Ziua Morţilor, adusă de italieni în Ardeal. Cimitirul clujean în care morţii NU sunt separaţi pe confesiuni. 60.000 de morminte

Ziua Morţilor. O sărbătoare precreştină, ale cărei origini se pierd în timpuri îndepărtate. Astăzi, sub diferite forme, ea a fost adoptată de multe religii. Tradiţia spune că în această zi, morţii vin să-i viziteze pe cei vii, iar viii merg în cimitire ca să le aprindă o lumânare.

Ziua Morţilor, adusă de italieni în Ardeal

„Se crede că morţii, în această zi, vin de pe tărâmul celălalt şi-i vizitează pe cei vii. Este o sărbătoare catolică. Biserica catolică spune că această sărbătoare a fost preluată prin evanghelizarea celţilor, că este o zi de alungare a spiritelor rele, dar atunci începea la celţi şi anul nou, pe 1 noiembrie. De la romano-catolici a fost preluată de celelalte confesiuni, reformaţi, ordodocşi şi greco-catolici.

În Transilvania se pare că sărbătoarea aceasta a fost introdusă de coloniştii italieni, numeroşi în Ardeal, aduşi în secolele 18-19. Aceşti colonişti, fiind catolici, au imprimat acest obicei”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Cimitirul clujean în care morţii NU sunt separaţi pe confesiuni

Actualul perimetru al oraşului Cluj-Napoca a fost împânzit, de-a lungul timpului, de mai multe cimitire, iar morţii erau îngropaţi odinioară pe lângă bisericile existente. Ulterior a fost înfiinţat şi cimitirul Hajongard.

„Primele cimitire datează din Napoca romană, erau în afara zidurilor castrului, la fel şi în evul mediu. Pe strada Baba Novac, nr 15, e cea mai veche piatră funerară, din 1585. Oamenii erau îngropaţi în jurul bisericilor. De exemplu, acum câţiva ani, lângă Biserica Sf. Mihail s-au găsit oasele mai multor tineri. La fel şi în zona actualei biserici franciscane, prima biserică din Cluj.

Apoi, pe actuala stradă Crişan, în 1587, au fost îngropaţi o parte dintre hoştezeni, cei din zona Hidelve. În 1585 a fost o epidemie de ciumă şi autorităţile, Consiliul celor 100, au decis ca acest deal să fie loc pentru morminte”, spune Bogosavlievici.

Se spune că moartea ne face egali pe toţi. Aşa e, oarecum, şi în cimitirul central clujean, Hajongard.

„O caracteristică a Hajongardului este faptul că aici nu sunt delimitări între confesiuni şi etnii. Există totuşi o parcelă de sine stătătoare, destinată „elitei”. Ea a fost donată bisericii luterane de către colonelul De Gladys, în anul 1739. Colonelul respectiv a fost comandantul militar al Clujului, reprezentant al hahsburgilor.
Mai există zone în care sunt concentrate morminte ale unei confesiuni sau stări sociale. Spre exemplu, partea de sus a cimitirului, numită „grădini”, unde sunt înmormântaţi majoritatea aristocraţilor din Transilvania. De asemenea, se găsesc cele trei cimitire evreieşti”, explică istoricul clujean.

60.000 de morminte

Numele cimitirului clujean, Hajongard, provine din germană, fie Grădina cu iepuri, fie Grădina cu aluni.

„Cea mai veche piatră din cimitirul Hajongard este din 1599, o piatră funerară mică, a lui Felten Waida, un sas, dar se pare că ar fi fost mutată acolo de undeva. Sunt aşa numitele pietre cu streaşină, caracteristice secolului al 16-lea.

În anul 1885 au avut loc lucrări de reamenajare a Hajongardului, ocazie cu care multe pietre au fost mutate de la locul lor. Capela şi centrul administrativ al cimitirului au fost construite în 1897, iar principala poartă de acces a fost aşezată în 1899.

În prezent, cimitirul se întinde pe 14 hectare, însumând 60.000 de morminte, dintre care 398 sunt declarate monumente istorice”, mai spune Vladimir Alexandru Bogosavlievici.