Cum circulă autobusele de călători la Cluj

Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„Serviciul circulaţiei în oraşul Cluj este îndeplinit de către autobusele celor două sindicate <<Rapid>> cu sediul în Calea Regele Carol II. Clujul este singurul oraş important din ţară, care s-a lipsit până în prezent de zgomotul şi pericolul pe care îl reprezintă circulaţia cu tramvaiul. Nu lipsesc nici aici surprizele neplăcute.

Călătorul se urcă liniştit în autobuz şi înainte de a se aşeza într-un colţ la sigur, şoferul o şi zbugheşte cu 20 pe oră, repezindu-l cu capul în pereţi, sau lungindu-l cu bagaje cu tot peste ceilalţi călători. La oprire, şoferul, pentru a-şi dovedi măestria, merge cu viteză mare până la doi paşi, apoi frânează brusc, iar bieţii călători se cocoloşesc grămadă cu toţii spre partea dinainte a maşinii.

Cei cari protestează primesc un răspuns care seamănă mai mult a mormăială de cuvinte, pronunţate de o limbă cam înţepenită de alcool.

Uite-l nu e. Autobusele şi ploaia

Pasagerul care voeşte de pildă să aştepte autobusul care urcă pe strada ŞtefanCiceo-Pop trebuie să stea în faţa localului primăriei, sau lângă prăvălia negustorului Panait Elefteropolos care susţine cu tărie că e român de viţă veche originar din Galaţi.

Până să vină bietul om în fugă, autobusul a şişters-o din loc, fără să ţină seama de năduşelile pasagerului întârziat şi de gesturile sale disperate.

Călătorul și ploaia

Nenorocul şi aici alături de pasager. După ce se aşează deoparte resemnat, cu intenţia de a aştepta autobusul următor, vine ploaia. Fiind un lucru cam neplăcut mai ales pentru orăşeni, cărora le place să umble mai îngrijit, ploaia îl forţează să caute un adăpost întâmplător, căci de staţii pentru călători nici nu se vorbeşte la Cluj.

Instalat sub o poartă, sau în localul vreunei prăvălii mai îndepărtate, pasagerul trebuie să îndure noui mizerii în aşteptarea sa prelungită.

Autobusul vine şi pleacă. În sfârşit, după ploaie, călătorul nostru dezamăgit, preferă să o ia pe jos decât să mai aştepte.

Confort modern şi personal serviabil

Ca să arătăm şi mai limpede în ce condiţii se face circulaţia la Cluj, vom descrie şi confortul de care se bucură călătorii şi serviabilitatea personalului de pe autobuse.

În primul rând, autobusele sunt de construcţie veche, cu frâne neperfecţionateşi de cele mai multe ori suprauzate. La cea mai mică neregularitate de pe terenul şoselei, călătorul este aruncat cu capul în pod, după ce a trecut printr-o senzaţie de strivire.

Șoferul fumează la volan

Şoferul fumează, deşi un aviz de pe perete scrie <<Fumatul oprit>>. Din cauză că autobusele nu sunt repartizate raţional ca număr pentru fiecare linie în parte, călătorii sunt prea numeroşi pe unele, lipsind aproape cu totul pe altele.

În înghesuială taxatoarea înaintează eliberând bilete. Din cauza oscilaţiilor, ea este nevoită să calce numai pe picioarele pasagerilor. Un domn mai gras se vaită că l-a călcat pe bătături. Toţi suspină uşuraţişi cu un răsuflet de uşurare se dau jos la proxima staţie, pentru a face loc altor amatori de înghesuială.

Un domn întreabă pe taxatoare la ce staţie trebuie să se dea jos şi ce autobuz trebuie să ia pentru strada Andrei Mureşanu.

<<Nu ştiu. Parcă eu am capul calendar>>şi se întoarce înciudată înspre uşă. Domnul îşi înghite necazul şi se informează de la un alt călător.

La poliţie curg reclamaţiile împotriva autobuselor. S-a găsit soluţia. O anchetă…”. [„Nord-Vestul”, Anul III, nr.11-12, Cluj, 2 iulie 1938].

Text preluat din volumul ”Faptul divers în Clujul interbelic” de Felix Ostrovschi, apărut în 2020.