OPINIE. Mircea Bertea/ Școala – în continuare o cenușăreasă socială

E iarăși forfotă mare și multă patimă. Peste două zile au loc alegerile locale. Unde anume? Peste tot, în satele, comunele, orașele și municipiile țării. Și, desigur, și în Capitală. Acolo unde se va trage sau se va pierde lozul cel mare.

Dar nu despre alegeri ca evenimente electorale, democratice și politice sau nu ne-am propus să vorbim, ci despre ”relația” și impactul lor asupra școlii românești.

Politically correct?

Deși ne-am putea ascunde sub cupola înțelesurilor multiple ale expresiei din subtitlul de mai sus, ne vom feri de cuvântul ”politică” și de expresiile și formele flexionare ale substantivului cu același nume, în primul rând pentru că acest cuvânt nu face parte din vocabularul uzual al școlii noastre. Ba mai mult, e chiar interzis de Legea (organică) nr. 1/2011 (Legea Educației Naționale), cu modificările și completări ulterioare, lege în care, la articolul 7, alineatul (1), se precizează că:

”În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise activitățile care încalcă normele de moralitate și orice activități care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, precum și activitățile de natură politică și prozelitismul religios.”

În același timp, al paisprezecelea din cele douăzeci și unu de principii care guvernează învățământul din România, în litera și spriritul aceleiași legi organice a educației (art. 3, lit. n) principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice) consemnează aceeași distanțare a școlii românești față de politic. Cel puțin ca reglementare și teorie.

Și totuși…

De ce cabine de vot și de ce alegeri în școli?

E simplu de observat că, în ciuda prevederilor legii educației naționale în vigoare, în majoritatea covârșitoare a școlilor românești se amenajează secții de votare, iar duminică vor ave loc alegeri. Mai mult, dacă în anii anteriori, deși se amenajau aceleași secții de votare, nu era deranjat procesul de învățământ, în sensul că amenajările și votul aveau loc în zilele de repaus legal săptămânal, în anul acesta greu încercat de pandemia Covid 19, cu școlile închise în ultimele șase luni, abia începutul an școlar (și el virusat puternic cu SARS-CoV-2) este fragmentat de închiderea oficială a școlilor în care se va desfășura duminică procesul electoral, închidere de vineri până marți a săptămânii viitoare, inclusiv.

E o decizie națională oficială ați putea spune. Plus că școlile nu și-au oprit activitatea, ci au mutat-o în casele elevilor/părinților și profesorilor și online (dacă au cum și cu ce!). Ce e rău în asta? Și nici școlile nu și-au închis porțile. În locul elevilor și profesorilor vor veni duminică în școlile noastre mii de părinți și bunici ai acelorași elevi și, poate chiar elevii majori și profesorii înșiși. Nu să învețe sau să predea, ci să voteze. Un vot esențial (Așa ni se spune de fiecare dată!). Chiar hotărâtor pentru soarta tinerei noastre democrații și a țării. E ceva rău în asta?

Desigur, nimic. Dimpotrivă, este o acțiune civică de responsabilitate socială și patriotică și o oportunitate legală de exprimare a unei opțiuni. Fie ea și politică. Din nou: Ce e rău în asta? Ca exprimare democratică și ca proces electoral necesar și legal, iarăși nimic. Alegerile de duminică trebuie organizate și trebuie să aibă loc în cele mai bune condiții și sub cele mai bune auspicii.

Dar de ce în școli?

Mai exact de ce în școlile din care elevii și profesorii au fost trimiși acasă. Să învețe și să predea de acolo, de acasă. Dacă vor să o facă, pentru că, în lipsa unor contracte de telemuncă/de predare online, acasă fiecare face ce poate și ce vrea. E adevărat, de plătit profesorii vor fi plătiți integral, pentru că sunt cuminți și ascultători.

Știu, ați putea spune că cele trei zile lucrătoare în care școala se va face de acasă sunt necesare tocmai pentru siguranța și sănătatea ei, a școlii, a elevilor și profesorilor și, în ultimă instanță, a noastră, a tuturor, pandemia de Covid 19 obligând la aceste măsuri excepționale. Ați mai putea argumenta că e deja o tradiție la noi ca alegerile să se organizeze în școli. Așa și este.

Numai că tradiția asta se referă la vremuri bune, nu la pandemii. Suntem convinși că, tocmai pentru că e încă pandemie, alegerile trebuiau organizate în sălile și complexele sportive, pe Cluj Arena, în holurile teatrelor, caselor de cultură și cinematografelor acum goale și fără spectatori. Sau în corturi amenajate în parcuri și în piețele publice, după modelul îndrăgitelor târguri și festivaluri găzduite anual în piețele și pe arterele principale ale municipiului Cluj-Napoca.

În acest fel și școlile ar putea fi lăsate să funcționeze mai departe în lăcașurile lor. Pentru că, vrând-nevrând, pandemia ne-a schimbat esențial viața și obiceiurile. Și școala. Intrăm și navigăm obligatoriu în virtual și online.

De ce nu s-ar schimba și organizarea și desfășurarea alegerilor?

Dacă nu în cinematografe, parcuri, săli de sport sau în corturi special amenajate, atunci online. Ar fi mult mai sigur și mai sănătos. Cu deosebire în vremuri ca acestea, de pandemie și incertitudine.

Ce ziceți? Cabine de vot virtuale, votul online și școala-școală. Acasă la ea și nu acasă la profesori și la părinții nedumeriți și dezorientați de aceste noi forme ale educației.

Pentru că, dacă școala se va muta tot mai des în casele și apartamentele noastre, nu e deloc exclus ca, peste un timp, să rămână acolo de tot. Și, odată cu deșcolarizarea, vom realiza și că mult râvnita și trâmbițata învățare pe tot parcursul vieții în originala și inedita variantă românească își are sursele în mioriticele noastre priorități electorale. Precum Cetățeanul turmentat al lui Caragiale am putea repeta atunci obsesivul ”Eu cu cine votez?”, în loc să intonăm victorioși Gaudeamus igitur!

Mircea Bertea

*Prof. dr. MIRCEA  BERTEA este directorul Colegiului Naţional Pedagogic „Gh. Lazăr” Cluj-Napoca, Profesor asociat Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj, Membru al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare Paris, Expert al Uniunii Europene pentru Educaţie şi Cultură.