VIDEO. Baritonul Florin Estefan, la „Clujăreală”: Ideea era să-l fac pe om CURIOS, să vină să vadă despre ce-i vorba la OPERĂ

Când spui „Operă”, cei mai mulți oameni se gândesc la ceva rigid, elitist, greu de înțeles. Dar dacă ți-am spune că, în Cluj, opera poate fi cool, umană și chiar virală? La mijlocul poveștii se află Florin Estefan, bariton și manager al Operei Naționale Române din Cluj, invitat în podcastul „Clujăreala”, realizat de Marius Aciu. Florin Estefan a reușit ceea ce puțini credeau posibil: să aducă lumea lirică mai aproape de oameni. Nu doar de cunoscători, ci de tineri, de curioși, de cei care poate nu au trecut niciodată pragul unei săli de spectacole.

Florin vine din Oradea unde a început să cânte în biserică. „Mie îmi plăcea să cânt de la biserică, fiind într-un mediu neoprotestant în Oradea. Am crescut acolo, acolo se cântă foarte mult. Și am fost pasionat așa de cântat. Mi-aș fi dorit să fiu pianist, să cânt la pian, dar nu reușeam. Cred c-am început prea târziu. Și atunci am mers la canto”, spune Florin Estefan.

VIDEO. Baritonul Florin Estefan, la „Clujăreală”: Ideea era să-l fac pe om CURIOS, să vină să vadă despre ce-i vorba la OPERĂ

A fost atras de muzică încă din copilărie, dar nu s-a visat cântăreț de operă. „Mi se părea că toți doar urlă și nu înțelege nimeni nimic”, recunoaște el, cu umor. „După aia eu, ca și cântăreț, trebuia să încerc să cânt astfel încât publicul să înțeleagă ce vreau eu să exprim, să le transmit stările mele, sau stările pe care le vrea compozitorul asumate de mine. Să am o dicție cât mai bună ca ei să înțeleagă ce zic, fie că e în germană, în rusă sau în română. Pentru că altfel nu are sens, altfel nu se întorce. Și atunci nu ai nici tu bucurie, ca și interpret. Trebuie să-i am în mână. Și atunci fac tot posibilul ca ei să înțeleagă.

Iar apoi, ca și manager, am încercat să îi fac pe oameni să înțeleagă că dacă vin la operă, chiar înțeleg despre ce-i vorba. Că-i titrat, că-i o poveste jucată cât mai adevărat ca ei să înțeleagă că opera a fost scrisă pentru marea masă, nu pentru un grup, nu numai pentru elite, pentru toată lumea. Oricine vine și intră în contact cu genul ăsta și înțelege despre ce-i vorba acolo, se poate identifica și poate să-i placă. Se poate îndrăgosti de această lume a liricii prin muzică, prin poveste și prin ceea ce văd acolo”, mai spune Florin Estefan.

„Și măgarul are voce”

„Asemănarea între sport și partea de performing muzical e foarte mare. Pentru că, ok, muzică, suflet, interpretare și o notă personală și carizmă și așa mai departe… și sportivii au. Dar e vorba despre performanță și despre depășirea limitelor. Cel puțin în ceea ce ne privește pe noi, cântăreții, dincolo de interpretare, de asumarea rolurilor și de frumusețea muzicală, e această capacitate de a-ți depăși limitele. Ambitusul vocal, de a-ți dezvolta ambitusul acela. Și publicul ce vine și devine public de operă, cunoscător, vine efectiv pentru a-ți urmări capacitatea ta de a rezolva anumite pasaje muzicale scrise de compozitor, care seamănă mult cu performanța din sport.

Seamănă foarte, foarte mult, că ține de capacitatea fizică și de dezvoltarea aceasta de a-ți depăși limita proprie și de a rezolva ce-a scris un compozitor în maniera ta. Și acolo cum reușești să o faci e asemănarea cu sportul. Și după ce vin mai mult, oamenii încep să vadă partea asta cu sportul. Ceea ce facem este să înțeleagă mai mult despre performanță și atunci devine ca un microb…”, spune, zâmbind, baritonul.

Tocmai această percepție l-a făcut, mai târziu, să-și construiască o carieră în care mesajul contează la fel de mult ca vocea. „Și măgarul are voce”, spune el într-un moment sincer, explicând că nu timbrul face cariera, ci inteligenta, cultura și capacitatea de a emoționa publicul. Estefan a înțeles că publicul nu vine doar pentru sunet, ci pentru trăire. Asta i-a ghidat și cariera artistică, și munca de manager.

„Nici nu m-am gândit eu că o să ajung director la opera din Cluj”

În 2015, la doar 33 de ani, Estefan devine interimar la conducerea Operei. Nu i-a fost ușor. Unii colegi l-au primit cu brațele deschise, alții cu ziduri. A dormit prost multe nopți, dar a avut o idee clară: Opera trebuie să se schimbe. Să devină vizibilă, deschisă, actuală. „Când spuneai ‘duceți-mă la operă’, taximetristul te ducea la Opera Maghiară. Lumea nici nu știa că Opera Națională Română e în aceeași clădire cu Teatrul Național.

N-am visat niciodată, nici nu m-am gândit eu că o să ajung director la opera din Cluj. Eu, o vinitură în Cluj. Și îmi amintesc momentul în care am intrat în birou dimineața aia la șapte când mi s-a dat cheia și că trebuie să preiau interimatul. Am intrat în birouul profesorului meu, Fărcaș, în care eu intrasem de atâtea ori înainte cu emoții. De student, de angajat. Nu știam de unde să apuc și ce să fac. Cu ce se mănâncă. Îmi place mult să lucrez cu oamenii simpli și să mă simtă că sunt alături de ei. Și îmi place să stau mult la tehnic, cu mașiniștii și cu cei de la scenă”, spune Florin Estefan.

„Din 100% care vin, un 80% se întorc și a doua oară”

A simțit nevoia unei identități vizuale moderne. L-a sunat un designer care i-a spus că vrea să lucreze pro bono. Așa a apărut un nou logo, o nouă direcție grafică și o serie de afișe care se remarcă în orice spațiu urban. Culoare, simplitate, un QR code și un mesaj clar. „Mie îmi place foarte mult zona asta de design, de marketing, de promovare. Și am avut tot felul de idei și m-am inspirat și am vorbit cu mulți colaboratori, astfel încât să facem ca opera să trezească curiozități. Că asta a fost ideea de la început și este încă și acum. Să-l fac pe om curios, să vină să vadă despre ce-i vorba și după ce vine și intră în contact sigur că îi va plăcea. Și din procentul ăla, nu știu, din 100% care vin, un 80% se întorc și a doua oară. Că n-au cum să nu se întoarcă.

„Cum atragem tineri?”

Dacă nu vin în sală după Opera Aperta, sigur vin la Opera Aperta anul viitor. Și mai vin o dată, a doua, a treia oară și văd că opera totuși e pe înțelesul tuturor și poate că vin și în teatru. Dar rețetea a fost câștigătoare, pentru că au început să se umple sălile. A început să fie un vibe fain în jurul instituției, să fie interesant și să meargă tot mai bine și mai bine. Și zic ok, funcționează. Deci cum atragem tineri? Hai să mergem spre tineri și să le vorbim pe limbajul lor. Și unul între pași a fost ca să nu mai pun un cârnaț întreg de informații pe afișe”, spune Florin Estefan.

Apoi a venit și partea video: trailere de spectacol ca-n cinema, imagini de poveste, cai în ceață la răsărit pentru „Evgheni Oneghin”, praf și smerenie în „Nabucco”. Totul filmat cu echipa proprie, în studioul video al Operei, construit de la zero. „L-am filmat într-o dimineață, era, nu știu, decembrie, iarna, pe undeva pe Valea Chintăului, dimineața la șase, că era răsărit și ceață. Și am făcut cu cai, împușcături, costume. M-am îmbolnăvit de doamne ferește. Și a fost groznic, că eram în cămașă, frig acolo și ceață. Dar a ieșit un promo foarte, foarte fain pe care îl folosim și în ziua de azi”, spune Florin.

„S-a ajuns în 10 ani la un ditamai festivalului internațional”

Festivalul Opera Aperta, ajuns acum la a 10-a ediție, scoate muzica clasică în stradă. Mii de oameni, tineri și vârstnici, participă la spectacole gratuite în aer liber, în Piața Unirii sau în parcuri. Iar în 2024, Estefan a lansat și concertele de la miezul nopții – recitaluri intime, sold-out, în cele mai neașteptate spații. „Și ăsta era un mic proiect în cadrul proiectului de management. Și era vorba de un spectacol afară, după care am făcut un spectacol și o gală, un concert, un mariachi, ceva de genul, cu care să atragem oameni. Și după care au crescut un balet și un spectacol și o gală. Și uite, s-a ajuns în 10 ani la un ditamai festivalului internațional.

Acum am avut 20 de evenimente care funcționează foarte bine. Și abia așteptăm următorul. Un cuplu a stat 8 ore pe terasă doar ca să prindă din afară un concert cu două harpe la Radisson. I-am chemat înăuntru. Era prea frumos momentul ca să nu-l trăiască din plin”, mai spune Florin Estefan.

„A dărâmat ziduri”

În paralel, Estefan jonglează cu realitatea birocratică: renovarea clădirii, împărțirea scenei cu Teatrul Național, lipsa de spații tehnice. A învățat să scrie proiecte, să caute finanțări, să negocieze, să construiască. Nu din visuri, ci din necesitate.

Florin Estefan nu doar că a cântat pe scene mari, ci a reușit să transforme o instituție cu aer prăfuit într-un brand cultural viu, conectat la oraș, la public, la generația nouă. A dărâmat ziduri, uneori literalmente, alteori cu vorbe simple și proiecte curajoase.

Și da, poate că opera încă pare departe pentru unii. Dar la Cluj, mulțumită lui și echipei lui, nu mai e de neatins.

Dacă n-ai fost niciodată la operă, poate e momentul. S-ar putea să-ți placă mai mult decât crezi.