La 3 august 1492, trei  corăbii, aflate sub comanda lui Cristofor Columb porneau spre Vest pentru a ajunge în Est. După o călătorie anevoioasă, cu multe dificultăți și surprize, la 12 octombrie 1492, marinarul Rodrigo de Triana striga: ”Pământ! Foc!”. Era începutul unei noi pagini din istoria omenirii. Era și începutul gloriei, dar și a contestării, negării și ostracizării faptei lui Columb.

 Primul paradox: între glorie și (re)contestare

De atunci, până astăzi istoria și-a urmat cursul așa cum au gândit-o și au făcut-o oamenii. Mai bine sau mai puțin bine, iar Columb a rămas în atenția contemporanilor săi și urmașilor lor prin glorificare sau contestarea.

Urgia anitcolumbiană s-a (re)delcanşat după  moarte violentă și regretabilă a lui George Floyd. Columb  era din nou ”în lanțuri”, așa cum ajunsese după cea de-a treia expediție transoceanică. Nu era ceva nou.

După 500 de ani de la descoperirea Americii, navigatorul era considerat un răufăcător care a deschis drumul spre violențe și distrugeri împotriva umanității.

În loc să se sărbătorească ”omul și fapta sa” (S. Goldenberg) Columb a fost somat să dispară din istorie. ”Ziua lui Columb” a fost înlocuită cu ”Ziua Popoarelor Băștinașe”, iar sintagma Get Lost (Again) Columbus (Dispari, din nou Columb) a fost exprimată și multiplicată prin alte proteste și acțiuni negativiste. Expoziția care trebuia să se organizeze cu ocazia cele cinci secole de la descoperirea Americii a fost deturnată, prin prezentarea de fapte colaterale anului 1492, iar mesajul era ”Orice mai puțin Columb”.       

Al doilea paradox: spre Indii, dar ușa vestică a fost deschisă de alții

Ambițiosul proiect de-a ajunge în Indii navigând spre vest a fost gândit și pregătit cu minuțiozitate. Cristofor Columb avea convingerea exclusivității inițiativei sale. Se înșelase, cel puțin parțial, pentru că așa cum s-a dovedit mai târziu, vikingii, navigatori și războinici scandinavi, au atins în jurul anului 1.000 țărmurile nordice ale continentului american, dar nu au întemeiat așezări permanente și nu au colonizat aceste teritorii.

Columb nu știa de toate acestea, dar sub influența cosmografiei și cartografiei  timpului era convins de reușita proiectului său. Nu avea să știe că pământurile spre care se îndrepta erau altele decât cele asiatice, iar aurul și mirodeniile pentru care pornise cu entuziasm în expedițiile sale erau modeste în comparație cu așteptările.

Al treilea paradox: proiectul a încolțit în mintea… italienilor

Istoria ne spune de implicarea Spaniei în descoperirea Americii, dar cel care a reușit să ajungă dincolo de ocean a fost un italian, născut la Genova în 1451. Suportul proiectului său era harta întocmită de astronomul florentin, deci tot italian, Paulo dal Pozzo Toscanelli, pentru regii… Portugaliei. Aceștia au fost mai ezitanți, mai ales că exploratorii portughezi căutau drumul spre Indii prin ocolirea Africii.

Mai târziu au  regretat deciziile lor, dar au făcut presiuni ca și cum ar fi fost parte la proiectul columbian. Dar, o copie a hărții lui Toscanelli  a ajuns și în mâinile lui Columb.

Al patrulea paradox: manipularea distanței geografice

Credința în reușita obiectivului său era puternic contestată de cartografii și navigatorii timpului. Nu se punea la îndoială numai ”fantezia” din mintea italienilor, ci și distanța uriașă dintre țărmurile europene și asiatice.

Pentru a-și face proiectul credibil, Columb a înlocuit ”mila arabă” cu cea italiană, astfel distanța spre ținta finală se reducea cu un sfert față de realitatea geografică.

Deci o manipulare a datelor și informațiilor. Se pare că inchiziția (DNA-ul timpului) nu era așa de pregătită în acest domeniu!!!

Al cincilea paradox: susținerea expediției de către regii Spaniei

Deși harta lui Toscanelli era destinată  regiilor Portugaliei, cei care au avut mai multă încredere și au susținut proiectul columbian au fost majestățile lor catolice Ferdinand  și Isabella a Spaniei.

Curtea spaniolă s-a divizat, între susținătorii și contestatarii proiectului. Cel care a venit cu o ”pilă”  în favoarea lui Columb a fost franciscanul Fray Juan Pérez. Un om al bisericii catolice, mai conservatoare și mai proinchizitoare, a reușit în calitatea de confesor al reginei să  influențeze… cursul istoriei!!!

Al șaselea paradox: izvoarele expediției sunt imperfecte

Reconstituirea istoriei marii descoperiri columbiene se bazează pe jurnalul de bord și pe unele scrisori care ni s-au păstrat de la amiral. La acestea se adaugă mărturiile ulterioare ale unor participați la expediție, scrierile europene ale timpului și gravurile realizate după descrierile din epocă.

Jurnalul de bord este principala sursă în acest sens, dar s-a spus mai puțin despre faptul că ceea ce a ajuns la noi este o copie a consemnărilor amiralului, iar ca orice copie întocmită mai târziu, a  putut să fie supusă unor modificări, adăugiri, emisiuni și/sau ”înfloriri” mai mult sau mai puțin verosimile. Mai știm că însăși Columb, pentru a domoli neliniștile oamenilor săi, neîncrezători în reușita proiectului după luni de navigație spre și prin infinitul oceanic, a făcut unele deturnări în ce privește timpul, distanța și semnele astrale față de acul busolei.

Comunicarea unor cifre reduse asigura liniștea echipajelor ”pentru a nu li se părea călătoria mai lungă”. Mai era și  acea declinație magnetică, care ducea la o altă realitate față de Steaua Polară.

Textele păstrate sunt în limba spaniolă și latina medievală. Columb știa patru limbi: italiană, portugheză, spaniolă și latină. Folosirea preponderent a limbii spaniole s-a explicat prin patronarea proiectului de către Spania, dar tocmai această exclusivitate lingvistică naște unele semne de întrebare referitoare la informațiile transmise. Unele documente, din arhiva personală a lui Columb au fost sustrase și distruse în timpul arestării sale.

Incertitudinea se păstrează și în privința izvoarele vizuale. Multe au fost ”desenate” mai târziu, nefiind mijloacele moderne de astăzi care să surprindă instant imaginile. Chiar portretul lui Columb, pe care îl găsim în numeroase lucrări despre marile descoperiri geografice este o reproduce atribuită/presupusă (deci tot cu semnul întrebării) a pictorului florentin/italian  Ridolfo Ghirlandajo. Este îndoielnic că s-ar fi întâlnit cu conaționalul său, iar anii săi de creației au fost mai târzii, după moartea amiralului. Însă pe baza acestui portret s-au realizat reprezentările ulterioare, inclusiv statuile dărâmate de contestatarii de astăzi.

Al șaptelea paradox: o descoperire nocturnă pe… bucăți!

În toate lucrările de istorie universală și despre istoria marilor descoperiri geografice, pe baza izvoarelor amintite ni se spune că pământul a fost anunțat prin strigătul marinarului Rodrigo de Triana, de serviciu pe corabia ”Pinta” la ora 2, după miezul nopții. De aici întrebarea: era o noapte cu lună și cu stele strălucitoare?

Corăbiile nu erau dotate cu reflectoare și sisteme radar ca astăzi. E posibil ca miresmele uscatului, vegetația tropicală  și anumite zgomote să fi contribuit mai mult la detectarea pământului.

În unele lucrări se spune că marinarul ar fi strigat ”Foc! Pământ!”, în altele nu. Sigur că s-a strigat ”Pământ!”. Se presupune că a fost văzută și o lumină pe țărm sau că prin cuvântul ”Foc!” se transmitea mesajul către tunarii care trebuia ca prin salve de tun să vestească marea descoperire.

Și aici sunt dileme la care nu s-a dat încă un răspuns și nu știm dacă se vor da vreodată. Este îndoielnic ca un simplu marinar să poată ordona tunarilor să-și îndeplinească misiunea. Dar mai știi? O sumă însemnată de zece mii de maravedis era promisă celui care va vedea primul pământul la orizont, dar care nu a mai fost onorată. Descoperirea era prea mare pentru a fi lăsată în seama unui simplu marinar!!! În istorie trebuia să rămână numai Columb.

Pământul, pe care în zorii zilei de 12 octombrie 1492 europeni aveau să pună piciorul nu era Asia și nici un continent, ci o bucățică din cel nou, o insulă pe care băștinașii o numeau Guanahani, iar Columb a numit-o San Salvador. În acea expediție și în cele care au urmat, amiralul a descoperit insule și insulițe, dar pe noul continent a pus piciorul mai târziu și nu in extenso!!!  Și-a dat seama că este un continent, dar  nu știm cu exactitate dacă și-a dat seama că nu este Asia!!!

Al optulea paradox: aur mai puțin și mirodenii deloc…

Columb a pornit în expedițiile sale pentru aur și mirodenii. Erau obsesiile și trebuințele oamenilor din cele mai vechi timpuri, mai puțin ale populațiilor precolumbiene.

”Aurul, spunea Columb, este excelent. Cu aur faci tot ce vrei pe lumea asta. Grație aurului poți chiar să faci sufletele să intre în Paradis”. Dar de la dorință la faptă drumul a fost greu, anevoios și cu multe primejdii, invidii și victime.

Este sigur că în urma expedițiilor columbiene mai mult s-a deschis drumul spre aurul american, decât s-a găsit atunci. De miraculoasele mirodenii nici vorbă.  Scorțișoara, piperul și alte mirodenii au ajuns în Lumea Nouă aduse de europeni, care au dezvoltat marile exploatații de mai târziu. S-au descoperit, însă, și au fost aduse în Europa: cartoful, fasolea, porumbul și tutunul, precum și o gamă nouă de plante aromate.

Al nouălea paradox: teritorii și populații cu denumiri improprii

Teritoriile descoperite de Columb au fost denumite Indiile Occidentale sau Indiile de Vest, pentru a fi deosebite de cele estice.

Deși nouă titulatură nu s-a impus fiind concurată de alta, la fel de improprie, America, băștinașii din acest spațiu au rămas definitiv în istorie cu numele generic de indieni (Indios), chiar dacă li s-au mai spus indieni precolumbieni, amerindieni, pieile roșii, nativi americani sau în funcție de aparteneța la un trib sau grupare de triburi.

Prima corabie construită, din ordinul lui Columb, în noile teritorii s-a numit India. Indiferent cum s-au numit teritoriile și populațiile din acest spațiu geografic s-a deschis o primă ciocnire a civilizațiilor transatlantice, cu consecințe dramatice demografice, economice, sociale și politice nebănuite.

Columb nu s-a gândit nici o clipă la aceasta. Nici el și nici cei care l-au sprijinit. Toți gândeau în cheia timpului lor: europeni și indigeni. Fiecare își apărau viața și civilizația de care aparțineau. Regretabil că nu au putut să gândească  în cheia viitorului. Dar cine poate să vadă peste timp?

Al zecelea paradox: scaunul papal sub semnul descoperirii columbiene

În aceiași lună august 1492, când Columb pleca spre Vest, la Roma era ales un nou papă, Alexandru al VI-lea Borgia. Era de origine catalană și era sprijinit puternic de Spania.

Se știe despre el că era preocupat mai mult de sexul frumos, decât de cele sfinte. A avut 4 copii legitimi, 7 nelegitimi și numeroase amante, unele sangvine. Deși urgiile sale, precum”turnirul curvelor” trebuiau să fie aspru condamnate de reprezentații bisericii catolice și poate chiar înlăturarea din scaunul papal, a rămas papă, până la 18 august 1503, când a murit de… malarie!!! Dar se știe mai puțin că numele lui se leagă și de descoperirea lui Columb.

După reîntoarcerea în Europa, Portugalia a început să conteste sfera de influență spaniolă. S-a ajuns la un conflict diplomatic care a fost tranșat în favoarea Spaniei, de papa Alexandru al VI-lea. Era firesc,  fiind spaniol. Așa s-a ajuns la actuala zonă de limbă și civilizație spaniolă și la cea portugheză, unde se plasează și Brazilia de astăzi. Teritoriile nord-americane au rămas sub vechea influență anglo-saxonă, care a generat organizările statale de mai târziu.

Al unsprezecelea paradox: un alt italian îi trage preșul de sub picioarele lui Columb

Rivalii lui Columb au încercat să-i diminueze încă din timpul vieții din prestigiul și realizările amiralului. Ajunge să fie arestat și ostracizat. Deși repus în drepturi, nu am mai putut să fie ceea ce a fost. Dar mulți au știut să profite de descoperirea sa.

Printre aceștia și Amerigo Vespucci de la care vine numele de America. Nu se știe dacă a fost un mare navigator sau dacă a organizat vreo expediție spre vest și chiar se pune sub semnul întrebării că ar fi întreprins toate călătoriile despre care povestește în două scrisori, din 1503 și 1504.

Sigur a fost un mare comunicator (am spune astăzi PR-ist) cu talent deosebit în descrierea teritoriilor de peste Atlantic. Traduse și tipărite în mai multe limbi europene, textele lui Amerigo Vespucci au intrat în atenția  cosmografilor și cartografilor timpului. Unul dintre aceștia, Martin Waldeseemüller, a propus, în 1507, ca noul continent să se numească America și America a rămas definitv. Columb murise cu un an înainte (20 mai 1506) și nu se mai spunea nimic despre el.

De multe ori, în istorie e mai important ce se spune și cine spune decât ceea ce se face. De reflectat și pentru zilele noastre!!!

Al doisprezecelea paradox: Columb nu poate fi șters din istorie!!!

Cu faptele lui bune și mai puțin bune, cu încercările sale de-a ”uni două lumi”, Columb rămâne definitiv în istorie.

Când a pornit spre vest, el nu știa precis unde va merge și nici unde va ajunge. A fost un temerar și un vizionar prin prisma timpului său. Nu s-a gândit, după cum nu ne gândim nici noi, ce o să se spună despre faptele noastre, peste veacuri.

Mișcările protestatare sub deviza ”Black Lives Matter” nu puteau fi anticipate, pentru simplul motiv că nu putem să știm cum vor gândi alții despre noi. Istoria este plină de neputințele, defectele și neîmplinirile ei, după cum este la fel de plină de fapte și realizări incontestabile.

Columb a avut parte de faimă și defăimare, de neliniști în timpul vieții și după aceea. Numai faptul că trupul său a fost dus și readus de mai multe ori din Europa în Lumea Nouă ne spune că nu poate fi uitat. Prin dărâmarea statuilor și strigătele anticolumbiene nu se (re)așează istoria.

Peste 70 de localități din SUA poartă numele lui Columb, capitala federație americane se află în Districtul Columbia sau, simplu, D.C.

Studiourile de film și televiziune Columbia Pictures Industries sunt arhicunoscute în întreaga lume. Un serial de succes a fost Colombo. Una dintre cele mai prestigioase universități din lume se numește: Columbia. Datorită descoperii Americii activitățile economice s-au revigorat și noi tehnici de calcul au fost concepute, precum cele ale italianului  Fra Luca Bartolomeo de Pacioli. Tratatul său de contabilitatea în partidă dublă a apărut în 1494. Oare am mai putea funcționa fără așa ceva? Și exemplele ar putea continua…

În viața noastră, a oamenilor, sunt multe fapte. Cu unele ne mândrim, cu altele nu. E bine să reflectăm și să abordăm istoria: Sine ira et studio (Tacitus), și nu emoțional. Dacă nu procedăm așa o să cădem în păcatul greșelilor noastre de peste… veacuri!!!

Oare nu trebuie să-i contestăm și pe alții? De exemplu pe Iuri Gagarin, că a fost sovietic (rus), sau pe Wernher von Braun, că a fost germanul și nazistul care a proiectat celebrele rachete V-2 care au ucis peste 7000 de oameni în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Să nu uitam că primul a deschis calea explorărilor spațiale, iar al doilea a făcut posibil programul american Apollo. Doi exploratori, care au deschis, indirect, calea comunicării și interconectării satelitare, prin care vorbim la telefoane și vedem ce se întâmplă pe Glob, inclusiv mișcările anticolombiene. Mulții din cei care au dărâmat statuile lui Columb aveau în mâini… astfel de gadgeturi!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean