Tradiții în satele clujene la început de an. Ce era „calul bobotezei”

După Anul Nou, în lumea satului ardelean, oamenii puneau grâu și pâine pe masă pentru a fi binecuvântate de preot. Fetele își puneau mărgelele sub fața de masă, iar în Ajunul Bobotezei le ascundeau sub pernă, pentru a-și visa ursitul. Tot în acest scop, furau fire de busuioc din „struțu’ popii”, arată specialiștii de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

„În unele zone, fiecare familie îi dădea preotului un colac, o cupă de grâu, dar și alte daruri. Pe Valea Crișului din județul Cluj, preotul primea, pe lângă colac, câte un fuior de cânepă. Așa că, după Bobotează, femeile din sat participau la o clacă de tors, la preoteasă”, susțin specialiștii clujeni.

Preotul era însoțit de diac, de sfătul care purta căldărușa cu agheasmă, dar și de „calul bobotezei”, un om mai nevoiaș din sat, care ducea în desagi darurile primite de preot, iar la final era răsplătit din aceste daruri pentru efort.

Torsu’ cânepii /Negreni – Arhiva CJCPCT Cluj, 2021

”Popa cu crucea”

Între Anul Nou și Bobotează, preoții „umblă cu crucea”, adică merg din casă în casă pentru a le sfinți și a vesti Botezul Domnului.

Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de credincioșii Bisericii Ortodoxe și Bisericii Catolice. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului.

În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.