Purificarea prin rouă și prin apă de Sângeorz. Obiceiuri din satele Clujului

Purificarea prin rouă și prin apă de Sângeorz era un obicei întâlnit la sate, și nu doar în Cluj sau în Transilvania, ci în tot spațiul românesc.

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, sau Sângeorzul cum este numită în calendarul popular, era marcată în vechime în lumea satului prin diverse rituri, practici și gesturi, care aveau menirea să asigure protecția oamenilor, a casei, a animalelor, dar și rodul pământului.

Purificarea prin rouă și prin apă de Sângeorz. Obiceiuri din satele Clujului

Acum, la Sângeorz, era momentul când se formau turmele de oi și urcau la munte, așadar, în această zi începea anul pastoral, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj (CJCPTC).

Se aprindea și focul viu, care era dus la stânile din munte și era păstrat nestins până la coborârea oilor, toamna, în vatra satului.

Ritual de îndepărtare a spiritelor rele

Tot acum, în unele zone, se obișnuia să se pună „brazdă de glie înverzită” pe pragul porții și al ușilor casei, iar pe la „colțurile ștreșinilor” ramuri verzi.

Acest lucru se făcea pentru a fi îndepărtate toate spiritele rele care se credea că vin în noaptea premergătoare sărbătorii să ia mana vitelor și laptele turmelor de oi.

Tot în acest scop se puneau pe la ferestre plante cu valențe magice și vindecătoare, precum: rostopască, leuștean, usturoi, de care să se teamă „străjile luătoare de mana laptelui”, arată cei de la CJCPTC.

Spălatul cu rouă

Un alt obicei general întâlnit în tot spațiul românesc era purificarea prin rouă și prin apă.

Tinerii, în special, în dimineața zilei de Sângeorz, se tăvăleau prin iarbă și se spălau cu rouă pe față și pe ochi, pentru a scăpa de boli și de dureri tot anul.

Tot așa, în zori de zi, femeile luau „apă neîncepută” din izvoare și fântâni, apoi stropeau cu această apă casele, pe membrii familiei, animalele din gospodărie, oile în staul, trecătorii pe drum și livezile, pentru a fi feriți de tot răul, conform specialiștilor clujeni.

„Împroratul” sau udatul fetelor de Sângeorz

În lumea satului clujean exista și un obicei intitulat „împroratul” sau udatul fetelor de Sângeorz.

Era o purificare prin apă, menită să le aducă noroc, sănătate, fertilitate, să le meargă toate de-a lungul anului și în viață așa cum curge apa limpede și ploaia roditoare.

Așa că, în dimineața acestei zile, feciorii mergeau pe ulițele satului și prindeau fetele, după care le duceau la fântână sau la râu și le stropeau cu apă, totul într-o stare de bucurie și de voie bună, arată specialiștii CJCPTC.
Nu se supăra nimeni, dimpotrivă, era mare supărare și îngrijorare în casa fetei dacă a rămas „neîmprorată”, după cum se arată în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, al cercetătorului etnolog Maria Bocșe.

Fetele semănau „floarea lui Dumnezeu”

Legat de fete, mai exista un obicei ca în dimineața zilei de Sângeorz să semene busuioc pe care-l grăpau cu mânecile cămășii, ca să fie plăcute și mirositoare ca floarea de busuioc, numită și „floarea lui Dumnezeu”, conform specialiștilor clujeni.

Foto: Sfântul Gheorghe – icoană pe sticlă, autor Marcel Muntean/Arhiva CJCPCT Cluj