„Brișcălitul feciorilor” în ziua de Paști, în satul clujean Bobâlna

În satul Bobâlna din județul Cluj, ziua de Paști nu însemna doar sărbătoare religioasă și mese îmbelșugate, ci și obiceiuri străbune. Un astfel de obicei, astăzi aproape uitat, este „Brișcălitul feciorilor”, păstrat până nu demult.

După-amiaza din prima zi de Paști aduna sătenii în curtea bisericii, unde atmosfera festivă era completată de o „judecată a tinerilor”. Un localnic ales special pentru acest rol pregătea un „mai” de lemn, unealtă folosită în mod obișnuit de femei pentru spălatul rufelor la râu.

În satele din județul Cluj, ziua de Paști era marcată și de momente comunitare pline de umor și coeziune socială. Un asemenea obicei, astăzi aproape uitat, este cel numit „brișcălitul feciorilor”, păstrat până nu demult în satul Bobâlna.

„După-amiaza zilei de Paști aducea localnicii în curtea bisericii, unde atmosfera se transforma într-una de judecată simbolică și veselie colectivă. Un sătean ales dinainte pregătea un „mai” de lemn – unealtă folosită de obicei de femei pentru spălatul rufelor la râu. Alți trei sau patru bărbați prindeau feciorul „vinovat” – adesea un tânăr care greșise în timpul postului sau făcuse vreo poznă cunoscută de comunitate”, arată Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj.

Tin erii găsiți „vinovați”, mustrați de comunitate

Cel cu „maiul” îl lovea ușor la tălpi, acompaniind gestul cu versuri satirice rostite în graiul local:

„Tânărul era ridicat pe orizontală, iar cel cu maiul îl lovea ușor la tălpi, însoțind gestul de versuri comice și mustrătoare, rostite în graiul local:

«Una mie, una ție,

Una șî lu’ Vasalie,

C-o-nburdat caru’ cu fân

Cu tătu’ că nu-i bătrân,

Uitându-să, cu ochii cât cepele,

După tăte fetele».”

Sărbătoarea se continua în curtea bisericii

Fiecare „brișcălire” era adaptată situației, iar comunitatea râdea, comentând, dar mai ales înțelegând mesajul: o formă de corecție ludică și socială, prin care valorile morale și normele satului erau întărite cu blândețe și umor.

„Important este că nimeni nu se supăra. Dimpotrivă, întreaga comunitate privea aceste gesturi drept formă de corecție ludică, de reamintire a normelor prin râs și bunăvoință.

În jurul bisericii, femeile așezau ouă roșii, prăjituri, vin și alte bunătăți, contribuind la atmosfera de sărbătoare. „Toatoă lumea aștepta cu nerăbdare brișcălitul”, povestește Felicia Maria Coroi din Bobâlna, mărturie consemnată în volumul Monografia etnografică a județului Cluj I – Zona Dealurile Gilăului, Clujului și Dejului, semnat de Zamfir Dejeu.