FOTO. Neamț la Cluj. Povestea lui Rémi, seminarist la UBB și chitarist: M-am înscris la facultate doar ca să mai stau în România

Rémi Almodt este seminarist la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din Cluj-Napoca. Cântă, de asemenea, într-o trupă death metal alături de 2 colegi din cadrul facultății, Andi Dorofte și Ionuț Hușanu, însă povestea lui în România începe din 2013, când a plecat din Germania pentru a studia jurnalismul la Cluj.

„Au fost greșeli fericite, cred. Adică eu m-am înscris la facultate doar ca să mai stau în România, fiindcă făcusem un an de voluntariat înainte să vin la Cluj.

O prietenă pe care am cunoscut-o atunci mi-a zis că <<Poate vrei să încerci la jurna, am terminat și eu acolo>>. Ea terminase licența și a făcut și masteratul la noi.

M-am înscris și am dat de alți oameni la departament, mi-a plăcut, așa că am rămas, dar inițial nu mă gândeam să devin jurnalist sau să mă angajez în Universitate”, relatează acesta pentru Cluj24.

Citește și Seminarist și SOLIST într-o TRUPĂ death metal din Cluj, Andi e un ROCKER GRĂDINAR: „Cred că 3 hobby-uri la un om sunt destule”

A început să țină seminare în timpul pandemiei, astfel că trecerea de la student la seminarist nu a fost bruscă. Șocul a apărut în luna martie, când s-a impus desfășurarea orelor în format fizic.

„Mai mult am trecut din bancă în fața laptopului. A fost puțin ciudat în martie, când am început să țin ore față în față. Atunci a fost o trecere bruscă, pentru că m-am trezit cu mulți oameni față în față în contextul în care ținusem ore doar virtual, dar a mers bine”, precizează doctorandul.

Chitară clasică și trompetă, înainte de formația death metal

În paralel cu jobul de la FSPAC, cântă într-o formație, Abacus, alături de 2 colegi, seminariști în cadrul aceleiași facultăți. Cel mai recent concert a avut loc în data de 25 iunie, la Hardward Pub, dar pasiunea pentru muzică s-a conturat încă din copilărie.

„În Germania aveam un fel de educație muzicală la grădiniță, pentru a forma din timp urechea copilului. Atunci am avut primul contact cu muzica, iar la vârsta de 6 ani am început să cânt la chitară, apoi la 8 la trompetă.

Fratele meu cânta la chitară, aveam un prieten de familie care făcea ore de muzică și la un moment dat am zis că vreau și eu. Așa am învățat chitara clasică”, descrie Rémi.

Relația cu muzica: „Erau săptămâni când mergeam la concerte în 6 zile din 7”

Abacus este singura formație din care face parte, însă în țara natală a cântat în mai multe trupe metal. Cu toate acestea, ascultă multe genuri, de la hip-hop la electronice, de la death metal la punk.

„Am crescut mai mult cu punk și metale, după aceea s-au diversificat, adică nu pot să spun ce ascult cel mai mult, sunt de toate, dacă îmi place, îmi place, nu am limite la capitolul ăsta”, notează el.

Are și alte hobby-uri, dar când are timp liber, preferă să meargă la concerte.

„Când eram la licență, erau săptămâni când mergeam la concerte în 6 zile din 7, sau mergeam într-o zi la două concerte. Pe vremuri, se putea, erau multe concerte la Cluj.

Mă mai dădeam cu skate-ul, asta nu mai fac așa des, doar când merg acasă. Mă dau până când cad și îmi dau seama că sunt un pic prea bătrân.

Îmi place să mai citesc, n-aș spune că fac asta așa des încât să o pontez ca un hobby, dar cam asta fac în timpul liber”, indică seminaristul.

Venirea în România: „Am vrut să îmi formez o părere dincolo de cea de turist”

În plus, îi place să călătorească. A vizitat mai multe părți ale lumii, de la Canada la Portugalia, dar a rămas în România.

„Am venit în vizită de câteva ori aici și mi-a plăcut. Am vrut să mă mut ca să îmi formez o părere dincolo de cea de turist. Am început să vizitez prieteni din zona Brașov prin 2013, înainte de a mă muta în România un an mai târziu, în septembrie, tot în Brașov.

Venisem de câteva ori în vizită și mi-a plăcut extrem de mult, mai ales zonele cu munți prin Transilvania, dar tot aveam impresia că prindeam doar o perspectivă mai de turist și îmi doream atunci să stau pe termen mai lung, ca să văd și cum ar fi viața în România când ești stabilit în țară.

Pe atunci mai și ascultam niște trupe de aici, îmi doream să ajung la concerte, ceea ce am putut să fac după ce m-am mutat. Mi-am găsit un voluntariat de un an pe subiecte legate de re- și upcycling la Brașov, într-o asociație unde lucram atunci mai mult tineri din oraș.

Părerea mea despre țară sau zonă nu prea s-a schimbat, dar puteam trăi niște lucruri mai <<reale>>, cum ar veni, pentru că eram stabilit aici. Astfel, poți să descoperi aspecte mai puțin plăcute, ca de exemplu dezvoltarea comunităților marginalizate, etnice sau sexuale, pentru care încerci atunci să militezi cum poți, dar asta făceam și înainte, când eram stabilit în Germania”, menționează doctorandul.

Un neamț printre nemții de la Cluj

Despre România nu știa foarte multe înainte să vină în țară.

„Știam că avem mulți români în Germania, care veneau pentru muncă și stereotipurile generale. Cred că m-a ajutat să înțeleg mai mult fenomenul atunci și să realizez că mai este multă muncă de făcut în Uniunea Europeană pentru a încerca să înțelegem alte contexte și realități și ca să fim mai solidari”, punctează Rémi.

În România crede că s-a integrat ușor datorită zonei foarte colorate.

„Sunt influențe foarte diferite, de la cele maghiare și nemțești până la cele moldovenești, de altfel Andi și Ionuț, colegii mei de trupă, sunt moldoveni. În Cluj e un amestec mișto”, completează el.

Prima dată a venit în țară în 2013. Atunci a avut primul contact cu limba română pe care a început să o învețe la sfârșitul anului următor.

„Când am intrat la voluntariat aveam un curs de 3 luni. Româna cu germana nu se aseamănă aproape deloc. Dar în Ardeal uneori mă amuză cât de multe similarități sunt.

Mi-a fost ușor să o învăț pentru că se aseamănă cu franceza și mama mea e din Franța, deci știu franceză de mic, și așa am înțeles structura unei limbi latine, iar mie îmi place să învăț limbi străine, să aflu câte ceva nou”, povestește Rémi.

Comunicarea, din perspectiva unui seminarist: „E bine să ai o opinie, dar nu trebuie să ai una despre orice sau să susții orice”

Dincolo de limbile străine, e un om al comunicării, care nu ezită să își exprime opiniile pe rețelele de socializare, fiind un susținător al egalității de orice fel.

„Mie mi se pare că toată viața e politică, până la urmă. O societate presupune să te organizezi cu alți oameni și asta mi se pare că e esența politicii.

Atunci e bine să ai o opinie, dar nu trebuie să ai una despre orice sau să susții orice. La un click pe internet vei vedea cum toți își dau cu părerea.

Mai degrabă, mi se pare important să te interesezi despre niște lucruri și să oferi un context oamenilor. E bine să mai discuți, să nu stai doar în bula ta, văzând doar pe cele bune pentru tine, care îți confirmă opiniile sau informațiile pe care deja le știi”, susține Rémi.

O altă modalitate prin care se exprimă este arta corporală. Are multe tatuaje pe care și le-a făcut spontan.

„Îmi plac vizual, sunt multe din muzică, am unul dintr-un sketchbook al unei prietene, îmi vin așa idei. Surprinzător, am mulți oameni în jur pricepuți la desen și îi mai întreb pe ei. Nu aș putea spune că am un tatuaj profund, cu povestea vieții mele, mi le fac că îmi plac”, explică el.

Fii la curent cu activitatea formației Abacus, dând un like pe paginii de Facebook și un follow celei de Instagram. Ascultă-i la concerte sau pe YouTube, cu un click aici.

Surse foto:

Victor Vatavu – Lucifer’s Light Photography

Abacus – Facebook