Seminarist și SOLIST într-o TRUPĂ death metal din Cluj, Andi e un ROCKER GRĂDINAR: „Cred că 3 hobby-uri la un om sunt destule”

Alexandru (Andi) Dorofte este solistul formației death metal Abacus și totodată seminarist – pasionat de producția video și nu numai – la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din Cluj-Napoca. A făcut parte din numeroase alte trupe în trecut și consideră că experiențele de acolo l-au ajutat să se formeze. În majoritatea cazurilor, chimia cu ceilalți membri nu era la fel de puternică, excepție făcând trupa Headless.

„A fost o experiență scurtă pentru că, deși aveam colegi cu care mă înțelegeam foarte bine – unul chiar era tot de aici, de la FSPAC – au plecat din țară și a trebuit să întrerupem proiectul.

Ce a fost diferit e că am colaborat cu o fată la voce, cânta tot death și era interesant să vezi reacția publicului”, povestește acesta.

Citește și Neamț la Cluj. Povestea lui Rémi, seminarist la UBB și chitarist: M-am înscris la facultate doar ca să mai stau în România

Dacă majoritatea oamenilor ar spune că tehnica vocală specifică death metal-ului (growl) este una dificilă, Andi e de altă părere.

„Eu cred că oricine poate să facă asta. În ultima vreme am văzut cum oameni de orice vârstă pot ajunge să cânte așa, cu niște exercițiu. Sunt o grămadă de instructori și cursuri online, am luat și eu”, menționează el.

Cu muzica a făcut cunoștință în clasa întâi, când a făcut pian la o școală de muzică, dându-și seama că nu îi place.

„A fost ca o traumă. Când ești copil și înveți să cânți la orice instrument e greu dacă te obligă părinții. Așa că am făcut o pauză, apoi, pe la 10 ani, m-am apucat de chitară”, adaugă doctorandul.

Cum a devenit solist: „Am zbierat până nu ne-a mai durut gâtul”

La microfon a ajuns printr-o întâmplare, când făcea parte dintr-o formație care a schimbat 7 soliști.

„Eu cu basistul de atunci ne-am gândit că nu putem fi mai răi de atât și am zbierat până nu ne-a mai durut gâtul. Dar nu așa se face, există niște tehnici pe care le înveți treptat, ca la canto.

Trebuie să nu te doară corzile vocale. Dacă te dor, înseamnă că ceva nu faci bine și trebuie să te oprești”, explică Andi.

Solist și seminarist

Cu alte cuvinte, e nevoie de mult exercițiu și pasiune, iar muzica nu este singura. E pasionat și de producția video, domeniu cu care cochetează mai mult în cadrul FSPAC, unde a studiat, iar ulterior s-a angajat ca seminarist.

„Nu îmi era foarte clar ce vreau de la o facultate. Voiam ceva legat de video și animație, efecte vizuale, adică producție video. Dar nu îmi era clar cu ce meserie o să plec de aici”, menționează el.

sursa: Departamentul de Jurnalism și Media digitală FSPAC UBB

De la student la cadru didactic: „Nu e o linie strictă”

Trecerea din băncile facultății la catedră a fost una lină, asemenea liniei dintre studenți și cadrele didactice.

„Nu prea îmi aduc aminte exact pentru că a trecut mult timp, dar a totul a fost treptat. Am mai mers să văd cum predau colegii mei, pe urmă am avut de-a face puțin cu a da echipamente pe partea tehnică și asta, cumva, m-a pregătit pentru predat, dar în niciun caz nu era în program să ajung aici.

Nu s-a simțit cum am trecut dintr-o parte în alta. Noi ținem seminarii și nu sunt așa de mulți studenți ca la cursuri. Când ai oră cu un an întreg în fața amfiteatrului îți tremură picioarele la început, dar încă nu-i cazul, la seminar e mult mai ok.

La departamentul de jurnalism nu e o linie strictă între studenți și cadre didactice, e o relație de prietenie și a decurs lin”, notează Andi.

Cine e Andi în timpul liber: „Îmi cumpăr plante ca prostul”

Când nu e la ore și nici pe scenă, Andi grădinărește, dar a cochetat și cu desenul.

„Muzica și producția video sunt cele mai importante pentru mine, dar acum, în pandemie, cred că toți ne-am dezvoltat hobby-uri noi. Eu am dat peste un hobby, dar cred că e mai degrabă o obsesie.

Îmi cumpăr plante ca prostul, e plină casa de plante, zici că stau în junglă. Am și grădină, cresc roșii, am ceapă în balcon.

Am încercat să desenez, mi-a ieșit, dar mi-am dat seama că durează prea mult și m-am oprit. A fost o experiență interesantă fiindcă atunci când desenezi nu te gândești la nimic altceva.

Cred că trei hobby-uri la un om sunt destule”, precizează el.

Un rocker cu un background de muzică clasică: „Când asculți multe genuri e foarte greu să mai găsești muzică nouă”

Pe lângă acestea, ascultă multă muzică.

„E mai ușor să spun ce nu aș putea să ascult. N-am nimic cu niciun gen muzical, sunt doar genuri pe care nu le înțeleg, precum manelele sau trapul. Dar n-am nimic cu ele, fiecare ascultă ce vrea.

Eu ascult cam tot, că am trecut prin toate. Am studiat la început muzică clasică, dar în funcție de stare, ajungi să asculți câteodată cel mai metal, alteori muzică electronică.

În general, caut muzică pe care nu am ascultat-o, iar când asculți multe genuri e foarte greu să mai găsești ceva nou. Îmi plac trupele care au stiluri combinate, să fie și metal și electronic, eventual cu influențe balcanice sau punk.

În general îmi place să mă surprindă dar nu neapărat într-un mod plăcut, ci să mă facă să spun <<ok, nu mă așteptam la treaba asta>>. Muzica ține foarte mult de stare”, conchide el.

Fii la curent cu activitatea formației Abacus, dând un like pe paginii de Facebook și un follow celei de Instagram. Ascultă-i la concerte sau pe YouTube, cu un click aici.

Surse foto:

Victor Vatavu – Lucifer’s Light Photography

Abacus – Facebook