ignorat, deşi l-am exprimat mai multor persoane din echipa de organizare”, spune, pentru Cluj24, plină de amărăciune, fiica lui Dumitru Fărcaş, Andreea.

Generaţii de mărţişorişti dezamăgite

Evenimentul aniversar a fost organizat de Casa de Cultură a Studenţilor, împreună cu „Asociaţia Ansamblul Folcloric Mărțișorul”. Şi acolo au participat vechi membri ai ansamblului, trişti şi ei.

„La această aniversare m-am întâlnit cu generaţii vechi de mărţişoreni, care au fost alături de tata şi pentru care tata a însemnat enorm. Şi erau aşa de răniţi şi de dezamagiţi de felul în care acest moment a fost făcut şi de faptul ca au fost incluşi în spectacol solişti care nu au nicio legătură cu „Marţişorul” şi li s-a alocat timp cu carul”, a mai spus Andreea.

Dumitru Fărcaş: De nicăieri n-am simţit acel fierbinte ca de la „Mărţişorul”

Odinioară, povestindu-şi parte din viaţă, Dumitru Fărcaş s-a referit şi la ansamblul său de suflet, Mărţişorul”.

„De mic am fost crescut într-un spirit de iubire de Ardeal şi de Ţară. N-am dăruit nimic publicului, dacă nu m-am dăruit pe mine. Sunt un om care dăruieşte sufletului…
Am cântat cu multe ansambluri de prestigiu din ţară şi mi-am făcut datoria de artist, dar nici de la unul n-am simţit lângă mine acel fierbinte, care să-mi întregească starea de suflet, de spirit, ca să dau mai mult, asa cum se întâmplă la „Marţişorul”.

Când «pruncii mei» sunt lângă mine, îmi dau o forţă de trăire incomensurabilă. Mă mir întotdeauna cum pot să fiu atât de tânar ca şi ei. Această tinereţe îmi este insuflată în fiinţă, în trăire de dragostea ce le-o port şi de daruirea lor faţă de mine”, spunea Dumitru Fărcaş.

Dumitru Fărcaş, scurt CV

Dumitru Fărcaş (12 mai 1938, Groşi, Maramureş, 7 august 2018, Cluj-Napoca), taragotist de muzică populară. Făcea parte dintr-o familie cu tradiție muzicală. Bunicul, tatăl și cei doi frați mai mari au cântat la fluier.

Dumitru se familiarizează cu instrumentul și se înscrie la liceul de muzică în 1956. Din 1962 până în 1967 urmează cursurile Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi.

Dumitru Fărcaș și-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureşul” din Baia Mare. În 1962 a preluat Ansamblul „Mărțișorul” al Casei de Cultură a studenților din Cluj-Napoca, împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și internaționale.

Premii obţinute

1962 – Premiul I și titlul de laureat al concursului din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, Helsinki.
1972 – Discul de aur decernat de Academia „Charles Cros” din Paris.
1991 – Laureat al Premiului Ethnos.
1999 – Laureat al Festivalului „Smithsonian Folklive Festival”, Washington.
1999 – Premiul I la Festivalul Internațional de la Bruxelles.
2000 – Premiul Inter-Lyra în cadrul Olimpiadei de Muzică și Dans „Cele cinci Lyre”, Budapesta.
Dumitru Fărcaș a primit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Phenian (Coreea de Nord) și al orașelor Cluj-Napoca, Bucureşti, Reţişa şi Baia Mare. A fost președinte de onoare al Congresului Internațional al Taragotiștilor.

Președintele Ion Iliescu i-a conferit, pe 29 noiembrie 2002, Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. El i-a conferit pe 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
În martie 2008, Dumitru Fărcaș a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.