Connect with us

ACTUALITATE

Sfintele Paști la Canal, în anii ’50, în memoriile lui Alexandru Salcă

Publicat


Alexandru Salcă (1922-2001) a fost un luptător anticomunist și memorialist brașovean, ale cărui rădăcini erau de lângă Reghin, care a petrecut 15 ani și jumătate ca fugar sau deținut politic.

Venit de copil la Brașov, la numai 14 ani, pentru a urma școala, a intrat încă din prima zi a instaurării Guvernului Groza, la 6 martie 1945, în conflict cu noua putere, înființând un sindicat „galben”, anticomunist, la Uzinele „Dumitru Voinea” din Brașov, care produceau armament, unde fusese mobilizat ca specialist încă din 1940; ulterior avea să fie ales președintele tineretului anticomunist din Brașov.

Epurat din uzină, s-a refugiat în Săcele, apoi Munții Piatra Mare și Postăvarul, unde se organizase o formă de rezistență armată, iar spre final la Cascada Tamina. Revenit în oraș, după aproximativ un an și jumătate a participat, alături de alți prieteni, la înființarea Întreprinderii de Reparații Auto Macrea, cu sediul pe str. Lungă, aproape de centrul Brașovului. Arestat în 1948, anchetat la Securitatea din Brașov, printre alții și de lt. maj. Gheorghe Crăciun, a fost judecat în 1949 și condamnat la trei ani de închisoare.

După o trecere de scurtă durată pe la Gherla, este trimis la muncă la Canal. Trece prin mai multe lagăre de pe cuprinsul Canalului Dunăre-Marea Neagră: Poarta Albă, Midia-Năvodari, Stadionul Constanța. La expirarea pedepsei, fără nici o explicație, primește din partea conducerii lagărului o pedeapsă administrativă de 24 luni.

Iese din universul concentraționar în 8 mai 1954, iar viața sa pare să intre într-o oarecare normalitate, cel puțin atât cât se putea în România comunistă a acelor ani. Se căsătorește în 1955, iar anul următor trăiește bucuria nașterii unei fetițe, Cornelia. În aceasta perioadă nu a rupt legăturile cu foștii deținuți politici, deși era conștient că Securitatea îl supraveghea. Evenimentele din Ungaria duc la o nouă arestare a sa, lăsând soția cu copila de trei luni; acestea sunt trimise cu domiciliu obligatoriu în satul soției, tot lângă Reghin, unde nu vor mai primi nici o veste ani la rând, doar șicane și presiuni pentru soție de a divorța, pentru a-și putea păstra serviciul de învățătoare la școala din sat.

Judecat de Tribunalul Militar Cluj, în deplasare la Sibiu, este condamnat la 20 ani muncă silnică, pentru uneltire contra ordinii sociale, la 10 ani pentru omisiune de denunț a actelor de sabotaj, la 10 ani temniță grea pentru deținere de literatură interzisă și încă 10 ani degradare din drepturi civile. Este închis la Aiud, unde se reîntâlnește cu Gheorghe Crăciun, de această dată colonel și director al Penitenciarului.

Petrece mult timp în Zarca, în izolare, fiind al doilea din toată închisoarea ca număr de zile petrecute la izolare, după inginerul sibian Gheorghe Brahonschi. Este eliberat în 1964, cu ultimul lot deținuți politici din România, în 31 august, ca urmare a Decretul 411 al Consiliului de Stat al RPR, adoptat la presiunea occidentală. Iese purtat pe brațe de colegi, fiind anchilozat. Anii de chin în care a fost bătut, înfometat, umilit, beciurile din Zarca în care a fost închis, tensiunea psihică la care a fost supus, au lăsat urme adânci asupra sănătății sale.

Povestea mai târziu, într-unul dintre volumele sale de memorii, Dăruit cu suferință: „La 23 de ani am intrat într-o luptă pe viață și pe moarte, fiind urmărit, arestat si persecutat până la bătrânețe. Suferințele s-au ținut lanț, suferințe care se vor răsfrânge și asupra familiei. Nu aș putea spune că am căutat înadins suferința, dar cred că ea m-a îndrăgit așa de mult, că nu m-a mai lăsat să-mi trag sufletul. Am avut impresia, de-a lungul anilor, că fac parte din oastea unei forțe nevăzute, de undeva din afara acestei lumi.

Nu am luat nimic în tragic. tot timpul eram împăcat cu hazardul. Nu m-am revoltat; am primit suferința ca pe ceva de la Dumnezeu. Ziceam că eu sunt prea tânăr ca să fi făcut păcate grele pentru care trebuie să plătesc, iar dacă o fi având neamul nostru păcate, trebuie să plătească cineva pentru ele”. A încercat să ducă o viață firească și să aibă o familie normală, dedicându-și tot timpul liber soției și copiilor săi. Urmărit permanent, nu a cedat presiunilor Securității, ba chiar a avut curajul să o înfrunte fățiș, în unele momente.

În 8 ianuarie 1990, Alexandru Salcă s-a numărat printre cei câțiva foști deținuți politici brașoveni, care au înființat AFDP Brașov, independent de ceea ce se întâmpla la București, iar până la moartea sa, în 2001 va rămâne în permanență vicepreședinte. Președinții s-au tot schimbat, însă, vicepreședintele Salcă niciodată! Numai modestia și fibra sa morală de excepție l-au împiedicat să accepte președinția Asociației.

Vicepreședinte al CDR Brașov a primit din partea conducerii PNȚCD oferta de a fi pe un loc eligibil pe lista de deputați, dar a refuzat, cerând în schimb, ca acest loc să fie ocupat de mai-tânărul său prieten făgărășanul Victor Ioan Pica, un om exemplar și ceva mai tânăr, care a fost deputat între 1992 și 1996. A rămas în fruntea Asociației cu singura dorință de a alina suferințele camarazilor din detenție.

În cele din urmă, povara bolilor și suferințelor acumulate ca fugar sau deținut l-au doborât. Cu ocazia Sfintelor Paști 2020, am scris acest crâmpei de amintire, modest și neînsemnat față de ceea ce ar fi trebuit să fie, și îl închin tatălui meu. M-aș fi bucurat să-l vadă și să-mi spună o vorbă, dar poate îl vede din lumea lui Dumnezeu, din ceruri. Aș vrea să rămână și ca un semn al dragostei pe care i-o port și care mă chinuie atât de tare. Îmi pun nădejdea în Dumnezeu că mă va întări în credință, să pot păși pe drumul demn și luminos pe care tata l-a deschis în mine. Iată, în cele ce urmează, și un fragment din volumul memorialistic Canalul, despre modul în care a petrecut Paștele într-unul dintre lagărele de pe cuprinsul drumului fără pulbere dintre Dunăre și Mare.

„Opresorii făceau totul ca sărbătorile să ne aducă un plus de suferință morală și fizică. Cu mai multe zile înainte se dublau gărzile, supravegherea prin vizetă devenea foarte atentă și, de regulă, în Vinerea Mare masa conținea (surprinzător) carne, în timp ce în prima și a doua zi de Paști se servea o hrană oribilă.

În timp ce clopotele vesteau slujba Învierii, în celule era liniște, toți meditam și depănam amintiri de familie. Dangătul clopotelor avea un efect extraordinar asupra noastră: renășteau în sufletele noastre speranțele, credința în Învierea neamului românesc și întărirea credinței creștine, ideea că jertfele celor mai buni fii ai neamului nu vor fi făcute în zadar. Nu aveam calendare pentru a afla când este ziua de Paști, dar după o formulă Gauss calculam cu exactitate data.

Cunoșteam, de asemenea, regula «Mâinii Sfântului Damaschin», o regulă ușor de reținut care constituia un calendar perfect printr-o anumită numărare a încheieturilor degetelor. Una din metodele cu care ne șicanau și care era, pentru noi, dovadă că premeditează compromiterea acestor sărbători, o constituia percheziția pe care o făceau în noaptea de Înviere. Pătrundeau în celule sau în barăcile de la Canal un număr mare de temniceri, cu scopul de a ne surprinde, rugându-ne sau cu speranța că vor găsi vreo carte de rugăciuni.

Țipau ca niște disperați: «Toată lumea la capătul patului», după percheziția corporală eram duși afară, în timp ce ei căutat cu înverșunare în toate ungherele, chiar desfăcând saltele. Uneori găseau o rugăciune, o poezie, un capăt de creion, un cui. Toate aceste corpuri delicte ne aduceau tuturor pedepse grele: izolare, înjurături, bătăi și amenințări, pe care, de altfel, nu le luam în seamă. La întoarcerea în celulă sau baracă găseam totul răvășit, împrăștiat pe jos. Toate aceste acțiuni aveau un singur scop: batjocorirea credinței noastre strămoșești.

Dacă la Canal nu ne duceau pe șantier în ziua praznicului, găseau altceva de făcut numai pentru a împiedica sfânta sărbătoare. La primirea coletelor, la Canal, controlul era foarte sever, fiind interzise ouăle, cozonacul, pentru a nu mai spune de prăjituri, bomboane, ciocolată, cacao, lămâi etc. Doar puține alimente erau permise în ideea de a nu ne aminti de sărbători. Cu toate acestea, nu am renunțat la Dumnezeu – singura noastră speranță. Numai credința ne-a întărit în suferință: în multe ocazii am simțit într-adevăr ajutorul Lui.

Dușmanului nostru nu i-au reușit niciodată planurile de distrugere a credinței strămoșești: nici carcera, nici arestul nu ne-au îngenunchiat; ieșeam fermi din camerele de tortură, lucru care îi dezarma pe torționari. Alături de noi erau și fețe bisericești, preoți și călugări care nu au încetat o clipă activitatea misionară. Cred că nu greșesc când afirm că erau adevărați misionari în aceste condiții de prigoană sălbatică, având curajul să oficieze sfânta liturghie, cu mijloace adecvate locului. Oamenii erau spovediți și se împărtășeau în locuri diferite.”

Un articol de Horia Salcă

Horia Salcă (n. 5 dec. 1967, Brașov) este un cercetător român stabilit în Marea Britanie, cu preocupări în domeniul istoriei și filosofiei științei și tehnicii, istoriei întreprinderilor industriale, managementului și istoriei gastronomiei. Din 2017 este Visiting Professor la Universitatea Tehnică a Moldovei din Chișinău. Anterior a predat la Universitatea Transilvania din Brașov și la Universitatea Spiru Haret.

A publicat mai multe lucrări dintre care menționăm: O istorie a Uzinei IAR Braşov, în 2006, Contribuții românești în aviație în 2003, În slujba adevărului: opinii și documente privitoare la Biserica Română Unită [Greco-Catolică, în 2001, Dr. Alexandru Vaida Voevod, Corespondență 1918-1919, în 2001, Dr. Alexandru Vaida Voevod, europeanul. 1872-1920, în 2002, ultimele două împreună cu Florin Salvan.

A desfășurat și o bogată activitate publicistică, în principal la revista studențească Replica, Transilvania Expres și Transilvania Jurnal. Este fiul lui Alexandru Salcă (1922-2001) memorialist și luptător anticomunist brașovean, unul dintre liderii AFDPR după Revoluția din Decembrie 1989. După moartea tatălui său a publicat volumul memorialistic: Cum mi-l amintesc pe tata, în 2002.



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

EDUCATIE

În pragul Zilei Internaționale a Romilor, romii au SEMNAT protocolul de colaborare cu IȘJ Cluj

Publicat

isj

Partida Romilor Pro-Europa Cluj a semnat un protocol cu Inspectoratul Școlar Județean Cluj, în pragul Zilei Internaționale a Romilor, care este pe 8 aprilie.

„Scopul acordului de parteneriat îl constituie reglementarea colaborării în vederea implementării și derulării proiectului ”Școala, o șansă pentru copiii romi” – SOS COPIII ROMI, a schimbului de informații și diseminarea rezultatelor obținute în cadrul acestuia precum și creșterea participării școlare a copiilor și elevilor de etnie romă.

De ziua lor, romii au SEMNAT protocolul de colaborare cu IȘJ Cluj

Din partea Partidei Romilor Pro Europa Cluj a semnat Dragoș Roșianu, președintele organizației de tineret, iar din partea IȘJ Cluj, Marinela Marc, inspector școlar general.

„Este o campanie educațională derulată de Partida Romilor și ISJ Cluj de care prevede înscrierea copiilor de etnie romă în învățământul preșcolar și în clasa pregătitoarele și pentru admiterea elevilor romi în învățământul liceal pe locurile speciale în anul școlar 2025– 2026.

În pragul Zilei Internaționale a Romilor, romii au SEMNAT protocolul de colaborare cu IȘJ Cluj

Scopul campaniei este creșterea participării școlare a copiilor și elevilor de etnie romă prin activități de informare, consilieri și orientare școlară.

De asemenea, vor fi derulate activități extrașcolare pentru prevenirea violenței în școli, a căsătoriilor timpurii și pentru promovarea diversității etnice.

S-a încheiat un protocol de colaborare pe o perioadă de un an, prin care se urmărește stimularea participării elevilor de etnie romă la acţiunile şi activităţile de informare, consiliere şi orientare şcolară, cuprinse în Campania educaţională.

isj

Obiective:

– Identificarea elevilor de etnie romă din clasele a VIII-a, din şcolile gimnaziale de pe raza județului Cluj, în vederea informării, consilierii şi orientării acestora pentru admiterea în licee şi şcoli profesionale pe locurile speciale alocate romilor este un alt obiectiv al protocolului.

– Responsabilii celor două instituții vizează și informarea cadrelor didactice, a părinţilor de etnie romă şi a elevilor despre calendarul admiterii în învăţământul liceal şi în învăţământul profesional de stat.

– Furnizarea de informaţii cu privire la documentele necesare întocmirii dosarului de admitere, broşura admiterii cu numărul de locuri pentru fiecare unitate de învăţământ, emisă de IȘJ Cluj

– Informaţii despre rutele educaţionale care pot fi urmate, profilurile de pregătire, condiţiile de admitere, data limită până la care trebuie depuse dosarele elevilor de etnie romă, data şi locul în care se va desfăşura şedinţa publică de repartizare a candidaţilor romi pe locurile speciale

– Informarea elevilor şi părinţilor de etnie romă privind modalitatea de subvenţionare de către stat a costurilor pentru elevii care frecventează învăţământul profesional”, comunică Partida Romilor.

Mai mult de atât, Protocolul prevede:

– menținerea posturilor de Director adjunct pentru romi în cadrul școlii Gimnaziale Traian Dârjan și Școala Poiana Turda, iar în funcție de nevoile școlilor cu număr ridicat de elevi romi și solicitările comunității rome conform legi 198/2023 aprobarea de noi posturi de Director

– creșterea numărului de Mediatori școlari în școlile cu nr semnificativ de romi

– asigurarea predării limbii materne rromani în urma solicitărilor părinților rromi

– asigurarea predării în limba maternă rromani în funcție de solicitările părinților romi

– cât și programul a două șansa

– în același timp, acțiunile și activitățile prevăzute în Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru 2021-2027”, a transmis președintele organizației de tineret a Partidei Romilor Pro Europa Cluj, Dragoș Roșianu.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

VIDEO. Parcare de șofer cu BMW a la Cluj. Unde e poliția?

Publicat

Parcare de șofer de BMW

Un șofer de BMW a parcat total ilegal la Cluj-Napoca.

Evenimentul s-a petrecut, culmea, și pe o stradă cu sens unic.

Parcare de șofer cu BMW a la Cluj

Un șofer de BMW a fost surprins parcând ilegal pe o trecere de pietoni și în intersecție, blocând astfel circulația pietonilor și a altor vehicule. Pe o stradă cu sens unic.

Așa cum se vede din imagini, el a blocat și intersecția, creând un pericol și pentru ceilalți șoferi care încercau să navigheze prin zonă.

 

Citește mai departe

EVENIMENT

VIDEO. Maghiarii din Cluj, marș de solidaritate cu copiii bătuți după meciul dintre U și CFR: Ura ne desparte, nu etnia

Publicat

De

Maghiarii, marș la Cluj-Napoca

Peste 1.000 de maghiari au participat, joi, la un marș în Parcul Central din Cluj-Napoca.

Aceștia vor să tragă un semnal de alarmă după ce trei copii au fost bătuți luni seara după meciul de fotbal dintre U și CFR. Un băiat de 14 ani a ajuns la spital, având nevoie de îngrijiri medicale.

Maghiarii din Cluj, marș de solidaritate cu copiii bătuți după meciul dintre U și CFR

Au fost peste 1.000 de oameni, mulți fani ai echipelor de fotbal din Cluj, care își doresc ca așa ceva să nu se mai întâmple niciodată în oraș. Clujenii au mărșăluit prin Parcul Central, de la Opera Maghiară spre Cluj Arena, iar cei au deschis coloana au avut un banner pe care scria “Ura ne desparte, nu etnia”.

Printre participanți s-au aflat și vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Vakar Istvan, dar și președintele UDMR Cluj, deputatul Csoma Botond “Este un marș se solidaritate cu copiii care au fost bătuți. Vrem să atragem atenția că Clujul nu este un oraș de huligani și să nu se mai întample așa ceva niciodată”, a declarat pentru Cluj24.ro, Vakar Istvan.

Trei minori, fani ai CFR Cluj, au fost atacați luni, în jurul orei 23, după derby-ul orașului, de fani ai U Cluj. Tinerii, cu vârste între 14 și 17 ani, au fost bătuți în zona podului Elisabeta. După incident, președintele UDMR, Kelemen Hunor, a cerut ministrului de Interne să ia măsuri de urgență. Acesta a spus că tinerii au fost agresați ”doar pentru că vorbeau în limba maghiară”.

Acesta nu a fost însă singurul episod de violență între fanii echipelor de fotbal. Alți doi tineri, de 19 ani, au fost agresați în Parcul Mare, de un grup de persoane încă neidentificate.

 

Citește mai departe

EVENIMENT

VIDEO. Șofer inconștient surprins depășind pe contrasens la semafor, în Cluj-Napoca

Publicat

Șofer pe contrasens la Cluj-Napoca

Un incident grav de indisciplină în trafic a fost surprins astăzi pe strada Traian Moșoiu din Cluj-Napoca.

Un șofer a pus în pericol siguranța participanților la trafic.

Șofer inconștient surprins depășind pe contrasens la semafor,

Așa cum se vede din imaginile surprise cu o cameră de bord, un șofer a depășit coloana de mașini oprite la semafor, circulând pe contrasens, iar ulterior a forțat intrarea între vehicule, riscând o coliziune. Comportamentul agresiv a stârnit indignarea celorlalți șoferi, care au fost nevoiți să frâneze brusc pentru a evita un accident.

Conform legislației în vigoare, astfel de manevre periculoase pot atrage sancțiuni drastice, inclusiv suspendarea permisului de conducere.

 

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate