Cluj24 prezintă fragmente din Clujul și România de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și nu numai și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„Oameni de contrabandă. Aceste trei scurte cuvinte cuprind întreaga tragedie a unor oameni sortiți să folosească drept marfă de vânzare. Unii pot crede că titlul de mai sus ar aparține unui roman senzațional.

Faptele există, însă, în adevăr.

Bariere de neînvins

Contrabanda de oameni, s-a dezvoltat într-o largă măsură în epoca postbelică, în care liniile de graniță s-au înmulțit cu multe mii de Kilometri.

Dacă înainte, trecerea frontierelor nu prezenta dificultăți prea mari, măsurile luate pentru procurarea de pașaport și obținerea vizelor respective, au creat dificultăți de netrecut pentru unii oameni.

Bineînțeles că era vorba de elemente dubioase, cari aveau tot interesul să nu aibă contact cu autoritățile polițienești.

Aspectul evenimentelor politice din ultimii ani, a înmulțit numărul acestora. Oamenii, cari constituiesc marfa de contrabandă se compune din criminali și infractori, din aventurieri și din acei care n-au țară, n-au lucru.

Metode periculoase

Metodele întrebuințate în contrabandele de oameni sunt tot atât de variate, ca și cele ale contrabandiștilor de mărfuri, primii având însă riscuri mult mai mari.

Ceea ce reprezintă pentru contrabandistul de opiu declarația falsă sau ascunzătoarea inocentă într-un sac cu grâne, pentru contrabandistul de oameni e actul fals sau veritabil însă totuși pașaportul fals. Și dacă nu se poate obține nici măcar acest pașaport fals se recurge la eventuala călătorie, incomodă însă cu șanse de reușit, de a trece frontiera noaptea ascuns între osiile vagonului de cale ferată. Mila sau banii înlesnesc contrabandistului de a se strecura în căruța încărcată cu fân a unui sătean, care-și are proprietatea de cele două părți ale graniței.

Cu câteva cuvinte bine simțite și mai ales cu bani, se găsește oricând o călăuză sau un <<protector>> care să-l strecoare pe potecile accidentate și întortochiate ale munților, trecându-l astfel granița sau chiar în miez de noapte prin ceață, într-o luntre instabilă să fie dus pe malul opus. Câți se prăpădesc neputându-și vedea dorința împlinită, nu se va ști niciodată.

Transport în sicrie

Ca și celelalte operațiuni, contrabanda de oameni în America, ia proporții și dimensiuni fantastice. Agenți lipsiți de scrupule, cari preiau transporturi întregi de chinezi și japonezi și cari le înlesnesc imigrarea în sicrie sau în calele unor vapoare dubioase, cari nu pregetă de a face aceste transporturi de nenorociți.

Câteodată reușesc să calce pământul făgăduinții, în majoritatea cazurilor însă, acești nenorociți mor asfixiați și sunt aruncați peste bord, ca o marfă oarecare supusă stricăciunii.

Contrabanda de oameni <<oficială>>

O curiozitate europeană a contrabandei de oameni sunt cazurile în cari contrabanda se execută în mod <<oficial>>.

Ar exista țări, se spune, unde străinii, cari urmează a fi expulzați și pe cari alte țări refuză să-i primească, să fie conduși, în timpul nopții, chiar de către polițiști, care îi trec granița pe drumuri ascunse”. [„Patria”, anul al III-lea, nr.461, București, 23 ianuarie 1938].