CLUJ24 TV
VIDEO. Nu se știe data exactă a nașterii lui Avram Iancu. Care este explicația istoricilor
Asociația Cluj24, împreună cu Institutul de Istorie ”George Barițiu” Cluj-Napoca al Academiei Române, lansează proiectul ”Avram Iancu – eroul zilelor noastre” pentru a marca împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu. În cadrul proiectului vor fi prezentate o serie de aspecte inedite din viața Crăișorului Munților.
Eroul revoluției române din anii 1848-1849 s-a născut în Vidra de Sus, astăzi comuna Avram Iancu, județul Alba, în inima Munților Apuseni. Situată de-a lungul văii înguste a Arieșului Mic, în vremea lui Avram Iancu localitatea era compusă din case răsfirate pe malul apei, pe micile terase ori la poalele dealurilor stâncoase.
Peisajul pitoresc, dar mai ales climatul material și spiritual al munților și-au pus amprenta asupra caracterului, sufletului și personalității lui Iancu, după cum pilduitor sublinia Nicolae Buta în lucrarea uitată astăzi, „Avram Iancu și epoca sa” (1924), când făcea referire tocmai la obârșia eroului: „sufletul omului nu se naște și nu viețuiește undeva abstract, în domenii nepătrunse de mintea omenească, ci el se formează din murmurul dulce al apelor, din aspectul variat și romantic al munților gigantici, din florile vesele ale câmpiilor, cu un cuvânt: din tot ce ne înconjoară ca materie și viață”.
Moțul între moți
Cu alte cuvinte, mediul înconjurător în care eroul a văzut lumina zilei în vara anului 1824 a impregnat puternic și invariabil sufletul acestuia. Totodată, contactul nemijlocit cu plaiul, condițiile aspre ale vieții și muncii de zi cu zi din Apuseni i-au influențat spiritul, gândirea, conștiința și temperamentul.
De aceea, „moțul între moți” a avut un caracter neșovăielnic, dârz, de-a dreptul intransigent, nefiind dispus spre compromis nici cu semenii, nici cu reprezentanții autorităților imperiale austriece în frunte cu împăratul Franz Joseph, pe care nu s-a eschivat în a-l cataloga drept „mincinos” în momentul în care va constata că lupta sau rezistența militară a moților din anii 1848-1849 nu va fi recompensată cu împlinirea promisiunilor făcute de imperiali în vremea „rebeliei”, adică a revoluției secesioniste maghiare, de fapt cu rezolvarea favorabilă pentru locuitorii munților a chestiunilor sociale, fiscale și funciare arzătoare, de care depindea în mare măsură soarta lor viitoare.
Să ne reamintim că moții trăiau o viață aspră, de munte, supusă atât preceptelor pastorale, datinelor religioase și obiceiurilor tradiționale, cât și poverii social-economice a iobăgiei, exploatați și asupriți de puterea politică seculară, pe ai cărei reprezentanți i-au considerat străini de neam și de lege.
Deloc întâmplător, moții, în particular, și românii ardeleni, în general, și-au definit și numit datina, legea și neamul drept „românești” și „străbune”, lăsându-se îndrumați de juzi, gornici și preoți de „legea românească”, alergând mai degrabă la aceștia după sfat, povață și îndrumare decât la „domni” și la „tisturi”, adică la reprezentanții autorităților civile și militare habsburgice, așa cum o vor face și în anii „furtunoși” sau „viscoloși” din vremea revoluției. În anul 1888, Teofil Frâncu (1844-1903), un bun cunoscător al Apusenilor și al locuitorilor din munți îi descria pe moți în felul următor: „temperamentul lor e sangvinic și seriozitatea e caracteristica lor principală.
Trai simplu
Se însuflețesc iute și au o tărie de caracter atât de mare, încât dacă și-au propus ceva nu se lasă odată cu capul, chiar de ar trece prin sabie și foc, până ce nu-și ajung scopul, oricât de convinși ar fi de mai înainte despre relele urmări ce ar rezulta pentru ei în caz de neizbândă. Fățărnicia nu o cunosc acești copii ai munților și sinceritatea lor e de admirat.
Cu străinii sunt mai rezervați; cred că toate relele de la ei vin pe capul lor, fără ca împăratul, în care moții au cea mai mare încredere, să știe de nedreptățile pe care le fac străinii în țară. Traiul lor e foarte simplu; ei se mulțumesc cu puțin, sunt sârguincioși, lucrători, cumpătați și foarte religioși. Crimele în aceste ținuturi sunt aproape necunoscute, iar despre sinucideri numai prin basme se vorbește”.
Familia lui Iancu
Într-o asemenea familie de moți și în această atmosferă s-a născut Avram Iancu „la vremea cireșelor” anului 1824, deci într-una din zilele lunilor iunie sau iulie ale anului respectiv. Pruncul Avram nu a fost înscris de preoții satului, Ioan și Vasile Gomboș, în registrul botezaților parohiei ortodoxe Vidra de Sus, deși fratele său mai mare, Ioan Iancu, este menționat în respectivul catastif bisericesc-matricular cu data de încreștinare la 22 februarie 1822.
Specialiștii care au studiat acest detaliu biografic referitor la data nașterii lui Avram Iancu și a neconsemnării exacte a acesteia în registrul parohial din Vidra de Sus s-au străduit să deslușească această enigmă, oferind mai multe explicații plauzibile, cea mai credibilă fiind următoarea: omiterea datei nașterii și a botezului lui Avram Iancu se datorează nu atât unei erori sau neglijențe a preotului paroh, ci tocmai părinților acestuia, care n-au dorit ca preotul Vasile Gomboș, căruia mama lui Iancu îi era nașă de botez, să-l înregistreze pe mezinul lor în matricola satului, adică în registrul parohial de stare civilă, pentru a-l „scăpa de îndelungatul serviciu militar în slujba armatei austriece”, legea civilă din epocă stipulând că unul dintre feciorii fiecărei familii era sortit slujirii în oștile cezaro-crăiești ale habsburgilor.
Părinții eroului, Alexandru Iancu (1787-1855) și Maria, născută Gligor (1805-1868), erau iobagi pe domeniul fiscal al Câmpeniului, ambii cu origini în perimetrul geografic al celor trei localități cu numele de Vidra (de Sus, Mijloc și Jos) de pe cursul Râului Mic, astăzi Arieșul Mic.
Pe linie paternă ne este cunoscut nominal și bunicul lui Avram Iancu, și anume Gheorghe Iancu, preot ortodox în Vidra de Sus, care în anul 1784 a participat la Răscoala lui Horea, după unele mărturii fiind chiar rudă cu acesta, de unde și explicația mai târzie a lui Avram Iancu că este „nepotul lui Horea”, interpretată de unii mai degrabă ca o metaforă, nu ca o legătură de sânge.
Preotul Gheorghe și preoteasa Gheorgheasa, cum e pomenită ca nașă și moașă în registrele bisericești din Vidra de Sus, au avut șapte copii: patru fete, botezate Sântioana, Maria, Zamfira și Ana, și trei feciori, botezați Alisandru (Alexandru), Avram și Ioan.
Tatăl lui Avram Iancu
Toți cei trei băieți au urmat școala confesională din satul natal și câteva clase la Câmpeni, apoi au ajuns gornici și juzi, adică pădurari și primari, în Vidra de Jos, de Mijloc și de Sus. Alexandru a rămas lângă părinții săi, moștenind vatra familiei și căsătorindu-se de tânăr cu o fată din partea locului, Maria Gligor.
Respectați de săteni, Alisandru și Maria Iancu botează și cunună ca nași numeroși copii și tineri din Vidra de Sus, după cum ne dezvăluie filele registrelor parohiale de stare civilă ale localității lor de baștină.
În primăvara anului 1848, Alisandru Iancu și-a vizitat fiul la Târgu Mureș, iar Isaia Moldovan, un contemporan care-l cunoscuse cu acel prilej, avea să-l descrie astfel: „un om frumos, înalt, îmbrăcat în port românesc: cioareci de habă, pieptar cusut cu fir de aur, un șerpar țintuit asemenea ici-colea cu aur, om ca de 50-51 ani”.
Conform mărturiilor celor ce l-au cunoscut nemijlocit, în ultimii ani de viață Alexandru ar fi fost bolnav și ar fi murit paralizat, fiind înmormântat în ziua de 25 septembrie 1855, conform informațiilor notate de preotul paroh în registrul răposaților parohiei ortodoxe din Vidra de Sus, corespunzătoare calendarului iulian sau vechi, folosit pe atunci de români. Un document civil, numit „Todfalls-Aufnahme/Conscrierea casului de morte”, întocmit în limba germană, la 25 februarie 1856, menționează data decesului lui Alexandru Iancu pe 2 octombrie, ceea ce corespunde calendarului gregorian sau pe stil nou, uzitat de autoritățile civile. În acest document aflăm detalii importante despre „averea lăsată de răposat” constând în „bani peșin, obligațiuni private, vite, mai mulți boi de jug, lână, câmpii, terenuri arabile, vin, fân, paie”, de unde observăm că familia Iancu din Vidra de Sus era una „fruntașă” ori înstărită.
Cu trei luni înainte de a muri, Alexandru Iancu și-a întocmit testamentul – redactat la Vidra de Sus, în 26 iunie 1855, în limba română cu grafie chirilică, păstrat astăzi în colecțiile speciale ale Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca –, prin care își detalia averea, deținută în bani și proprietăți, lăsând-o moștenire soției Maria și fiilor Ioan și Avram, dar afierosind diferite sume de bani „pe seama sfintelor biserici” din Vidra de Sus, Vidra de Mijloc, Vidra de Jos, Deasupra Pietrei și din Cioara.
Același document ne dezvăluie că Alexandru Iancu împrumutase sume importante de bani unor locuitori din Vidra de Sus, Bulzești, Luncșoara și Sohodol, suma totală pe care moștenitorii trebuiau să o recupereze ridicându-se la 2855 florini, ceea ce ar corespunde în puterea de cumpărare de astăzi, conform unui algoritm financiar al Băncii Naționale a Austriei, sumei de 49.733 euro.
Despre mama Crăișorului Munților
Mama eroului, Maria, a fost o femeie mică de statură, dar frumoasă, harnică și înțeleaptă, după cum o descriu contemporanii. I-a supraviețuit soțului treisprezece ani, trecând la cele veșnice în 31 martie 1868, la vârsta de 63 de ani. Fii ei, Ioan și Avram, au înmormântat-o lângă tatăl lor, la intrarea în cimitirul satului Vidra de Sus, în stânga aleii ce duce spre biserică, așezându-le la căpătâi o cruce de piatră, păstrată până în ziua de astăzi.
Conștienți de importanța școlii și a educației copiilor lor, Alexandru și Maria și-au îndrumat cei doi feciori spre școlile vremii.
Averea pe care o aveau le-a permis să-i întrețină nu numai în arealul munților la Vidra de Sus, Câmpeni și Zlatna, ci și mai departe de casă la Sibiu și la Cluj, veniturile obținute de pe urma exploatării pământurilor, precum lotul arător de opt jugăre și câmpurile de fânațe, dar și a creșterii animalelor, însumând vaci cu lapte, boi de jug, câțiva cai, porci și oi numeroase, ridicându-i vizibil în comparație cu sărăcia și lipsurile care copleșeau majoritatea populației din Munții Apuseni.
Aceleași venituri le-au permis să-și construiască în curtea casei părintești o casă nouă cu două încăperi, așezată pe temelie de piatră și acoperită cu șindrilă, dar și să-l poarte pe Ioan la Seminarul teologic din Sibiu, iar pe Avram la liceul liber regesc din Cluj, spre a-l face pe primul preot, iar pe al doilea avocat ori notar.
Dascălii lui Avram
La școlile din Vidra și din Câmpeni, cei doi frați i-au avut ca dascăli pe Mihail Gomboș și Moise Ioanette, plini de râvnă pentru ridicarea poporului. Între 1837 și 1841, Avram Iancu a studiat la gimnaziul inferior din Zlatna în limba latină. De aici s-au păstrat și sunt cunoscute patru certificate școlare pe numele lui „Iank Abrahamus” din Vidra de Sus de religie „greco-neunită” (ortodoxă), și anume pe anii școlari 1837-1838, 1838-1839, 1839-1840 și 1840-1841. În aceste cataloage elevul Avram este descris cu următoarele calificative la sârguința și perseverența în studiu: „praestans” (excelență), „bona” (însușiri bune), „laudabilis” (lăudabil) și „assidua” (asiduu, neostenit).
La purtarea morală a fost notat cu „prima” (cel dintâi) și „eminens” (eminent), iar la diferitele obiecte de învăţământ de asemenea cu: „prima” și în majoritatea cazurilor (religie, aritmetică, geografie) cu „eminens”. Fratele său mai mare finalizează în 1841, la vârsta de 19 ani, cursurile teologice de la Sibiu, iar în 12 octombrie 1841 se căsătorește cu Ana Gomboș a lui Vasilie la biserica din Vidra de Sus, fiind hirotonit preot de vlădicul Vasile Moga (1774-1845, episcop ortodox al Ardealului între 1810-1845) tocmai pentru parohia din satul natal. Sătenii l-au poreclit „Popa Lepedeu” pentru că avea o statură înaltă, firea sa fiind diferită de a fratelui său mai mic, Avrămuț, alături de care ține aproape în timpul luptelor de apărare din munți în vremea revoluției.
Neînțelegerile cu Avram au apărut și s-au accentuat după 1850, preotul Ioan luând partea tatălui Alexandru Iancu. Cauza neînțelegerilor, după cum ne-o arată cei ce le-au studiat în amănunțime viața, este una recurentă în lumea tradițională sătească, și anume moștenirea averii părintești, popa Ioan pretinzând mai mult decât i se cuvenea și urmărind să-și însușească și casa părintească, deși nu avea copii, trăind doar alături de soția sa Maria și, până la moartea părinților, de tatăl și mama sa.
Aflat mai mult pe drumuri, fratele mai mic Avram, e trimis nu o dată să-și ia moștenire de la armatele sale, ușa casei părintești fiindu-i închisă. Cu toate acestea, Avrămuț nu și-a urât fratele, nici nu l-a clevetit, iar când a închis ochii pentru totdeauna, în 20 august 1871, a avut tăria să-l ierte și să participe la prohodirea sa în ziua de 22 august 1871, conducându-l pe ultimul drum spre țințirimul din spatele bisericii parohiei Vidra de Sus, unde i-a fixat o Cruce de piatră pe care s-a dăltuit: „Ioan Iancu, Paroch Grec(o) Res(ăritean). La anul 1871 aug(ust) 22 de zile, își dede sufletul în mâna Creatorului seu, în etate de 52 ani”.
La Facultatea de Drept din Cluj
Revenind la parcursul educațional al lui Avram Iancu, reținem că între anii 1841 și 1845 a urmat „științele filosofice și juridice” la vestitul liceu catolic al călugărilor piariști și la facultatea de drept din Cluj, unde a învățat în limbile maghiară și latină.
Aici s-a făcut încercarea de a-i schimba religia părintească și naționalitatea, dar fără niciun rezultat, după cum aflăm din notițele colegului său Ioan Pușcariu, care ne atrage atenția că informațiile notate în cataloagele liceului de profesorii epocii nu sunt altceva decât „mistificări” și „simple amăgiri”, provenite din pana dascălilor „pururea zeloși în vânătoarea de suflete”.
Din nefericire, această mistificare a fost uneori preluată și colportată de unii istorici și cărturari români sau maghiari, care l-au caracterizat fie „romano-catolic”, fie „greco-catolic”, dorind astfel să-l identifice drept „maghiar”. Avram Iancu s-a mulțumit însă a culege de la profesorii săi numai învățătura solidă și cunoștințele felurite în materie de științe juridice și filosofice, iar hrana sufletească și culturală a căutat-o în mica comunitate românească a orașului, în amintirile vieții țărănești din Apuseni și în societatea studențească „Aurora”, pe care o alcătuiseră elevii români ai liceului piarist. Cei mai mulți dintre ei erau fii de preoți, mici nobili, dascăli sau iobagi, amintiți nominal de Nicolae Popea sau Ioan Pușcariu în scrierile lor istorice.
Colegi revoluționari
Dintre colegii lui Iancu merită pomeniți câțiva, mai ales cei ce au avut un rol signifiant în mișcarea națională și culturală a românilor ardeleni din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, precum au fost Nicolae Popea, Ioan cavaler de Pușcariu, Alexandru Papiu Ilarian, Vasile Fodor, Ioan Oros, Alexandru Tordășianu, Petru Roșca, Ion Balomiri, Nicolae Vlad, George Roman, Iosif Sterca Șuluțiu, Iacob Bologa, Constantin Roman și mulți alții. De la unii dintre ei ne-au parvenit mărturii prețioase cu privire la personalitatea, firea, replicile verbale și comportamentul social al lui Avram Iancu în timpul petrecut la liceul clujean.
De la unul dintre ei, Iosif Sterca Șuluțiu, știm că Avram Iancu și alți tineri români au asistat la dezbaterile dietei clujene din iarna anilor 1846-1847, care au vizat îmbunătățirea soartei iobagilor. La refuzul cinic al aristocrației maghiare de a ușura și chiar a șterge iobăgia, tânărul Avram Iancu a replicat spunând: „Nu cu argumente filosofice și umanitare vei putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea, ca Horea”, Șuluțiu precizând că s-a temut că Iancu „va face un scandal”, deoarece fusese cuprins de „nervozitate”.
După absolvirea studiilor juridice la Cluj, Iancu a încercat să ocupe o funcție administrativă la sediul finanțelor ardelene de la Sibiu, dar nu reușește să pătrundă în rândurile funcționărimii, dominate de constituția feudală a Transilvaniei, unde erau angajați aproape exclusiv artistocrați maghiari și patricieni sași. De aceea a plecat la Târgu Mureș și s-a înrolat în rândurile canceliștilor, adică a celor ce urmau stagiul de practică avocățească pe lângă Curtea Supremă de Justiție a Transilvaniei, numită în epocă „tabla regească”, aspirând la o carieră de avocat.
Generozitate debordantă
Aici a fost coleg cu peste treizeci de stagiari români din toată Transilvania, Iancu fiind mereu prezent în toate întâlnirile sociale și culturale ale tinerimii române și maghiare, caracterizat de o generozitate debordantă, primindu-i, la fel ca mai înainte la Cluj, pe mulți în casa unde locuia, omenindu-i și chiar achitându-le unora mai amărâți masa zilnică și datoriile. Simeon Pop Moldovan, care a fost coleg cu Iancu la Cluj, oferă în acest sens următoarea mărturie: „Iancu făcuse în casa lui un fel de internat gratuit pentru colegii săi lipsiți de mijloace. Îți aduceai o saltea și un țol și puteai sta cu lunile în casa lui Iancu, care era om așezat și de omenie și cu noi studenții români făcea mult bine”.
La Târgu Mureș îl va prinde izbucnirea revoluției pașoptiste, care-l va împinge în prim planul vieții sociale, politice și militare a Transilvaniei anilor 1848-1850. La nici douăzeci și cinci de ani, tânărul avocat va deveni „măria sa domnul gheneral și al nostru preamilostiv ocârmuitoriu și apărătoriu”, cum îl numea preotul Nicolae Raica din Cetea la 17 iunie 1849, fiind reținut în memoria colectivă a moților cu apelativul de „rege” și „crăișor al munților”.
Evaluându-i măsura faptelor în contextul epocii, consider că preotul Vasile Gomboș din Vidra de Sus i-a fixat lui Avram Iancu cel mai bine rolul în istoria românilor ardeleni scriind în „Protocolul morților parohiei ortodoxe române Vidra de Sus” la rubrica intitulată „meseria celui mort” următoarea sintagmă: „Avram Iancu, Eroul Românilor”.
Mircea Gheorghe Abrudan
Bibliografie
Silviu Dragomir, Avram Iancu. O viață de erou, ediție îngrijită, studiu introductiv și notă asupra ediției de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022.
Florian Dudaș, Avram Iancu în tradiția românilor, ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura de Vest, Oradea, 1998.
Ela Cosma, Varga Attila (coord.), Avram Iancu – 150 de ani de la moarte. Studii și comunicări, Editura Argonaut/Editura Mega, Cluj-Napoca, 2023.
Teofil Frâncu, George Candrea, Românii din Munții Apuseni (moții), îngrijire ediție și note e Dr. Marius Mureșan, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2019.
Iosif Sterca Șuluțiu de Cărpiniș, Biografia lui Avram Iancu (1897), ediție facsimil necenzurată, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2023.
Gelu Neamțu, Avram Iancu – mit, realitate, simbol –, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012.
https://finanzbildung.oenb.at/docroot/waehrungsrechner/#/
Cine este Mircea Gheorghe Abrudan
Mircea-Gheorghe Abrudan, cercetător științific II Dr. Dr. la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca, specialist în istoria premodernă și modernă a Transilvaniei, istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, Banat și Bucovina în secolele XVIII-XIX. Autor, coautor, editor și coordonator a 20 cărți și volume, a 130 de studii de specialitate, a circa 230 de articole de popularizare, evocări, recenzii și note de lectură în reviste de specialitate, de spiritualitate și cultură, în cărți și volume colective apărute în România și în străinătate. Cărți reprezentative: Ortodoxie și Luteranism în Transilvania între Revoluția Pașoptistă și Marea Unire. Evoluție istorică și relații confesionale, Editura Andreiana/Presa Universitară Clujeană, Sibiu/Cluj-Napoca, 2015; Friedrich Schwantz von Springfels, Descrierea Olteniei la 1723, ediție, traducere din limba germană, studiu introductiv, note și indice de Mircea-Gheorghe Abrudan, Editura Istros/Centrul de Studii Transilvane, Brăila/Cluj-Napoca, 2017; Biserica Ortodoxă și clerul militar din Monarhia Habsburgică între Pacea de la Carloviț și Primul Război Mondial (1699-1914), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2022, 523 p.; Mitropolitul Andrei Șaguna. O biografie culturală, Academia Română. Centrul de Studii Transilvane/Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2023.
Proiectul ”Avram Iancu – eroul zilelor noastre” se derulează cu sprijinul financiar al Primăriei Cluj-Napoca și Consiliului Județean Cluj, având susținerea TeraPlast și Băncii Transilvania.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger
ACTUALITATE
Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni
În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii.
Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.
Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.
Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.
Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.
Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.
”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.
Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.
De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.
Dosar retrimis procurorului
Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.
S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.
Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.
Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
ECONOMIE
Scăderea inflației nu a impresionat. Cu ce procent au crescut prețurile față de sfârșitul anului trecut
Rata anuală a inflaţiei din România a scăzut în luna august.
Cu toate acestea, inflația din țara noastră rămâne una din cele mai ridicate din Uniunea Europeană, arată analistul economic Radu Georgescu.
Scăderea inflației nu a impresionat. Cu ce procent au crescut prețurile față de sfârșitul anului trecut
Evoluția monedelor de la marginea zonei euro a fost stabilă, în condițiile în care investitorii internaționali analizau efectele deciziei BCE de a reduce principala rată directoare, în timp ce Indicele Prețurilor de Consum (IPC) de bază din Statele Unite a cunoscut o ușoară creștere.
Piața locală nu a fost influențată de faptul că rata anuală a inflaţiei din România, una din cele mai ridicate din Uniunea Europeană, a scăzut în august la 5,1%, de la 5,4% în iulie, în timp ce prețurile au crescut față de sfârșitul anului trecut cu 3,4%.
Care este cursul euro
Cursul euro a revenit la valoarea de marți de 4,9742 lei, în timp ce transferurile se efectuau în culoarul stabilit luni cuprins între 4,973 și 4,975 lei, arată economistul Radu Georgescu.
Trezoreria s-a împrumutat joi cu 500 milioane lei. Obligațiunile au scadența iulie 2034 iar Finanțele vor plăti un randament mediu anual de 6,78%.
Indicele ROBOR la trei luni a stagnat
Piața monetară a fost calmă, cu trei săptămâni înainte de ședința de politică monetară a BNR, iar indicii ROBOR s-au menținut la valori comparabile cu cele de la jumătatea lui mai 2022.
Cel la trei luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei contractate înainte de mai 2019, a stagnat la 5,55%.
Indicele la șase luni, folosit la calcularea ratelor la creditele ipotecare, s-a consolidat la 5,61% iar cel la 12 luni la 5,65%.
Dolarul s-a apreciat
Euro se deprecia joi la 1,1005 – 1,1027 dolari, iar media monedei americane s-a apreciat de la 4,5032 la 4,5156 lei.
Piețele analizau faptul că BCE, pe fondul apropierii inflației de pragul de 2%, a redus principala rată directoare, cea pentru facilitatea de depozit, de la 3,75 la 3,50%, comparativ cu faptul că Rezerva Federală ar putea reduce săptămâna viitoare dobânzile doar cu un sfert de punct procentual, după ce IPC de bază, care exclude preţurile volatile la alimente şi energie, a crescut cu 0,3% în august, în timp ce rata inflaţiei pe 12 luni a atins cel mai redus nivel din februarie 2021, cel de 2,5%.
Cursul francului elvețian a scăzut de la 5,3246 la 5,2830 lei, pe fondul majorării cererii de monedă americană.
Media lirei britanice s-a depreciat marginal la 5,8940 lei.
Un nou record pentru gramul de aur
Aprecierea monedei americane a împins prețul gramului de aur de la maximul de 365,2626 lei la un nou record de 365,6995 lei, în timp ce metalul galben fluctua între 2.510,40 și 2.524,20 dolari/uncie.
În regiune, media monedei maghiare s-a întărit marginal la 396,48 forinți/euro iar a celei poloneze s-a depreciat la 4,2986 zloți/euro.
Bitcoin a coborât miercuri sub pragul de 56.000 dolari, dar a urcat apoi la 57.607 – 58.356 dolari. Ethereum fluctua între 2.338 – 2.373 dolari.
Sunt folosite date și informații disponibile până joi, la ora 14:00.
Astăzi se împlinesc 105 ani de la înființarea Universității din Cluj, la 12 septembrie 1919. În urma unirii Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi Banatului cu România în 1918 şi crearea României Mari, legislaţia privind învăţământul superior a cunoscut un proces de legiferare mai îndelungat. Prin decrete regale, Universitatea maghiară din Cluj şi Universitatea germană din Cernăuţi au fost transformate, începând cu 1 octombrie 1919, în universităţi româneşti.
Prin decretul nr. 4.090 din 12 septembrie 1919, semnat de regele Ferdinand I, s-a consfinţit „transformarea Universităţii Regale Maghiare Francisc Iosif, din 1 octombrie 1919, în universitate românească”, având în componenţă patru facultăţi: Drept, Medicină, Ştiinţe, Litere şi Filosofie. În primul an, Universitatea din Cluj a fost condusă de profesorii: Sextil Puşcariu – rector, Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere, Dimitrie Călugăreanu – decan la Ştiinţe, Iuliu Haţieganu – decan la Medicină şi Vasile Dimitriu – decan la Drept, se arată pe site-ul oficial al instituţiei de învăţământ, care din 1959 este cunoscută sub numele de Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB).
105 ani de la ÎNFIINȚAREA Universității din Cluj
La 3 noiembrie 1919, în faţa unei audienţe impresionante formate din profesori, studenţi, dar şi din alţi reprezentanţi ai elitei româneşti transilvănene, renumitul arheolog şi istoric Vasile Pârvan susţinea lecţia inaugurală, intitulată „Datoria vieţii noastre”, potrivit UBB şi lucrării „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2004).
Cursurile Universităţii din Cluj au fost inaugurate la 1 februarie 1920, în prezenţa regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, precum şi a numeroase personalităţi ştiinţifice şi politice româneşti şi străine. Regele Ferdinand a apreciat, cu acest prilej, că nicăieri „nu s-a simţit mai nemilos pumnul stăpânirii trecute pe sufletul românimii, ca în Clujul unguresc cu universitatea lui”.
Suveranul a adus un prinos de recunoştinţă eroilor neamului, începând cu Mihai Viteazul, „izbăvitorul dintru început”, şi terminând cu cei care s-au jertfit în războiul pentru întregirea patriei. Regele Ferdinand I a dăruit un fond de 400 000 lei, a căror dobândă să fie utilizată pentru înfiinţarea, pe lângă Universitatea din Cluj, a unui institut pentru studierea istoriei românilor, „atât de vitreg tratată sub stăpânirea trecută”, conform lucrării „Istoria românilor. România Întregită (1918-1940)” (vol. VIII, Ed. Enciclopedică, 2003).
În 1924, legea prin care Universitatea clujeană a fost recunoscută oficial ca „persoană juridică de drept public” a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial.
„În octombrie 1927, în semn de omagiu, universitatea clujeană a adoptat oficial numele primului rege al României Mari”
Perioada 1919-1932, la nivel didactic şi ştiinţific, s-a remarcat prin diversificarea disciplinelor studiate, precum şi prin crearea unui număr important de institute, laboratoare, catedre şi seminarii, care au contribuit decisiv la prestigiul noii universităţi româneşti. Au fost create: Institutul de Speologie, condus de savantul Emil Racoviţă; Grădina Botanică, al cărei director era Alexandru Borza; Observatorul Astronomic, Institutul de Istorie Naţională, care îi avea ca directori pe Alexandru Lapedatu şi Ioan Lupaş; Muzeul Limbii Române, coordonat de Sextil Puşcariu; Institutul de Psihologie Experimentală, Comparată şi Aplicată, înfiinţat de Florian Ştefănescu-Goangă; primul Institut antirabic din Transilvania, Seminarul de matematică (condus de Petre Sergescu) şi cel de istoria artei, catedrele de jurnalism şi de politică socială etc.
În octombrie 1927, în semn de omagiu, universitatea clujeană a adoptat oficial numele primului rege al României Mari, devenind astfel cunoscută drept „Universitatea Regele Ferdinand I”, nume pe care îl va purta până în 1948, conform site-ului Universităţii.
În urma Dictatului de la Viena de la 30 august 1940, când partea de nord a Transilvaniei, care includea şi oraşul Cluj, a fost cedată statului ungar, Universitatea „Regele Ferdinand I” s-a refugiat la Sibiu şi Timişoara. În primăvara lui 1945, după restabilirea administraţiei româneşti asupra Transilvaniei, Universitatea a revenit la Cluj, însă următorii ani au fost marcaţi de epurarea masivă a corpului profesoral al universităţii, motivată de raţiuni politico-ideologice.
Unificarea universităţii româneşti cu cea maghiară
În paralel, prin decretul regal nr. 407 din 29 mai 1945, s-a înfiinţat oficial „Universitatea cu limba de predare maghiară” din Cluj, care în decembrie a primit numele de „Universitatea Bolyai”, drept omagiu adus celor doi matematicieni ardeleni, tată şi fiu, Farkas şi János Bolyai. La 30 decembrie 1947, proclamarea Republicii Populare Române a marcat instalarea definitivă a comunismului în România.
Ca urmare, începând din luna mai 1948, Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj şi-a schimbat oficial numele în Universitatea „Victor Babeş”. În perioada martie-iulie 1959 a avut loc procesul de creare a unei singure universităţi de stat la Cluj, prin unificarea universităţii româneşti cu cea maghiară.
Noua instituţie, care şi-a început activitatea în septembrie 1959, a fost numită Universitatea „Babeş-Bolyai” şi avea şase facultăţi: Facultatea de Matematică şi Fizică; Facultatea de Chimie; Facultatea de Ştiinţe Naturale-Geografie; Facultatea de Filologie; Facultatea de Ştiinţe Juridice; Facultatea de Istorie şi Filosofie. Primul rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” a fost profesorul Constantin Daicoviciu.
„A fost întemeiat şi un institut pedagogic”
Universitatea Regală Maghiară de la Cluj a fost înfiinţată la 12 octombrie 1872, de către Francisc Iosif I, împărat al Imperiului Austro-Ungar şi rege al Ungariei. Instituţia avea patru facultăţi: Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat (12 catedre), Facultatea de Medicină (11 catedre), Facultatea de Filosofie, Litere şi Istorie (10 catedre) şi Facultatea de Matematică şi Ştiinţe Naturale (7 catedre).
Pe lângă ultimele două facultăţi, a fost întemeiat şi un institut pedagogic, unde urmau să fie pregătiţi viitorii profesori de gimnaziu. Primul rector al universităţii clujene a fost Áron Berde, anterior director al Academiei de Drept de la Cluj.
Documentul oficial de întemeiere a universităţii a fost emis de Francisc Iosif I abia la 4 ianuarie 1881, când a acceptat ca această instituţie să îi poarte numele. Această întârziere s-a datorat, în special, stării destul de precare a infrastructurii didactice şi de cercetare de la Cluj. Treptat au fost demarate ample lucrări de construcţie destinate universităţii.
Până în 1918, la sfârşitul Primului Război Mondial, au fost ridicate 63 de clădiri, cele mai importante fiind: clădirea centrală a Universităţii, edificată în trei etape, în perioada 1893-1902. Cu o arhitectură în stil neo-renascentist şi o suprafaţă de 4.226 metri pătraţi, ea deţine, şi astăzi, atât spaţii didactice, cât şi încăperi cu funcţii ceremoniale (Aula Magna); clădirea Bibliotecii Universitare, construită între 1906-1909, după modelul bibliotecii Universităţii din Basel (Elveţia); complexul de clădiri al clinicilor universitare, construit pe o suprafaţă totală de 10.049 metri pătraţi, finalizat în 1903.
„Multe cadre didactice au avut performanţe ştiinţifice deosebite, recunoscute pe plan internaţional”
Universitatea maghiară a avut, la început, 40 de profesori, dar până în 1919 numărul catedrelor s-a mărit la 61, ele fiind deservite de 150 de profesori universitari, alături de un numeros personal didactic de grad inferior şi personal auxiliar şi administrativ.
Multe cadre didactice au avut performanţe ştiinţifice deosebite, recunoscute pe plan internaţional, între acestea aflându-se: matematicienii Lipót Fejér, Alfréd Haar şi Frigyes Riesz; geograful Jenö Cholnoky; polihistorul Sámuel Brassai; arheologul Bélá Pósta; fizicienii Lájos Martin şi Gyula Farkas etc.
Studenţii înscrişi la Universitatea Regală Maghiară de la Cluj au aparţinut tuturor naţionalităţilor ce trăiau în Transilvania (maghiari, români, germani, evrei, armeni etc.), precum şi tuturor confesiunilor religioase (protestanţi, catolici, ortodocşi, greco-catolici, iudaici).
Din 1895, li s-a permis şi femeilor să se înscrie la universitatea clujeană. Între 1872-1918, la universitatea maghiară din Cluj au studiat peste 40.000 de studenţi şi s-au acordat diplome de absolvire pentru circa 12.000 de tineri. Peste 2.600 dintre studenţi au fost români, printre ei remarcându-se Iuliu Maniu (student la Drept), Iuliu Haţieganu (Medicină), George Coşbuc (Filosofie), Vasile Meruţiu (Ştiinţe Naturale) ş.a.
Deputatul clujean Sabin Sărmaș, acuzat de PNL că “joacă la două capete”, având în vedere că apărea încă pe lista partidului, a devenit neafiliat.
Sabin Sărmaș a candidat, tot ca independent, și la Primăria Cluj-Napoca.
Deputatul clujean Sabin Sărmaș nu mai apare pe lista parlamentarilor PNL
Sabin Sărmaș a fost exclus din Partidul Național Liberal în urmă cu câteva luni, după ce a devenit contracandidatul lui Emil Boc, de asemenea, PNL-ist, la Primăria Cluj-Napoca.
Sărmaș a devenit deputat neafiliat în data de 10 septembrie.
Asta la nici o săptămână după ce foștii colegi de partid l-au numit “duplicitar”.
“Deputatul PNL Sabin Sărmaș, da da, PNL, a dat o țeapă clujenilor dovedind că alegerile locale au fost, pentru el, doar o trambulină pentru alegerile parlamentare, scopul său final fiind, de fapt, de a deveni deputat”, au transmis atunci reprezentanții PNL.
A fost desemnat câștigătorul contractului pentru construcția nodului rutier de la Românași, care va asigura accesul pe și dinspre Autostrada Transilvania (subsecțiunea Zimbor – Poarta Sălajului), DN1F și DJ108A, până la finalizarea subsecțiunii Poarta Sălajului – Zalău.
Nodul rutier de la Românaşi, pe A3, va fi construit de Asocierea SC SA & PE Construct SRL – SC Spedition UMB SRL-SC Tehnostrade SRL. Constructorul va avea la dispoziție 10 luni pentru finalizarea lucrărilor.
Se știe cine va CONSTRUI nodul rutier de la Românași. Are la dispoziție 10 luni
Contractul are o valoare de peste 71 milioane lei (fără TVA), fiind finanțat prin PNRR.
Profesorul clujean Vasile Pușcaș împlinește 72 de ani. A negociat intrarea României în Uniunea Europeană
VIDEO. Bartolomeu Anania şi-a prevestit moartea!? „Nu mi-e frică”. 13 ani de la trecerea sa la cele veşnice
E ziua ta. Istoricul şi criticul literar Mircea Popa, 85 de ani
Scăderea inflației nu a impresionat. Cu ce procent au crescut prețurile față de sfârșitul anului trecut
105 ani de la ÎNFIINȚAREA Universității din Cluj
Deputatul clujean Sabin Sărmaș nu mai apare pe lista parlamentarilor PNL
Se știe cine va CONSTRUI nodul rutier de la Românași. Are la dispoziție 10 luni
Cele mai mari jackpoturi câștigate la cazinourile online (P)
VIDEO. Cum s-a întâmplat accidentul de la Livada soldat cu două victime. Imagini de pe camerele de supraveghere
FOTO. Viorel Băltărețu candidează pentru un nou mandat de deputat din partea USR Cluj
Patru lucruri pe care să le știți atunci când alegeți anvelopele? (P)
