Obligat și eu, la fel ca mulți alți oameni de pe planeta Pământ, la izolare voluntară am încercat  o introspecție pentru a înțelege ce este cu mine, cu noi, între noi și/sau în jurul nostru.

Gânduri în vremuri pandemice

Am încropit și un text despre istoria epidemiilor și impactul lor în economiei. (Epidemiile care au devastat lumea. După lepră, ciumă, holeră şi gripă spaniolă vine coronavirusul). Mărturisec că mai am în lucru încă trei  texte pe această temă și că am și încercat să definesc realitatea economică  pe care omenirea o traversează prin sintagma CovidEconomia. Și iată, că din gândurile și frământările mele, m-a deturnat un text semnat de prietenul și colegul meu Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, despre periculoșii bătrâni.

Cititorii acestor rânduri, ca să nu mai vorbesc de cei care mă cunosc, și-au dat seama că și eu fac parte, asemenea distinsului academician, din cohorta gerontocratică din aceste vremuri pandemice. Se va spune imediat de și despre solidaritatea colegială și seniorială. Așa și este.

Comunităţile se nasc, există, funcționează, pe lângă multe alte solidarități (de gen, teritoriu, aspirații profesionale, economice, culturale, religioase etc.) și prin ideile, nevoile, idealurile, valorile vârstei și multe altele. Nu trebuie să fii mare expert în demografie pentru a înțelege că oamenii  care au șansa la viață, prin scurgerea timpului trec prin copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate și bătrânețe. De mai multă vreme le spun studenților mei că au dreptate atunci când spuneau ”vine bătrânul”. Dar am adăugat: ”de bătrânețe nu scapă nimeni, numai dacă ai neșansa să mori tânăr, ceea ce ar fi regretabil!!!”.

Să nu uităm că în fiecare zi trece o zi. TIMPUL ESTE IREVERSIBIL și încă nu s-a inventat cum să oprim scurgerea sa implacabilă. Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte nu este decât în frumoasă  poveste scrisă de Petre Ispirescu. Numai Hristos, pentru că tot ne aflăm în Săptămâna Patimilor, ”A înviat din morți/ Cu moartea pe moarte călcând”.

Să nu uiți, Darie…

Un roman, la modă, în anii realismului socialist era cel semnat de Zaharia Stancu cu  un titlu imperativ: Să nu uiți, Darie! Știu că o să se spună că resuscitez literatura unor timpuri de mult apuse. Fiecare cu opinia lui. Și eu cred că vremurile de atunci sunt de mult apuse, deși în istoria reală nu se știe niciodată, unele năravuri autoritare și intervenționiste pot să reapară, mai ales pe fondul unor crize economice, sociale, pandemice, comportamentale.

Este suficient să accesăm temele despre pandemii și economie de-a lungul timpului. Și atunci o să ne confruntăm, tineri și bătrâni, cu ”Șatra” cu ”Pădurea nebună” sau mai grav de-a ”Jocul cu moartea”. Nu vreau să fiu apocaliptic, dar cu pandemiile nu este de glumit. Așa că e bine să nu uităm și să ne respectăm.

Și bătrâni și tinerii flămânzesc!!!

„Dacă bogatul are mai puţin de mâncare, atunci flămânzeşte săracul” a afirmat cândva scriitorul francez Alphonse Allais. Eu aș adăuga: dacă bătrânul are mai puţin de mâncare, atunci flămânzeşte şi tânărul. Mi-am adus aminte de aceste vorbe citind textul semnat de Ioan Aurel Pop. Și mi-am mai amintit și de multe opinii emise de-a lungul timpului de mulți specialiști în istorie și teorie economică, care ne spun că nu există producție fără consum și consum fără producție. De mii de ani economia a funcționat în funcție de acești parametri.

Producători și consumatori sunt oamenii, copiii, tinerii, maturii sau vârstnicii. Depinde în ce situație ne prinde istoria. Atunci când ne naștem, ne jucăm, învățăm, iubim, ne distrăm, consumăm ceea ce ne oferă generațiile trecute și prezente. Un bun își transmite utilitatea spre una sau mai multe generații, iar invețiile și inovațiile economice și tehnice se succed de la o persoană la alta, de la tineri la vârstnici. Casele în care locuim, mașinile, avioanele cu care circulăm și multe alte bunuri/mărfuri sunt rezultatul succesiunii în timp a vieții economice. Pentru computerul sau telefonul de astăzi au trudit mulți înaintea noastră. Unii sunt acum anonimi, uitați sau modești.

Seniorii nu ar fi putut să-și transmită ideile și cunoștințele mai departe, iar valoarea adăugată sau plusvaloarea (cum se spune incorect astăzi de cei care nu au lecturat opera unor prestigioși economiști) ar rămâne nevalorificată, neconsumată, sterilă și inactivă. Astăzi, când economia și-a încetinit ritmul și aproape s-a oprit, e nevoie pentru a răspunde la provocările prezente și viitoare de toți actorii Planetei. Se produce și se consumă disproporționat, economia se îndreptă cu pași repezi spre o criză incredibilă, poate mai mare decât multe altele.

Covideconomia va fi prezentă încă multă vreme în universul social.

După cum tinerii, dacă s-ar naște, prin absurd, bătrâni nu ar mai avea puterea muncii asidue și inovative care să asigure progresul economic și viitorul lor în anii de astăzi și de mâine.

Aș mai adăuga că bolile și pandemiile fac parte din realitatea naturală și umană și că trebuie să-i răspundem cu elanul tineresc și înțelepciunea maturității. Pentru că între sănătate și boală nu este decât un pas, iar între boală și moarte nu mai este nimic!!! Și cine poate ”ști cât de devreme sau de târziu vine vremea noastră” (Marin Sorescu).

Astăzi când economia și-a încetinit ritmul și aproape s-a oprit e nevoie pentru a răspunde la provocările prezente și viitoare de toți actorii Planetei. Se produce și se consumă disproporționat, economia se îndreptă cu pași repezi spre o criză incredibilă, poate mai mare decât multe altele. Covideconomia va fi prezentă încă multă vreme în universul social.

Prof. univ. dr. Ioan Lumperdean