Connect with us

CULTURA

Scrisoare pentru a salvarea teatrului independent de ziua sa, de la Reactor

Publicat


De Ziua Mondială a Teatrului – 27 martie – Reactor de creație și experiment transmite un mesaj atât publicului, cât și autorităților. Este un mesaj ce prezintă situația tragică a spațiilor și artiștilor independenți lăsați la urmă într-un an pandemic. Aceștia subliniază că vor să fie lăsați să își desfășoare activitatea sau să dispună de sprijinul și susținerea administrației locale.

În tot acest an de pandemie ei și-au continuat activitatea online și au scris proiecte și planuri de relansare, care după promisiunile Primăriei Cluj-Napoca, vor putea fi puse în aplicare în a doua jumătate a anului curent. Anul acesta AFCN și Primăria Cluj-Napoca nu și-a mai oferit sprijinul, iar teatrul a supraviețuit din fondul de rulaj. Mesajul venit din partea Reactor este pentru a conștientiza că situația este cu adevărat gravă.

Scrisoarea teatrului independent REACTOR de creație și experiment

,,Omenirea a trecut prin multe lucruri odioase de la nașterea teatrului. A trecut prin războaie, prin epidemii și dictaturi de toate felurile. Teatrul a supraviețuit în tot acest timp. Uneori a luat pauze lungi, alteori s-a încăpățânat să existe neîntrerupt. Până aici, nimic nou. A fost la fel și în timpul lui Shakespeare, în timpul ocupației naziste sau în Războiul din Bosnia.  27 martie este Ziua Mondială a Teatrului. E o tradiție ca mesajul scris de o mare personalitate a teatrului cu această ocazie să fie citit în toate teatrele și revistele de specialitate ale lumii, pentru a celebra forța, vizibilă sau ascunsă a acestei arte. Astăzi simțim că e urgent să venim cu un mesaj propriu, care să atragă atenția asupra situației din sectorul cultural independent.  Reactor este un spațiu care, în cei 7 ani de activitate, a simțit responsabilitatea să ofere cadre și contexte de lucru pentru zeci de artiste și artiști de teatru.

Pare o nebunie,

dar de aici a pornit totul: din nevoia de a lucra și din truismul acesta, că nu avem cum să avem viață culturală fără spații culturale. A trecut deja un an în care cea mai importantă caracteristică a teatrului, aceea că e făcut împreună pentru a fi consumat împreună, este interzisă. Totuși, micile momente de bucurie, în care ne-am văzut față în față, au fost suficient de intense încât să știm că experiența de a fi împreună este unul dintre lucrurile care ne definesc: ca animale, ca ființe emoționale, ca cetățeni. Ne este dor de ce se naște din întâlnirea asta – senzații, emoții și gânduri comune.

Pandemia în care încă ne aflăm și al cărei final nu mai riscăm să îl prezicem, ca să nu fim penibili, a demonstrat câteva lucruri în plus. Ne simțim obligați moral să le semnalăm. Le semnalăm cu furie sau ca un strigăt de ajutor. Ca o invitație la solidaritate. Am învățat în acest an cât de fragil este confortul pe care credeam că îl avem cu toții. Cât de ușor putem să ne pierdem reperele într-o lume urbană atât de centrată pe imagini ale comodității.

Orașele noastre, locuințele noastre, au devenit doar locuri în care am dormit. Ne-am simțit norocoși că am avut unde dormi și unii dintre noi ne-am gândit, uneori, că privilegiul acesta e ceva ce conștientizasem acum mai mult timp. Am simțit, poate, ce înseamnă să trăiești cu spaimă și cu senzația că ești într-o situație de provizorat continuu. Am simțit singurătate și ne-am regrupat, când am putut, în online. Cât să nu uităm unii de alții. Ne-am gândit mult la muncă, la valoarea ei și la felul inegal și absurd în care sunt valorizate diferitele munci.

Artiștii –

mai ales cei independenți, pare că mai avem mult de strigat: «arta e muncă!» până când cineva o să ne bage în seamă. Munca noastră a fost și este invizibilizată și astfel de atitudini au efecte puternice asupra noastră ca indivizi, ca cetățeni. Noi credem în continuare că are efecte negative și asupra societății. S-a discutat mai des și cu mai multă vervă despre deschiderea mall-urilor și a bisericilor decât despre deschiderea teatrelor. Iar asta nu poate decât să spună foarte multe despre societatea noastră.

De-a lungul timpului am văzut cum spațiile culturale din marile orașe se nasc, trăiesc în provizorat și mor. Am simțit pericolul la orice pas, nesiguranța a fost ceva care ne-a învățat să lucrăm tot mai atent unii alături de ceilalți. Anul acesta, însă, chiar și cele mai sigure lucruri pe care le aveam par să fie incerte.  Dincolo de promisiuni și de atitudini binevoitoare din partea autorităților, rămâne cinismul faptelor.

Dacă în 2019 sursele noastre de venit proveneau în proporție de 50% de la AFCN, 12% din proiecte finanțate de Primăria și Consiliul Local, 14% din sponsorizări sau donații, 14% din bilete, 10% din festivaluri sau evenimente private, în anul 2020 procentul s-a modificat, AFCN acoperind și mai mult: 75%. Restul veniturilor au arătat așa: 12% din proiecte finanțate de Primăria și Consiliul Local, 5% din bilete, 5% din festivaluri și evenimente private și 3% din sponsorizări sau donații.

Pentru 2021 lucrurile sunt greu de proiectat.

Bugetul confirmat de anul acesta este format doar din proiectele câștigate la AFCN în sesiunea din toamna 2020, ale căror contracte încă nu sunt semnate. În această situație, Asociația se întreține de la începutul anului 2021 doar din fondul de rulaj. În contextul în care suntem tot mai dependenți, iar sursele de finanțare sunt tot mai reduse, singura instituție a cărei finanțare era predictibilă – AFCN – amână lansarea apelului de proiecte din sesiunea II/2021.

Pe lângă această întârziere, este și primul an în care restructurările în ceea ce privește depunerea proiectelor limitează organizațiile la maximum 2 proiecte, restricționând accesul la finanțărilor multianuale celor care au deja un proiect multianual în desfășurare. Conform normelor de decontare a cheltuielilor, în cadrul unui proiect AFCN putem acoperi chiria spațiului pe o singură lună. Ce facem cu lunile neacoperite?

În fiecare an, finanțările locale de la Primărie ne ajutau să compensăm o parte din aceste goluri. Anul acesta, însă, este prima dată când Primăria nu lansează un call de finanțare la începutul anului. Este și primul an în care biletele sunt calculate la 0 ca venit.

Stimate autorități,

faceți voi calculele pentru a vedea cum arată situația noastră financiară. Iar dacă ecuația e foarte complicată, poziția publică suntem siguri că va veni. Toate aceste măsuri împiedică o organizație mijlocie ca Reactor să se dezvolte sau măcar să se mențină pe linia de plutire. Fapt recurent în acest sector în care dezvoltarea și creșterea par imposibile. Constant subfinanțate, organizațiile culturale independente sunt ținute în permanență la categoria «debut».

Cei care practică activități culturale sunt nevoiți de multe ori să îmbine activitatea din independent cu alte joburi din care se pot întreține. Câte organizații independente au peste 10 ani de activitate? Ce structuri de finanțare există pentru organizații care derulează constant proiecte și care angrenează peste 50 de artiști independenți? Cui să ne adresăm?

Vrem să vă spunem că

(încă) suntem aici, că avem nevoie de acțiune, nu de vorbe. Vrem să vă amintim că nu vom înceta să fim aici pentru a experimenta utopii posibile. Vrem să vă spunem că suntem siguri de faptul că teatrul nu va muri, însă nu suntem atât de siguri de viitorul nostru. Sperăm totuși că, atunci când pandemia se va termina, ne vom aduna cu toții din nou la Reactor pentru acele momente speciale care ne fac să ne simțim cu adevărat împreună.  La începutul epocii supervirusurilor, vă rugăm să nu uitați de forța incredibilă a teatrului de a rezista, de a se autoconserva și de a se răspândi printre oameni. Să nu uitați, însă, nici de cei care îl fac.”


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


CULTURA

OPINIE/Ioan Lumperdean: Stafia comunismului a bântuit prin România din… 11 mai 1921

Publicat

În urmă cu 100 de ani, la București s-a înființat Partidul Comunist din România. Acceptat sau contestat, evenimentul din mai 1921 a influențat, cu precădere după 1944, istoria României. După unii în rău, după alții în bine. Astăzi mulți dintre români nu știu și nici nu-i prea interesează.

Regimul politic, economic și social instaurat și controlat de Partidul Comunist Român este prezentat nu prin fapte acceptabile sau condamnabile, ci mai multe prin sloganuri, clișee și etichete lipite din dreapta sau stânga spectrului politic românesc. Nu de puține ori cuvântul comunist este sinonim cu cel de dușman și/sau… penal.  În fapt, este reversul medaliei. Așa au procedat și comuniștii după ce i-au deposedat de puterea politică și economică pe adversarii lor. Îi numeau cu insistență exploatatori, dușmani ai poporului, bandiți!!!

O scurtă introspecție în istoria zilelor din mai 1921 ne poate oferi unele repere interesante pe această temă.

De ce a apărut stafia comunismului?

Sintagma stafia comunismului  a fost găselnița lui Karl Marx și Friedrich Engels, în 1847-1848, când au scris și publicat Manifestul Partidului Comunist. S-a scris și s-a dezbătut mult pe textul Manifestului. Multă vreme  a fost considerat cartea de căpătâi a comuniștilor. La vremea respectivă și mai ales mai târziu a făcut unele valuri printre burghezi și proletari sau printre proletari și comuniști, dar și printre socialiști, fie ei feudali, utopici, mic-burghezi sau reacționari, cum au fost numiți și caracterizați în lucrarea amintită.

Cu și fără insistență, ideile Manifestului au prins rădăcini în solidaritățile muncitorești, socialiste și comuniste din anii următori: partide politice, asociații și uniuni internaționale. Toate sub deviza: „Proletari din toate țările uniți-vă!”. Era răspunsul și confruntarea dintre bogați și săraci, în esență dintre muncă și capital.

Dacă privim întregul tablou prin ochiul zilelor de astăzi nu o să înțelegem prea multe. Capitalismul de atunci nu era prea generos și „omenos”. De altfel, nu prea a fost niciodată, dar a realizat progres și dezvoltare, eficiență și competiție. Și dacă nu ar fi fost presiunile sociale de atunci și de mai târziu, nu s-ar fi ajuns la ceea ce este astăzi.

Istoria ne dezvăluie profundele transformări pe care le-a generat capitalismul în întreaga lume. Însă, fără opțiunile sociale generate de mișcările egalitariste, socialiste și comuniste nu s-ar fi ajuns la actuala fizionomie politică și democratică de astăzi. La vremea începuturilor stafiei comuniste, deținătorii bogăției și puterii economice și politice au înțeles și nu prea, sau nu au vrut, să înțeleagă ce se întâmplă și li se poate întâmpla. Și așa au apărut partidele socialiste, muncitorești și comuniste, iar mai apoi regimurile lor politice. În arealul acestora se încadrează și faptele din mai 1921 și cele de mai târziu.

Cum s-a ajuns la un partid comunist în România?

La începutul secolului XX, după cel mai devastator război de până atunci din istoriei, care a și fost numit Marele Război (1914-1918), în Rusia se declanșa revoluția bolșevică. Sărăcia, foametea și deznădejdea au stat la fundamentele acesteia, iar  aroganța diriguitorilor vremii, din Rusia și din lume, le-au amplificat. V.I.Lenin a venit cu formule tentante și atrăgătoare care au funcționat și hipnotizat milioane de oameni. O Internațională Comunistă, numită și  Comintern, a luat ființă la Moscova, în martie 1919. Scopul principal: răsturnarea prin forță a capitalismului prin declanșarea revoluție mondiale și instaurarea republicilor sovietice.

Pentru aceasta, spunea Lenin, trebuie înființate partide comuniste care să acționeze la lichidarea partidelor burghezo-moșierești, orânduirilor și claselor acestora. Confruntarea dintre bogați și săraci, dintre muncă și capital a îmbrăcat forme și formule radicale. Exista experiența și exemplul Comunei din Paris, când s-a instaurat pentru 72 de zile, primul guvern proletar din istorie.

În aceste împrejurări, între 1918-1921, în mai multe țări s-au înființat partide comuniste. Cele mai multe au apărut prin transformarea partidelor social-democratice și socialiste sau prin convertirea politică a organizațiior sindicale.

Instituționalizarea politică comunistă s-a înfăptuit în 1918 în Germania, Austria, Finlanda, Polonia, Ungaria, Lituania, Argentina, Mexic. În 1919 în Bulgaria, Iugoslavia, Norvegia, Olanda. În 1920, în Franța, Grecia, Turcia, Danemarca, Spania, Iran, Indonezia. În 1921, în Marea Britanie, Portugalia, Belgia, Italia, Cehoslovacia, Suedia, China, Mongolia. Partidele au aderat la ideile leniniste și la Internaționala Comunistă.

Adeziunea s-a făcut cu și fără condiționări sau rezerve, devenind astfel secții ale acesteia. În funcție de opțiunea exprimată, se primea sprijin logistic și material de la Moscova. Nu a fost o noutate în istorie. Alianțele s-au recompensat și se recompensează ori de câte ori este necesar!!!

Ce s-a întâmplat la București în mai 1921

În spațiul românesc, ideile egalitarismului social, prin negarea economiei și societății capitaliste, au apărut încă de la începutul secolului al XIX-lea. La 1893 s-a format Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România, care era în legături strânse cu mișcările socialiste europene.

În 1899 a  intervenit colapsul partidului, prin trădarea generoşilor. A fost o grupare care s-a desprins din partid și a migrat spre PNL. Și-au spus generoși pentru aderarea din generozitate la social-democrație. Dincolo de fapte și declarații, rămâne acțiunea în sine, ca un fel de avanpremieră a dizidențelor partinice de mai târziu.

Însă, în februarie 1910, cei care se declarau vlăstarii vechii rădăcini socialiste au înființat Partidul Social-Democrat din România. În 1921, acest partid, trecut prin experiențele războiului și a crizelor social-economice, a militat pentru paradigma instituțională comunistă. A fost o politică a pașilor mărunți,  energici și zgomotoși prin demonstrația din 13 decembrie 1918 (cu victime și arestări), publicarea Proiectului de program (9/22 decembrie 1918, greva generală din 20 octombrie 1920, articole în presă, greve și proteste.

La 9 mai 1921 se publică în ziarul Socialismul „Proiectul de Statut al Partidului Socialist-Comunist”. Sub această denumire se încerca transferul identitar al partidului de la socialist la comunist.

11 mai 1921

Între 8-12 mai 1921 au avut lucrările Congresului Partidului Socialist. Au fost prezenți delegații din 29 de secțiuni, care dispuneau de 540 de mandate, reprezentând 45.086 membri. Era o realitate numerică modestă generată de situația economică și structura socială a României la acea vreme, dar și de slaba aderență la ideile socialiste.

Timp de trei zile (8-9-10 mai) s-au prezentat documente, s-au exprimat opinii și s-au făcut propuneri pentru reorganizarea politică și instituțională a partidului. Problema care a născut cele mai aprinse discuții a fost cea a afilierii necondiționate sau condiționate (cu rezerve) la Internaționala a III-a Comunistă. În seara zile de 11 mai 1921 s-a hotărât transformarea Partidului Socialist în Partid Comunist, ca secțiune a Internaționalei Comuniste. Tezele și hotărârile acesteia erau obligatorii pentru toți membrii partidului. A doua zi, când trebuiau adoptate documentele finale, cei care au votat afilierea fără rezerve au fost arestați!!! Actul de constituire nu a putut fi validat.

Ce s-a întâmplat după 12 mai?

Arestarea și întreruperea lucrărilor Congresului își găsea justificarea în atitudine Rusiei Sovietice, care nu recunoștea integritatea teritorială a României, realizată prin Marea Unire din 1918. V.I. Lenin condiționa afilierea cu lupta până la despărțirea de statul român a provinciilor unite în 1918. Ideea a fost reluată în decembrie 1923 de către Federația Comunistă Balcanică.

Încarcerarea unor lideri comuniști și apoi scoaterea în afara legii a Partidului Comunist prin Legea  Mârzescu (decembrie 1924) își găsesc suportul în aceste atitudini. Finalizarea actului de înființare a PCR a avut în zilele de 3-4 octombrie 1922, la Congresul al II-lea de la Ploiești. Atunci a fost adoptat Statutul partidului și au fost alese Comitetul Central, Secretariatul și secretarul general.

Poate că ar fi bine să reportăm centenarul PCR-ul în anul viitor. Însă cel mai bine ar fi să privim cu luciditate istoria acelor timpuri și să reflectăm la tensiunile care sunt astăzi în lume. Și nu puține. Ele pot deveni, oricând, explozive. Nimeni nu poate previziona ce se poate întâmpla mâine. Stafia comunismului poate să bântuie din nou prin omenire!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

Citește mai departe

Clujul de altădată

TRICOLOR românesc, DACI şi ROMANI clujeni la Columna lui Traian. 1908 ani de la inaugurarea edificiului din Roma

Publicat

În urmă cu 1908 ani (circa 12 mai 113) a fost inaugurată, la Roma, Columna lui Traian. Opera este atribuită lui Apollodor din Damasc. Cele 124 de episoade care prezintă războaiele daco-romane constituie un adevărat act de naștere a poporului român. În imagine (arhiva cluj24) sunt membri ai Asociaţiei clujene de reconstituire istorică Terra Dacica Aeterna, care au avut privilegiul, în 2019, să aibă acces în forumul unde e columna, ceea ce nu le este permis turiştilor obişnuiţi.

Columna lui Traian a fost construită din ordinul împăratului Traian, pentru marcarea victoriei sale în Dacia. Monumentul se află în Roma, în Foru lui Traian. Ea are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.

Columna are o înălțime de aproximativ 40 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara. Fiecare bloc de marmură cântăreşte 40 de tone.

În total, pe columnă sunt prezentate circa 2.500 de figuri omenești, de circa 60-75 cm înălțime. Împăratul Traian este prezent de 60 de ori.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

Teatru radiofonic făcut de copii, la Cluj

Publicat

Teatrul independent MiniREACTOR se aude de marți la Radio Cluj cu rezultatele atelierului de scriere dramatică Mini DRAMATURGIE. Vor fi difuzate șase piese de teatru radiofonic concepute de copii alături de părinții acestora începând cu data de 11 mai, în fiecare marți și joi de la 19.30.

Spectacolele vor fi disponibile și pe pagina de YouTube MiniREACTOR.

La finalul programului radiofonic, organizatorii vor decide care dintre scenarii va fi transformat într-un spectacol de teatru în aer liber marca MiniREACTOR după opiniile ascultătorilor.

Textul care va deveni spectacol în aer liber va fi anunțat de Ziua Copilului în 1 iunie. Cele șase spectacole radiofonice vor putea fi ascultate ulterior și în emisiunea ”Sesam, deschide-te”, în fiecare sâmbătă de la ora 10 la Radio Cluj, între 19 iunie și 24 iulie.

Mini REACTOR este un teatru independent pentru copii din Cluj, care funcționează regulat, cu stagiuni anuale, program lunar și spectacole în fiecare săptămână. Activează ca platforma dedicată publicului foarte tânăr din cadrul spațiului cultural Reactor de creație și experiment.

Dana Coțovanu

Citește mai departe

CULTURA

Organizatorii marilor FESTIVALURI îi cer lui Iohannis relansarea sectorului cultural

Publicat

Organizatorii marilor festivaluri și evenimente, precum Jazz in the Park, Untold, Electric Castle și Neversea trimit cea de a doua scrisoare adresată președintelui pentru relansarea sectorului cultural. Prima scrisoare a fost trimisă acum aproximativ o lună și jumătate, dar autoritățile statului nu au prezentat niciun răspuns.

Se aproprie perioada festivalurilor și nu se cunoaște nimic concret cu privire la accesul la evenimente, modul sigur de organizare și ce se întâmplă cu cei care și-au achiziționat deja bilet.

Scrisoarea aparține tuturor Asociației organizatorilor de concerte si evenimente din Romania – AROC. Punctele aduse în discuție sunt: neimplementarea niciunei scheme de ajutor de stat din martie 2021, când a fost adus în discuție acest subiect.

Scrisoarea a strâns peste 800 de organizații culturale din România din lista semnatarilor

„Deși au trecut 14 luni de la începutul pandemiei și deși, cu mare întârziere, la finalul anului trecut au  fost anunțate scheme de sprijin în valoare de 100 de milioane de euro pentru sectorul cultural, aceste  scheme nu sunt nici astăzi funcționale, iar sursa lor bugetară nu a fost niciodată confirmată”, se arată în scrisoarea adresată președintelui.

Unele evenimente au primit tratament special

În scrisoare organizatorii aduc în discuție și cei circa 11 milioane de euro alocați de Ministerul Culturii pentru organizarea Festivalului ,,George Enescu”, fiind considerat de organizatori un ’’tratament inechitabil”. De asemenea, inițiatorii scrisorii că a lucra în România în sectorul cultural în România devine din ce în ce mai umilitor. ,, Nu pandemia în sine, ci modul în care am fost și suntem tratați de Statul Român, ne-a adus pe toți la capătul puterilor” , se prezintă în scrisoare.

Singurii bani de care pot dispune sunt cele din bilete

Contactat de Cluj24, organizatorul festivalului Jazz in the Park, Alin Vaida nu își poate da seama ce se va petrece cu tot sectorul cultural, dar în privința organizării festivalului de Jazz s-au ambiționat să îl susțină vara aceasta.

,,Mi se pare iminentă redeschiderea evenimentelor și activităților culturale. Însă ce va fi exact, nu știu să mă pronunț. Eu cred că vom avea o vară destul de activă, însă nu e totul pe atât de ușor precum pare din exterior. Normele încă nu sunt publicate, organizatorii trebuie să se pregătească pentru a putea face ceva. De asemenea, să nu uităm factorul bugete de organizare. Interesul companiilor în evenimente este impredictibil, deoarece nici ele nu sunt sigure de ce se va putea face și ce nu, iar multe alte oportunități financiare nu prea sunt. Vom ajunge să depindem în mare parte de banii din bilete, lucru care aproape niciun eveniment tip festival nu-l face”, spune Alin Vaida.

Jazz in the Park în 2021

Alin Vaida spune că organizările festivalului Jazz in the Park sunt destul de avansate, evenimentul are loc datorită ambiționării de a susține festivalul, a fost o muncă fără predictibilitate.

,,Avem parte și de sprijinul unor parteneri mai vechi și sperăm tare ca în următoarele luni să putem lua decizii tot mai concrete. Noi credem mult în ce urmează să facem și o să începem să comunicăm concret de săptămâna viitoare”

Rediscutatele scheme de ajutor de stat

Schema de ajutor de stat este un subiect fără rezultat, încât pentru activanții în sectorul cultural a devenit umilitor.

,,A trecut mai bine de un an de la instaurarea pandemiei și încă nu s-a găsit o soluție pentru acest sector. Am avut însă parte de vreo 3 dezbateri publice și multe promisiuni. Sincer, eu nu mai sper la nimic. În acest moment, cred că autoritățile nici măcar nu au o imagine reală despre dimensiunea și activitatea sectorului cultural românesc. Ce să mai zic? Vom trece cumva peste pandemie, dar cu un gust amar și cu un mare steag roșu cu privire la cum este văzut sectorul cultural în România de către autorități”, a mai spus Alin Vaida pentru Cluj24.

Dana Coțovanu

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate