Scriitorul clujean Corin Braga, despre Mihai Eminescu ca jurnalist

Identificăm Ziua Culturii Naționale odată cu nașterea lui Mihai Eminescu, recunoscut ca poet național, simbol al literaturii și poeziei, dar pe lângă scrierile literare, acesta a fost și o voce importantă în jurnalismul românesc, al anilor 1870. A scris în special jurnalism politic.

Între 1877-1883 scrie la cotidianul ”Timpul” unde ajunge să fie și redactor șef pentru o perioadă scurtă de un an. A colaborat și scris și în ”Albina”, ”Familia” lui Iosif Vulcan, ”Federațiunea”, ”Convorbiri literare”, ”Curierul de Iași” în perioada 1870-1877.

Era adeptul ideilor promovate de Partidul Conservator, iar opinia sa în materie de politică liberală era că reprezentanții acestei formațiuni își doresc numai producție și nu țin cont de tradiții și valori în scopul îndeplinirii acesteia.

Am discutat cu criticul și scriitorul Corin Braga, și profesor de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității ,,Babeș-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca despre importanța lui Eminescu în literatura română, Ziua Culturii Naționale și cum ar trebui împărtășit tinerilor ca studiul în opera poetului să continue și acasă.

Eminescu, studiat ca scriitor

Credeți că Mihai Eminescu ar trebui studiat ca jurnalist în programa școlară?

Corin Braga: Cred că în primul rând trebuie studiat ca scriitor, mai ales ca poet fiindcă el a revoluționat limba română poetică și literară. Indiferent câtă pasiune găsim în poezii, câtă profunzime, însăși limba română a fost schimbată, la fel proza face parte din această inovație, din această culme a literaturii pe care Eminescu a provocat-o.

Este important să îi studiem și scrisorile, memoriile, literatura jurnalistică, articolele de presă pe care le-a publicat, dar cred că el rămâne în primul rând prin literatură.

După liceu mulți liceeni nu vor să mai audă de Mihai Eminescu, nu sunt curioși să îl descopere și dincolo de Luceafăr. Unde se greșește în sensul acesta?

Există și un fenomen de saturație, sufletul omenesc este «implicat» la toată lumea, în sensul în care nu reacționează întotdeauna…tu crezi că poți să îi dai din poziția de magistru și el să asimileze așa cum ai prezentat, opera, scriitorul. Să le preia, să le «înghită» după cum i-au fost date. Dar sufletul omenesc este un pic mai complicat.

Scriitorii să nu devină o corvoadă

Mai degrabă pe copii, pe elevi, studenți trebuie să îi câștigi, trebuie să îi atragi, să le oferi sub formă de stereotipuri. Dacă le oferi doar niște obligații, «îl citiți pe Eminescu, îl învățați pe de rost» și nu pătrunzi în nuanțele, în suferințele cuprinse în poezie, în speranțele, în visuri, atunci riști să îl transformi mai într-o obligație.

Iar dacă Eminescu sau orice alt prozator devine o corvoadă, atunci ai «ucis» opera respectivă, așadar l-ai îndepărtat pe cititor care deja se simte obligat să admire.

Nu așa se câștigă admirația spunându-i «Iată, acesta este cel mai mare poet și tu ai obligația să îl cultivi». Nu, trebuie să mergi mult mai cu finețe, să îl descoperi cu finețe, fie el orice scriitor.Trebuie să găsești canalul de comunicare ca elevii, studenții să rezoneze, să le transmită ceva pentru ziua de astăzi, pentru ce trăiesc ei în acest moment.

Deschidere către literatură

Este greu de spus dacă este o greșeală generală. Recomand o deschidere către literatură, o capacitate a profesorului de a îl face pe elev să vadă nu doar schemele de interpretare ci să se bucure de literatură, să nu piardă contactul direct.

În  momentul în care se bucură pentru personaje sau plânge pentru nu știu ce s-a întâmplat în romanul cutare, această forță de comunicare a literaturii trebuie cultivată.Atunci nici Eminescu nici alții nu o să moară într-o statuie imobilă de care nu se mai atinge nimeni, trebuie să rămână personaje vii, oameni care au trăit și ne învață și pe noi să trăim.

Trebuie să ne adaptăm la vremuri

Mihai Eminescu, în publicațiile sale, era adeptul principiului de conservare a naționalității, al statului național. Mai este valabil acest principiu astăzi?

Corin Braga: Da, dar trebuie să ținem cont că Eminescu a trăit și nu numai el, toți scriitorii din trecut au trăit în paradigme diferite, una este felul în care era gândită națiunea în Evul Mediu, alta este în secolul XVIII-lea, alta este în perioada romantică a secolului al XIX-lea, alta este în secolul XX.

Au existat definiții diferite a conceptului de națiune, de popor, de țară și așa mai departe și atunci nu ar fi cazul să facem ceea ce se cheamă anacronisme, adică să luăm păreri din secole trecute și să le transpunem ca atare, ca și cum nu ar fi trecut timpul, ca și cum mentalitățile nu s-ar fi schimbat.

Dacă în sine ideea rămâne, noi trebuie să o adaptăm și să o vedem din perspectiva zilelor noastre cu comunitatea europeană, cu integrarea în Europa.

Trebuie să ne adaptăm la vremurile pe care le trăim și nu putem considera adevărul c-ar fi etern, ce s-a spus în secolul XVII-lea – XVIII-lea ar fi adevăruri eterne. Ele depind de epoca istorică pe care o trăim.

Cum ne raportăm astăzi la ideea de conservare a naționalității?

Corin Braga: Trăim o epoca a globalizării în care există o presiune mare din toate punctele de vedere și economic și politic și cultural: de uniformizare.

Sunt de acord că facem parte dintr-o națiune globală, facem parte dintr-o lume integrală fie că este vorba de Europa sau de întreg globul. Părerea mea este că trebuie conservat specificul.

Fiecare națiune, literatură sau limba are un anumit specific care ține de o biodiversitate culturală, suntem obligați de un fel de datorie morală supremă să avem grijă de biodiversitatea naturală.

Pierderea unor concepte și a spiritului cultural conduce comunitatea spre barbarism

Adică să protejăm speciile cât putem, să nu dispară sau să distrugem. La fel trebuie cultivată biodiversitatea culturală pentru că fiecare națiune, grup, popor sau comunitate are niște valori pe care dacă le uniformizăm sau le introducem într-un malaxor general, ne sărăcim.

Dacă le pierdem rămânem numai cu un set de valori standard și cu asta s-a terminat.

Pe când noi ar trebui să ne bucurăm de această diversitatea culturală și lingvistică și tot ceea ce ține de specificul și de identitatea unor comunități.

În sensul acesta am coordonat și tocmai a ieșit la Editura Polirom o enciclopedie în cinci volume, Enciclopedia imaginariilor din România, ea urmărește 5 mari domenii: literatură, limbă, religie, arte șiistorie.

Care sunt constelațiile de simboluri, imaginele care ne caracterizează, care dau o identitate culturală lumii în care trăim. Sunt implicat în ideea asta de conservare a identităților, a specificațiilor într-un context globalizant și care riscă să ne uniformizeze, din păcate la un mod nivelator, pierzând specificele.

Cultura trebuie susținută

Cum priviți această asociere de Ziua Națională a Culturii cu Mihai Eminescu? Cum ne raportăm la domeniul cultural?

Corin Braga: Cultura trebuie susținută, că vorbim de antichitate sau nu, dacă atunci nu aveau un interes pentru literatura, pe urmă și în Evul Mediu și în Renaștere vă aduceți aminte de toate marile familii care erau mecena.

Dacă autoritățile nu sprijină cultura comunitățile se barbarizează, în sensul în care rămân interesate doar de chestiuni fie militare fie economice. Pierd această deschidere către profunzimile sufletului.

Clujul oferă sprijin domeniului cultural

L-ați auzit și pe primarul Emil Boc cum a spus cum va sprijini Clujul inclusiv în această pandemie și financiar componenta de cultură, plătind salarii la diverse instituții din acestea.

Lucrul acesta mă bucura când statul, fie că este vorba de guvernul central, fie că este vorba de autoritățile locale, în loc să cheltuiască banii doar pe proiecte neculturale, doar pe proiecte economice, ține să aibă grijă și de componenta aceasta care ridică nivelul spiritual al comunității respective.

Prin Mihai Eminescu privim moștenirea de literatură și cultură

Faptul că este ales Eminescu cum vă spuneam la început, el a modificat percepția poeziei și asupra limbii române și atunci el poate fi în postura de reprezentant al culturii naționale. Însă pe el îl văd mai de grabă ca stindardul, portdrapelul ideii de cultură.

Nu are rost să îl statuizăm pe Eminescu însuși, ci prin el este bine să vedem cultura vie care preia creator moștenirea, tradiția și o duce mai departe, deci ca simbol este în regulă, dar nu ca simbol mortificat, doar festivist.

Dana Coțovanu