FOTO. Tradiții și obiceiuri de Bobotează. În satele clujene, fetele ascundeau mărgelele sub pernă pentru a-și visa ursitul

Între Anul Nou și Bobotează, 6 ianuarie, preoții „umblă cu crucea”, adică merg din casă în casă pentru a le sfinți și a vesti Botezul Domnului.

În lumea satului, oamenii puneau grâu și pâine pe masă pentru a fi binecuvântate de preot, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Tradiții și obiceiuri de Bobotează. În satele clujene, fetele ascundeau mărgelele sub pernă pentru a-și visa ursitul

De asemenea, fetele își puneau mărgelele sub fața de masă, iar în Ajunul Bobotezei le ascundeau sub pernă, pentru a-și visa ursitul. Tot în acest scop, furau fire de busuioc din „struțu’ popii”.

Fetele nu mâncau până seara

La sate, în Ajunul Bobotezei, nu puține erauriturile de „ursită” sau de „orândă”, practicate de fete. Astfel, elementele religioase erau împletite cu cele magice, într-o unică dorință de a-și cunoaște destinul, de a afla cu cine se vor mărita.

În unele zone, fetele care doreau să își cunoască „orânda” ajunau, adică nu mâncau nimic până seara. Apoi își preparau o turtă din făină de grâu sau de mălai, frământată cu apă și sare. Trebuia măsurat fiecare ingredient, așa că se puneau nouă măsuri de făină, nouă de apă și nouă de sare.

Turta era coaptă fie în cuptor, fie pe plita sobei. Jumătate din ea era mâncată afară, după asfințitul soarelui, stând pe tăietorul de lemne. În timp ce mânca, fata trebuia să fie atentă din ce parte a satului latră câinii, crezând că din acea direcție, de pe acea uliță, o să-i fie viitorul soț. Cealaltă bucată de turtă, alături de un fir de busuioc furat din „struțu’ popii” atunci când a fost cu crucea, fata o punea sub pernă, ca să își viseze mirele dorit, arată etnologul Maria Bocșe, în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.

Mai era o practică, aceea de a pune seara, în ajun, în „produhul” din gheața râului, un fir de busuioc luat de la umblatul preotului cu crucea. Dimineața, fetele verificau busuiocul și se uitau dacă s-au prins fire de păr de animal pe crenguță. Și în funcție de ce ce se lega de busuioc, prevestea cât de bogat va fi mirele.

Clacă de tors la preoteasă

În unele zone, fiecare familie îi dădea preotului un colac, o cupă de grâu, dar și alte daruri. Pe Valea Crișului din județul Cluj, preotul primea, pe lângă colac, câte un fuior de cânepă.

Așa că, după Bobotează, femeile din sat participau la o clacă de tors, la preoteasă.

Preotul era însoțit de diac, de sfătul care purta căldărușa cu agheasmă, dar și de „calul bobotezei”, un om mai nevoiaș din sat, care ducea în desagi darurile primite de preot, iar la final era răsplătit din aceste daruri pentru efort.

Foto: Arhiva CJCPCT Cluj