Auslander raus? Nu, acum auslander drinnen! Mii de români pleacă în Germania la muncă în plină pandemie

„Afară cu străinii!”? Nu, acum înauntru cu ei. În plină pandemie, mii de români pleacă la muncă în Germania.

Germania a cerut ajutor. Noi, spre deosebire de acum câteva decenii, n-am mai întors armele, am întors forța de muncă spre Vaterland. A apus de mult vremea lui „Auslander raus!” (Afară cu străinii!). Germania se susține acum prin munca celor pe care-i ”hâșâiau” în vremuri trecute. Este vorba de munca de jos, cea pe care un „echte deutsche” (neamț veritabil) n-a mai practicat-o de pe vremea… de demult.

Munca în agricultură nu e la îndemâna oricui. Spargel-ului (sparanghelului) i se fâlfâie de Coronavirus. Cineva trebuie să-l culeagă și pe el. Așadar, Grosse Deutschland apelează la foștii aliați ca să-i scoată din rahat. Iar România spune „prezent”! Păi ce, degeaba avem noi președinte neamț? Că doar i-a promis Angelei…

În fața aeroportului din Cluj e îmbulzeală mare. Aproape 2000 de români așteaptă să se îmbarce în cele 12 zboruri către Germania, mai exact spre Baden-Wuertemberg. Zborurile sunt plătite de către Ministerul Agriculturii din Germania. Dacă în 1943, lui Goering nu i-a reușit podul aerian ca să-și salveze armatele de la Stalingrad, de această dată „feldmarschall-ul” Iohannis s-a descurcat mai bine. „Trupele” de culegători sunt gata să se ia la luptă cu răsadurile.

Alcătuită din veritabili vorbitori de „Ja”, „Nein” și „Mein Herr”, adică din veterani ai frontului agricol nemțesc, dar și din „recruți”, armada ia pentru început cu asalt intrarea în aeroport. Strategic plasați, câțiva oameni de ordine încearcă să facă ceea ce le spune și numele, adică ordine. Se intră doar pe bază de strigături, adică cel care-și aude numele strigat, are acces în incinta aeroportului.

„Nu ne e frică… Neamțul are grijă de noi mai bine ca românul.”, ne spune Vasile, venit din Sălaj. „În Baden-Baden mergem, la sparanghel…”, îmi explică săritor Nicu din Sibiu. ”Stăm două-trei luni și dacă-i bine, mai stăm… Aci ce să facem, că nu trebuim la nimeni?”, ne mărturisește Dănuț din Mureș.

Sunt din tot Ardealul și merg la Baden-Baden, Muenchen sau Ravensburg. Tineri, mulți tineri, dar și persoane aflate la a doua tinerețe pe care încă le mai țin șalele, stau călare pe valize, în soare, așteptând să se îmbarce.

În mijlocul parcării se mai semnează contracte cu firma de recrutare. Distanțare socială? Ce-i aia? Mulți au măști, dar nu toți. „Nu știu cu cât mă plătesc, nici n-am citit contractul… Mă duc cât văd cu ochii, ce să fac aici?”, spune Ladislau.

Câți dintre ei vor fi întorși la sosirea în Germania, după controalele făcute cu rigurozitatea care-i caracterizează? E treaba lor, pe noi nu ne mai interesează. O să ne intereseze când vor veni înapoi. Până una-alta, Eldorado-ul spaniol și italian a devenit mai teuton decât Poarta Brandenburg.

„Români, vă ordon, treceți la sparanghel!”. Asta ca să încheiem în nota în care am și început…

Un articol de Marius Aciu