VIDEO. Bateristul Claudiu „Nașu’” Purcărin (Nightlosers), la „Clujăreală”: Am, în medie, 150 de CÂNTĂRI pe an

Se spune despre el că bate bine, deși nu e jandarm. Dă cu ce-apucă, în ce-apucă… I se mai zice și „Nașu’” și n-a putut refuza propunerea pe care i-a făcut-o Marius Aciu. Ca atare, între două cântări, percuționistul clujean Claudiu Purcărin (Nightlosers) a povestit la podcastul „Clujăreala” despre cele 150 de concerte susținute pe an, experiențe incredibile și întâlniri legendare. De la Sistem și Eurovision la Nightlosers, de la Gypsy Kings la Florin Salam, drumul lui este plin de povești cu final fericit.

Născut la Caransebeș dar binecrescut la Cluj, Claudiu a moștenit tradiția din familie, tatăl lui fiind percuționist la Opera Maghiară. Deși trăiește de 22 de ani la București, Claudiu nu și-a uitat originile: „Eu vin foarte des la Cluj, că eu sunt dependent de Cluj. Chiar dacă stau de 22 de ani la București, nu mă simt acasă acolo și nu o să mă simt niciodată acasă. E un fel de relație love-hate.”

VIDEO. Bateristul Claudiu „Nașu’” Purcărin (Nightlosers), la „Clujăreală”: Am, în medie, 150 de CÂNTĂRI pe an

A început liceul de muzică la vioară, care nu-l atrăgea de nicio culoare: „În clasa a V-a m-am mutat la percuție. Și am terminat liceul de muzică aici, la Cluj, Academia de muzică, dar, până la urmă m-am dus către jazz, blues. Adică îmi place și clasicul, n-am mai cântat, n-am mai activat din facultate într-o orchestră simfonică. Dar, da, am luat-o pe partea asta, e mult mai, cum să zic, mai diferite provocări.”

Inspirațiile lui au venit chiar din școală: „Eu am început să bat la tobe în zona asta de non-clasic văzându-l pe Adi Tetrade. El m-a inspirat să mă apuc de tobe, de rock, blues și tot ce cânt azi. Primul cântec pe care am învățat să bat a fost Wind of Change, de la Scorpions.”

Când vine vorba de idoli, numele sunt mari: „Pentru mine, topul și principalul toboșar, și acum o inspirație pentru mine, este Simon Philips de la Toto… Și când am început să bat la tobe, Matt Sorum a fost the one.”

„Contează mult urechea și talentul, dar toate acestea fără muncă sunt zero”, mai spune Nașu’.

„Mă, mie nu-mi place să car”

Claudiu a fost fondator al trupei Hara și membru de bază în Sistem. Momentul de glorie a venit la Eurovision 2005, cu Luminița Anghel: „Au fost experiențe faine. Și după aia, după Eurovision, am mers foarte bine. Am mai scos două albume, am avut concerte… Am cântat la Berlin, în față la un milion de oameni.”

„Etapa următoare în dezvoltarea unui baterist e să-și înmulțească numărul de tobe, de cinele, de alte triunghiuri și, știu eu, chimes, ce mai e pe la el prin curte. La mine nu ține asta. Mă, mie nu-mi place să car. Am un set de tobe care e aici, la Cluj. Cu stative, cu tot, tot, tot, cu microfoane, deci full. Dar, în rest, dacă eu o să ies să mă duc la un concert, să trebuiască să-mi duc tobe, pentru asta am un set, se numește Cocktail, toate tobele sunt foarte mici, încap într-o geantă, stative făcute foarte subțiri, pe modelul anilor 50. Vreau să zic că mă duceam cu tot setul de tobe în afară de scaun, deodată. Nu mai vreau să car, nu mai pot”, spune zâmbind Claudiu.

Întrebat despre Nightlosers, trupa care l-a consacrat, Nașu’ spune: „Nightlosers este o trupă mare, veche și cu tradiție. Da, eu am fost fan al trupei când au început ei să cânte pe la Jazz Club acolo, la Clubul CFR, în 94. Eu eram în clasa 9 și mergeam la concert, eram fan. Mi-a plăcut întotdeauna. Și mai târziu am ajuns să-i împrumut tobele lui Gaga, pentru studio.”

„A fost invitat să cânte cu Gypsy Kings”

Deși legat de Nightlosers, Claudiu a colaborat cu artiști extrem de diverși din punct de vedere muzical, de la Vama și Gheorghe Zamfir, la Damian Drăghici și Florin Salam. Pedro Negrescu, fostul mare basist, m-a dus la festivalul de jazz de la Brașov și am cântat cu Joachim Mentzel, un pianist polonez, care era pianistul lui Nigel Kennedy. Și tocmai cântase cu două zile înainte la Royal Albert Hall. Am cântat două cântări, am prins și asta e mare chestie pentru mine, cu Johnny Raducanu. Și vreau să zic că am făcut față foarte bine în sensul că Johnny, știi, dacă nu îi plăcea pe cineva, îl făcea praf, i-a zis lui Pedro la finalul cântării: Pedro, să știi că băiatul ăsta nu m-a deranjat prea mult”, spune Nașu’.

De-a lungul anilor, Claudiu a bifat experiențe imposibil de uitat. A fost invitat să cânte cu Gypsy Kings: „A ieșit așa bine cântarea din prima încât au vrut să mă ducă și la Sofia a doua zi.” A urcat pe scenă alături de Damian Drăghici, iar ca spectator i-a urmărit pe cei mai mari: „Am văzut Toto live de șapte ori… Printre cele mai bune concerte pe care le-am văzut a fost Phil Collins.”

„A făcut din tobe un mod de viață”

Concerte, înregistrări, nunți… „Am făcut și nunți grele, pe care acum n-aș mai putea să le duc. Mai cânt și acum la nunți în București. Am o trupă cu care colaborez, doar trei reprize de 45 de minute și la revedere. Pe vremuri, mergeai la șapte seara și până la șapte dimineața erai pe baricade. Acum vreo cinci ani m-a rugat un prieten să mă alătur unei trupe la o nuntă la Oradea. Era nuntă de zi, dar nuntă cum era pe vremea aia. Am crezut că mor acolo, deci nu mai duc să cânt așa”, mai spune Claudiu.

Dincolo de scenă, Claudiu este tatăl lui Eric, pe care l-a luat adesea la concerte: „De mai multe ori am făcut asta, îi luam mânuțele și băteam  la tobe. Asta îi place, dar nu tot timpul.”

Claudiu Purcărin rămâne „Nașu’” care a făcut din tobe un mod de viață. De la sala de repetiții din Cluj până la scenele internaționale, povestea lui arată cât de departe poate ajunge un artist care trăiește pentru muzică.