AMINTIRI ÎN UNIFORMĂ ALBASTRĂ/ Sectoristul și misterul încuietorii de la beci

Fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj, Traian Morar, s-a pensionat anul trecut, dar a rămas aproape de presă. Prin intermediul Cluj24, acesta rememorează fapte și întâmplări din timpul celor peste 30 de ani de activitate în cadrul rubricii ”Amintiri în uniformă albastră”.  

Știți deja că sectoriștii și polițiștii de proximitate trebuiau să gestioneze stările conflictuale. Dacă nu știați, acum știți că doar ce v-am informat. În Gruia avem o astfel de stare conflictuală. Era o stare conflictuală între doi părinți, octogenari și familia fiicei lor, familie formată de fiica, soțul acesteia și doi copii. Cei vizați în petițiile părinților erau fiica și ginerele.

Cei doi erau reclamați nu doar la poliție ci și la alte autorități. Pentru cineva care citea aceste petiții, povestea era revoltătoare, te făcea să spui că astfel de oameni trebuie pedepsiți exemplar. Dar …

În ziua respectivă, reclamația era despre încuietoarea ușii de acces în beci, părinții reclamau că încuietoarea ar fi fost stricată cu intenție, evident de către ginere, așa ca șicanare.

Șicanarea ginerelui

I-am trimis pe cei doi acasă și urma să mergem la fața locului să investigăm. Am plecat după ei cam la o oră și jumătate. De la sediul secției până la locuința celor doi erau cam 200 de metri. Ei i-au făcut distanța în acest timp, fără exagerare.

Am plecat după o oră și jumătate spre locuința lor și i-am ajuns la poartă. Domnul îmi arată ușa, încuietoarea, una veche, din fier forjat, o „lucrătură” deosebită, așa ceva nu se mai fabrică. Eram cam „turat” pe cei doi părinți dar m-am abținut să o arăt.

Bătrânul coboară cele 4, 5 trepte și îmi arată ușa și „broasca”, încuietoarea adică. Veche dar fără urme de deteriorare. Colegul meu, Nicu Jișa, un polițist exemplar, calm, inteligent și hâtru deopotrivă, rămâne pe prima treaptă cu doamna și privea. Privea cum eu închid și deschid „boasca” de câteva ori, cam de 5, 6 ori și iritat îi zic domnului: „Funcționează, ce v-a stricat ginerele, funcționează perfect”. Domnul zice, timid, : „Când o închizi cu ușa închisă, nu așa”.

Ușa a rămas închisă

Locul nu permitea să închid ușa cu noi doi în afară și în consecință îl invit să intre în beci, închid ușa, închid cu cheia și când vreau să deschid … pauză. Nimic, încerc din nou, și … nimic …, din nou …

Oameni buni, am început să înghit în sec, încerc din nou, NIMIC. Arunc o privire pe scară, Nicu mă privea cu maxim interes, zâmbetul il puteam ghici pe sub mustață, și cu o candoare în glas îmi zice: „S-a blocat”. Îmi venea să strig la el: „Da? Nici nu mi-am dat seama, bine că mi-ai spus tu”.

Nu știu cât am încercat să deblocăm încuietoarea dar a durat ceva. NU, nu am reușit și ca să îl scoatem pe omul nostru din propria pivniță, … am rupt „broasca”.

Deci el reclamase că i-a stricat-o ginerele dar în realitate, i-am rupt-o eu. Ginerele a trebuit să o repare. La rugămintea mea, bineînțeles. Să închizi în propriul beci un om de peste 80 de ani care abia se mișcă și face 200 de metri în o oră și jumătate nu poate avea darul de a te face să te simți prea confortabil.

Pe bune. Încercați să vă imaginați scena. Teribilă, mon cher …

Viața bate filmul

Starea asta conflictuală nu era una obișnuită, banală. Nu, nu, nici vorbă, era o stare conflictuală de tipul „Viața bate filmul”. Doi părinți, la o vârstă înaintată, peste 80 de ani vin să reclame amenințări și rele tratamente aplicate de către fiica lor și ginere.

Revoltător și îți vine să dai cu cei doi de pământ, cum dom’ne, stau în casa părinților și atâta lipsă de respect.

Doar că noi, ăștia chemați să „apărăm cetatea” nu ne lăsăm impresionați așa, cu una cu două, că de, meseria dracului asta de polițist, te face să nu ai prea ușor încredere în ce spun cei care vin să reclame una alta …

Aici ceva nu se lega, petițiile, repetate erau redactate de o mână de femeie dar semnate de soț, care soț, bătrân și bolnav, NU apuca să zică o vorbă sau să răspundă la întrebări pentru că, … răspundea doamna, iar el era clar, doar o unealtă în mâna ei.

De la ce a pornit conflictul

Au mai fost și alte semne de întrebare cu privire la situația respectivă dar nu le mai descriu aici. Toate astea m-au făcut să intru la bănuieli că ceva nu se leagă. În consecință am început să pun întrebări pe la vecini, bine nu așa ca Bulă, ci discret, la o cafea, la o poveste și ce am aflat nu a fost deloc plăcut.

Familia, cei doi bătrâni, au avut trei copii, doi băieți și fata. Băieții nu mai trăiau, pieriseră în împrejurări tulburătoare și tragice cam la un an unul de altul.

Singurul sprijin la bătrânețe le-a rămas fiica. Teoretic. După ce fata s-a căsătorit a fost chemată să se mute în casă cu părinții, că sunt singuri și au nevoie de ajutor. Toate bune, fiica își convinge soțul, vând apartamentul și se mută cu părinții. Ceea ce trebuia să fie normalitate, „o ia la vale”, apar discuții, reproșuri, acuzații … plângeri la poliție.

Povestea stării conflictuale s-a terminat trist, fiica, ginerele și nepoții, doi nepoți, au fost evacuați din locuință în urma unei decizii date de justiția civilă. Ce reclamau părinții NU a fost confirmat niciodată, dar instanța civilă judecă după Codul Civil iar tinerii au ajuns să fie evacuați.

Trist, dar „Viața bate filmul”, nu?