CLUJUL DE ALTĂDATĂ. Colonia engleză din Cluj

Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și nu numai și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„Cu o risipă de cordialitate, neobicinuită la ele, toate ziarele engleze consacră zilnic, în aceste zile ale vizitei regale la Londra, pagini întregi și ediții speciale numeroase, României și Conducătorului ei. Se descrie în aceste ziare, viața poporului nostru și a familiei noastre regale, până în cele mai mici amănunte.

Momentul este prielnic deci pentru o incursiune împrumutată, în felul de viață al poporului englez. Cum n-am fost încă în Anglia, și am teamă de opiniile fixate în cărți, am preferat să cunosc poporul englez aici la Cluj, prin reprezentanții lui cari trăiesc printre noi.

Caut un englez

De felul meu trăiesc retras, fără prea multe relații internaționale. De aceea, în afară de splendidul steag britanic, ce se arborează pe edificiul consulatului la ocazii solemne, nu cunosc altceva englezesc la Cluj.

–         Unde alergi?, mă întrebă ieri un prieten oprind-mă din goană.

–         Caut un englez.

–         Și ai găsit?

–         Nu, în afară de <<englezii>> de la cafeneaua New York, pe cari nici o catastrofă nu-i poate clinti din calmul lor de <<chibiți>> la o partidă de joc de noroc.

–         Ai să găsești, nu-ți pierde răbdarea, pentru că englezi subt pretutindeni pe globul pământesc.

Așa s-a întâmplat că trecând în primul rând pe la <<British vice Konsulat>>, am avut mai întâiu surpriza de a constata că în Cluj nu există un <<British vice Konsulat>>, ci numai un birou, condus de un secretar, care nici dsa nu este englez ci german. În definitiv, tot rasă anglo-saxonă.

De aici am fost îndreptat spre strada Regală 21, unde trăiesc într-o activitate fecundă, lipsită de reclamă, adevărații englezi din Cluj.

Pastorul Kolter, Scoțianul

Mă găsesc astfel, după un nou marș forțat în fața unei case verzi din strada Regală. O casă discretă și calmă, care inspiră încredere.

Din previziune, englezii închid și ziua poarta curții și nu o deschid decât după ce i-ai spus servitoarei cine ești și ce dorești. În casa scoțianului nu intri decât atunci când te cunoaște stăpânul.

Așa s-a întâmplat că am pătruns în casa Pastorului Kolter, un om bine cunoscut.

–         All right! îmi spune amabila gazdă, după ce m-am prezentat, prezentând omagiile mele și micuței Pepe, o mică scoțiană de un an și jumătate, grea cât un snop de grâu în rod bogat.

Încă de la intrare, Pastorul Kolter a ținut să mă asigure că dânsul nu este englez ci…scoțian.

–         Dar ce este deosebirea între un englez și un scoțian? Întreb eu.

Pr. Kolter se grăbi la biroul său de lucru, scoase două capete de Scoțieni, unul roșu și altul negru, lucrate din ceramică, în care sunau monede de metal.

–         Un cap este al uneia dintre fetițe, altul al celeilalte – îmi explică Kolter într-o ungurească amestecată cu <<schewing-gumm>>. Când copiii mei au împlinit etatea la care pot prețui banii, le cumpăr câte o pușculiță ca aceasta. Într-o zi mama le dă 10 lei ca să cumpere bomboane. Copiii cumpără bomboane numai de 5 lei, iar restul banilor îl pun în pușculiță. Așa fac copiii scoțieni.

–         Copiii englezi cumpără de 10 lei bomboane și mai cer mamei 10 lei pentru prăjituri…Iată deosebirea între un scoțian și un englez!…

România, al doilea Canaan

Despre România scoțienii știu prea puțin. Ei știu că aproape de Rusia se află o țară bogată, pe care o aseamănă cu Canaanul din Vechiul Testament. Și mai știu – îmi spune pr. Kolter – că în acest Canaan sunt vii multe din cari se scoate vin spumos, cu 1 pfening litrul (10 lei) nu cu 30 pfeningi (300 lei) ca în Scoția. De aceea scoțienii nu beau nici vin.

Și mai știu încă ceva, scoțienii. Că în România sunt fete frumoase…Pr. Kolter m-a asigurat că toate închipuirile scoțienilor corespund adevărului.

Mai sunt încă în Cluj două domnișoare engleze, cari dau lecțiuni de limba engleză. În consecință, două ființe distinse și…blonde. Dar spre deosebire de imaginea literară a domnișoarei engleze, două <<Miss>>-uri de o frumusețe răpitoare. Pe unde umblă, la club sau la spectacol, poartă cu dânsele o distincție și o rezervă care contrastează plăcut cu temperamentul nostru latin.

Iată, aceasta este colonia engleză din Cluj, care se afirmă, împrumutând orașului nostru o amprentă specific britanică. Fără nici un compliment ocazional toți acești șase membrii ai coloniei engleze, sunt unii dintre cei mai agreabili și mai simpatizați locuitori ai orașului”. [„Tribuna”, Anul I, nr.16, Cluj, 17 noiembrie 1938].