VIDEO. COOLJEANUL ZILEI. Constantin Trofin: Relația cu publicul e una foarte complicată și ar fi bine să fie una cinstită

Constantin „Costel” Trofin este cooljeanul zilei, omul care a ridicat umorul românesc acolo unde se ajunge astăzi greu, foarte greu. „Știrile de Sâmbăta Asta” sunt și în ziua de azi un exemplu de umor de calitate, care din păcate e din ce în ce mai rar la noi. Lector universitar, doctor și inginer pe deasupra, Costel va depăna amintiri legat de primii pași în mass media și va evalua umorul românesc actual.

Costele, ești posesorul a trei premii APTR consecutive…

Da, și posesor al carnetului de conducere categoriile A, B și C.

De ce ai renunțat la inginerie?

Din cauza ta. Pentru că în 1991, când eram un fericit inginer, m-ai dus la Radio Cluj cu tine unde tu deja colaborai. Și până în ziua de azi mă întreb dacă am făcut bine că de multe ori am senzația că foarte rău am făcut. Ne-am dus amândoi la Radio Cluj și colaboram la emisiunea Cristinei Stihi care se numea Student Magazin. Și făceam chestii, cum se zice acuma „în afara cutiei” și pionierat. Ne și plăcea ce făceam și din una într-alta, au trecut 30 de ani.

Mi-aduc aminte când am făcut, tot pentru emisiunea Cristinei, înregistrările alea cu banda întoarsă. Nu mai știu cum se numea emisiunea, Student Magazin, așa…

Aia a fost o idee care ne venise nouă și ulterior, cu foarte multă satisfacție, am văzut o în Twin Peaks-ul lui David Lynch. Îți aduci aminte cum era. Era Piticu ăla care vorbea invers. De fapt noi scriam textul de jos în sus și de la dreapta la stânga și după aia citeam invers și puneam banda invers.

„A fost o parodie a unui program de știri de la cap la coadă”

Am avut mare success cu prima emisiune umoristică făcută la radio. Știu că erau patru oameni afară pe coridorul studioului și se prăpădeau de râs în timp ce noi înregistram. De fapt, erau chiar cinci cu femeia de serviciu. (…) Indicatorul maxim de succes al unei emisiuni era să ieși în piață și să te recunoască ăla care-ți vinde roșii…

Când au început „Știrile de Sâmbăta Asta”?

În 1992, am făcut la sfârșit de an o emisiune. Ne-am gândit noi să facem o emisiune de sfârșit de an parodie la un program real de televiziune și i-am pus un nume extrem de inteligent, „1992 la final” și asta s-a dovedit a avea foarte multe reacții din public. Altfel nu puteam măsura audiența. Și după aia am făcut și în 93 una și în 94. Practic, a fost prima emisiune pe tiparul știrilor de sâmbăta asta, care la început a fost o parodie a unui program de știri de la cap la coadă.

„Cineva (…) mi-a arătat cât de periculos poate să fie un context pe care lumea nu îl înțelege”

Între timp venise și Ovidiu Uscat în televiziune. A fost prima care a fost remarcată și a luat un premiu al Asociației Profesioniștilor din Televiziune din România. Era perioada în care foarte puțină lume își permitea să facă bășcălie de politică. Eu făcusem și niște școli de TV prin Anglia și la vremea respectivă am început să folosim mijloace specifice televiziunii, să trecem în contraplanuri, să construim contexte care să pară a fi în contextul respectiv.

Și după prima emisiune am avut o reacție de la cineva care mi-a arătat cât de periculos poate să fie un context pe care lumea nu îl înțelege. Relația cu publicul e una foarte complicată și ar fi bine să fie una cinstită. În măsura în care lucrul ăsta se întâmplă tot mai rar.

Ăsta e un lucru pe care eu îl discut de foarte multe ori cu studenții mei arătându-le cum se fac de fapt chestiunile astea de deep fake, devine din ce în ce mai ușor de făcut și le poți face cu un laptop și cu un microfon.

Știu că pentru a pregăti o ediție de „Știrile de Sâmbăta Asta” era nevoie de zile întregi, de săptămâni de muncă. Stăteați de dimineața până seara în televiziune vizionând cadre luate de la actualități.

Luam casetele cu arhivă. Acum ar fi fost mai simplu pentru că arhiva e digitalizată, dar atunci trebuia să luăm în brațe zeci de casete. Alegeam acele elemente care pot fi ulterior distorsionate sau întoarse de multe ori, ne foloseam de anumite gesturi care în mod normal orice reporter de știri le taie sau replici care cad la montaj.

Tot în „Știrile de Sâmbăta Asta” au fost primele rubrici cu camera ascunsă…

Prima înregistrare cu camera ascunsă a fost și primul nostru premiu APTR. Până la urmă, asta e dincolo de partea amuzantă un experiment social.

Cum ți-ai ales colaboratorii pentru emisiune?

Din materialul clientului, adică la început aveam nevoie de tot felul de roluri episodice. Și atunci, îi aveam pe colegii noștri din televiziune care erau la îndemână și care voiau să participe. Nu era complicat. Ulterior, unii chiar au făcut carieră în emisiune, cum a făcut Viorel Muncaciu, cel care a devenit reporterul zăpăcit. Viorel fiind de fapt pilonist la vremea respectivă.

„Ne-am dat seama cât potențial are Rozi”

Dar vezi, Viorel era atât de natural și avea o spontaneitate care îl făcea foarte original. Foarte mulți din colegi, cred că toată echipa cu excepția celor care trebuiau să fie în Regie la înregistrare au participat în vreun fel sau altul. Au apărut în emisiune. Apoi, în 98, în 2 decembrie a fost prima emisiune în care au apărut Rozi și Rabă. Rozi era casieriță la televiziune, la noi la Cluj.

Ne-am dat seama cât potențial are Rozi și de aia ulterior am rugat-o să facă parte din echipa asta fiindcă vroiam să îmbogățim emisiunea, pe lângă partea de parodie politică, cu o reacție a unor oameni simpli care se uită la televizor. Ulterior au apărut celelalte personaje, Petrea adică de Gabi Cojocnean, Cornel Miron care era barmanul de la parterul blocului, Ana, vecina bârfitoare, Feri bacsi, administratorul de bloc și așa mai departe…

Cum s-a produs ruptura de TVR?

Reprezentanții unor anumite partide politice au spus că nu se poate ca în televiziunea națională să se facă bășcălie de persoane politice, membre ale aceluiași partid care întâmplător conducea țara și o conduce și acum. Și atunci, emisiunea a fost scoasă din grilă din poziția de lider național de audiență. Asta a fost de neînțeles.

Cum vezi tu umorul din ziua de astăzi, raportat la ceea ce se făcea pe vremea „Știrilor de Sâmbăta Asta”?

Păi social media a făcut două lucruri. După părerea mea, sunt de acord cu cei care au spus că a oferit o tribună pentru prostul satului. Adică acuma dacă tot scrii pe același support, adică în aceeași rețea socială cu un câștigător de premiul Nobel, automat te consideri egalul lui, poți să-l înjuri, poți să-i comentezi, însă pe de altă parte fiecare își selectează bula lui și construcția social media te ajută să faci asta. Eu văd cât conținut de umor de calitate îmi vine mie pe Facebook. Pentru că el există, dar eu îl primesc pentru că eu am căutat această chestiune.

Marius Aciu

Foto: Facebook

Cooljeanul Zilei este o emisiune realizată de Cluj24.ro și VIA Cluj TV

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News