După celebrul caz ,,lingurița” de la Catedrala Ortodoxă din Cluj-Napoca, când mai mulți credincioși au fost împărtășiți cu o singură linguriță, câteva persoane au făcut o plângere împotriva preoților respectivi pentru zădărcnicirea combaterii bolilor. Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca care s-a ocupat de acest caz a ajuns la concluzia că totul s-a făcut absolut legal, motivându-și decizia cu mai multe referiri religioase.

Cinci persoane au reclamat ,,lingurița”

La data de 23.03.2020, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost înregistrat denunțul numitului D.M.A., privind comiterea infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 352 C.pen. denunț formulat împotriva clericilor bisericești care au împărtășit credincioși și a persoanelor care s-au împărtășit, în data de 22.03.2020, pe platoul din fața Catedralei Mitropolitane Ortodoxe din Cluj-Napoca, în cadrul slujbei religioase ce a avut loc cu acea ocazie.

La data de 23.03.2020, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost înregistrat denunțul numitului D.V.R., privind comiterea infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 352 C.pen. denunț formulat împotriva preoților care în data de 22.03.2020, în cadrul slujbei religioase oficiate în fața Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, împărțeau cu aceeași linguriță tuturor oamenilor.

La data de 26.03.2020, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost înregistrat denunțul numiților U.E.D., V.B.D. și S.N., privind comiterea infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 352 C.pen., denunț formulat împotriva clericilor Bisericii Ortodoxe Române (preoţi, călugări s.a.), care în data de 22.03.2020, au efectuat slujba religioasă pe platoul din fața Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca și care, prin acțiunile lor au pus în pericol sănătatea populației prin aceea că, la finalul slujbei, conform tradițiilor Bisericii Ortodoxe, au procedat la împărtășirea din Sfântul Potir, folosind lingurița comună, respectiv un prosop comun, în acest sens fiind împărtășiți toți cei prezenți la slujbă.

Prin ordonanţa din data de 06.04.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la comiterea infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 352 alin. 2 C.pen.

Fiind audiaţi în cauză la data de 22.04.2020, martorii denunţători D.M.A. şi D.V.R. au arătat că, în data de 22.03.2020, se aflau fiecare la domiciliul său, în încercarea de a respecta măsurile de distanţare socială recomandate de autorități, când au văzut pe o reţea de socializare faptul că la Catedrala Ortodoxă din Cluj-Napoca, în timpul slujbei, credincioşii nu respectau regulile de distanţare socială, erau adunaţi în faţa bisericii într-un număr mare şi, în plus, erau împărtăşiţi de către preoţi folosind aceeaşi linguriţă. Martorii denunţători mai arată că, în aprecierea lor, această practică reprezintă un pericol social, astfel încât au decis să sesizeze prin email, organele de urmărire penală din cadrul parchetului, solicitând tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate.

Martorii denunţători U.E.D. şi V.B.D., audiaţi în data de 22.04.2020, respectiv 23.04.2020, au reiterat conţinutul denunţului, arătând, în esenţă, că în aprecierea lor, gestul reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe aduce grave atingeri sănătăţii populaţiei, punând practic în pericol vieţile a sute de oameni. De asemenea, aceştia subliniază că şi reprezentanţii Bisericii Ortodoxe au obligaţia de a respecta normele în vigoare, au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni răspândirea acestei boli cu efecte devastatoare în rândul populaţiei, cu atât mai mult cu cât începând cu ziua următoare evenimentului reclamat, procedura descrisă ar fi fost interzisă de lege. Martorii denunţători solicită identificare persoanelor care au încălcat legea şi tragerea la răspundere penală a acestora.

La data de 22.04.2020, ca răspuns la adresa organelor de cercetare penală din data de 06.04.2020, Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului arată, în esență, că Biserica Ortodoxă Română a înțeles că este de datoria ei să respecte toate recomandările autorităților privind prevenirea și combaterea răspândirii pandemiei de Covid19, atât pentru a-şi proteja personalul clerical și credincioșii, cât și pentru a da un exemplu că aceste reguli trebuiesc asumate conştient şi responsabil de către toţi. În acest sens, se arată că de la decretarea stării de urgenţă, slujbele religioase au fost ţinute în afara lăcaşelor de cult, cu participarea unui număr restrâns de credincioşi, în conformitate cu cele dispuse de autorităţi prin ordonanţele militare în vigoare.

În privinţa practicii împărtăşaniei, în poziţia oficială a mitropoliei se arată că până la data de 22.03.2020 nu exista nicio interdicţie legală privind împărtăşirea credincioşilor, singura menţiune expresă fiind cuprinsă într-o recomandare a Patriarhiei, din data de 27.02.2020, oferind posibilitatea credincioşilor care, din varii motive, nu doreau să se împărtăşească din potirul comun, să poată solicita preotului împărtăşirea, după Liturghie, cu o linguriţă adusă de acasă.

De asemenea, instituţia clericală arată că în prezent nu există altă practică de administrare a împărtăşaniei, decât cea cu linguriţa, ea fiind primită în mod liber consimţit şi asumată voluntar de către fiecare credincios care alege să participe la Sfânta Liturghie. Din perspectivă liturgică, se arată că lucrările de specialitate cu caracter pedagogic prevăd ca modalitate de împărtăşire a credincioșilor, aşezarea sub bărbie a unuia dintre capetele acoperământului cu care preotul ţine potirul în mâna stângă, primind fiecare pe rând, de la el Sfânta Împărtăşanie, în linguriţă, sub ambele forme (pâine şi vin)[1].

În finalul materialului se precizează că modalitatea de lucru descrisă mai sus este atestată de practica veche a Bisericii şi este asumat de către toate Bisericile Ortodoxe din întreaga lume, fiind protejat atât prin dispoziţii cuprinse în legislaţia naţională în vigoare (art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general ai cultelor; art. 45 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 53 din 16 ianuarie 2008), cât şi de prevederile suprastatale (art. 9 alin. 1 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului, precum şi Protocoalele nr. 11 şi 14 la acest act). Potrivit prevederilor Convenţiei europene a drepturilor omului, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie sunt consfințite, iar orice persoană are dreptul de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin îndeplinirea ritualurilor specifice cultului.

Potrivit Comunicatului de presă din 27.02.2020 al Patriarhiei Române, la nivelul lăcașurilor de cult din cadrul Bisericii Ortodoxe Române au fost implementate următoarele măsuri sanitare și spirituale în timp de pandemie:

„În contextul îngrijorării provocate de creșterea, inclusiv în România, a riscului de contaminare cu coronavirusul Covid–19, Patriarhia Română face apel la respectarea cu strictețe a tuturor măsurilor transmise de Ministerul Sănătății și de celelalte autorități abilitate (spălarea riguroasă a mâinilor și a feței cu apă și săpun, acoperirea gurii și a nasului în caz de tuse și strănut, dezinfectarea obiectelor și suprafețelor frecvent utilizate etc.).

În acelaşi context temporar, din punct de vedere liturgic și duhovnicesc, Patriarhia Română face următoarele recomandări:

Persoanele care manifestă simptomele de gripă de orice fel şi simptomele de coronavirus, descrise de autoritățile medicale, sunt sfătuite să evite în acele zile locurile aglomerate, inclusiv spațiul bisericii, pentru a nu-i expune și pe alții la o posibilă îmbolnăvire. În acest timp, persoanele respective pot asculta Sfânta Liturghie difuzată de Radio Trinitas și TRINITAS TV;
Persoanele care au teama de îmbolnăvire prin împărtășirea din Sfântul Potir cu lingurița comună pot cere preotului, în mod excepţional, împărtășirea, în orice moment al zilei, din Sfânta Euharistie pentru bolnavi, care le poate fi oferită într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop, de o singură persoană (o firimitură din Sfânta Euharistie este pusă într-o linguriţă cu vin);
Menționăm că în Biserică Sfânta Împărtășanie se pregătește și se administrează totdeauna în condiții de igienă totală, iar icoanele sunt frecvent igienizate. Cei care se tem în această perioadă de îmbolnăvire pot evita temporar sărutarea icoanelor din biserică, însă pot săruta icoanele din propria casă;
Persoanelor care nu se pot împărtăși pentru că sunt deja bolnave li se recomandă să guste acasă din Agheasma Mare, primită de la biserică în ziua de Bobotează.
Toate cele precizate mai sus constituie măsuri excepţionale temporare, fiind îngăduite de Biserica Ortodoxă Română, ca adaptare în situaţie de epidemie”.

Nu există o anchetă epidemiologică făcută de DSP Cluj

La data de 29.04.2020, ca răspuns la adresa organelor de cercetare penală din data de 06.04.2020, Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj arată că nu deține informaţii privind persoane îmbolnăvite cu COVID-19 ca urmare a slujbei de la Catedrala Mitropolitană Adormirea Maicii Domnului Cluj-Napoca din data de 22.03.2020 şi nu a fost declanșată nicio anchetă epidemiologică în acest sens, neavând niciun indiciu şi nicio sesizare raportat la situația respectivă.

La data de 07.05.2020, a fost audiat martorul I.P.B., consilier eparhial şi purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, în calitate de reprezentant al acestei instituții bisericeşti. Acesta a arătat că „în data de 22.03.2020, fiind o zi de Duminică, la Catedrala Mitropolitană Adormirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca, a fost celebrată, de către un sobor de preoți și diaconi, slujba Utreniei, începând cu ora 08:30, după care slujba Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare. Slujba a fost organizată cu respectarea măsurilor de prevenție stabilite prin ordonanțele militare, respectiv cu limitarea prezenței credincioșilor la maximum 100 de persoane, în aer liber, în afara lăcașului de cult, cu păstrarea între persoane a unei distanțe minime de 1.5m.

În cadrul Sfintei Liturghii, în momentul la care se realizează împărtășirea credincioșilor, preoții slujitori au oferit împărtășania din mai multe potire, în dreptul fiecăruia creându-se spontan un șir de oameni care așteptau să le vină rândul pentru a se cumineca. Împărtășirea credincioșilor s-a realizat în conformitate cu canoanele și practica Bisericii Ortodoxe, respectiv prin utilizarea unei lingurițe din argint pentru fiecare potir, fiecărui credincios fiindu-i introdusă această linguriță cu Sfânta Împărtășanie în cavitatea bucală. În acest mod au fost împărtășite mai multe zeci de persoane, fără să pot preciza numărul exact al acestora.

Pentru a circumscrie complet și corect contextul spiritual în care au avut loc evenimentele, trebuie făcute câteva precizări suplimentare. Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca a dobândit încă din anul 2008 statut de mănăstire, majoritatea preoților slujitori, precum și ecleziarhul (administratorul catedralei) fiind călugări. În acest context, în jurul Catedralei s-a format o comunitate spirituală de credincioși care participă cu regularitate la slujbele oficiate în acest lăcaș de cult, încercând să ducă o viață conformă cu respectarea canoanelor și spiritului evanghelic, spre exemplu păstrează posturile de peste an, participă la slujbele zilnice, se spovedesc cu regularitate și se împărtășesc frecvent. În acest context, în mod curent, la fiecare Sfântă Liturghie oficiată în Catedrală se împărtășeau un număr de peste 100 de credincioși.

Din perspectiva desfășurării anului bisericesc, trebuie precizat că în data de 22.03.2020 era a treia Duminică din Postul Paștilor, Duminica Sfintei Cruci, perioadă în care credincioșii se pregătesc pentru marea sărbătoare, se spovedesc și se cuminecă. În context laic, era deja decretată starea de urgență și se anunțase faptul că începând cu săptămâna care urma intra în vigoare o nouă ordonanță militară care interzicea prezența oamenilor în biserici la sfintele slujbe. Din acest punct de vedere, pentru credincioșii care s-au pregătit pentru a lua Sfânta Împărtășanie, prin postire și rugăciune, era ultima șansă de a face acest lucru, cu precizarea că acest lucru nu era interzis la acel moment.

Trebuie înțeles, de asemenea, că luarea Sfintei Împărtășanii este un act voluntar al credinciosului ortodox, pe care acesta îl face din convingere proprie, fiind forma de manifestare a trăirii religioase a acestuia, conștientă și consimțită.

Din perspectivă dogmatică, Sfânta Taină a Împărtășaniei este însăși Taina Bisericii, fiind fundamentală, Taina care dă expresie trăirii religioase. Mai mult, în cadrul liturghiei, taina Împărtășaniei ocupă un loc central, aceasta fiind de fapt scopul și esența desfășurării actelor liturgice. În acest sens, pentru un credincios creștin ortodox care înțelege și își dorește să participe activ la viața Sfintei Biserici, luarea Sfintei Împărtășanii este un act fundamental, condiționat doar de credința și libertatea sa interioară. Din aceeași optică, atât preoții slujitori, cât și credincioșii, în baza credinței personale, nu au percepția că prin împărtășire s-ar putea îmbolnăvi sau ar putea îmbolnăvi pe altcineva. Împărtășania este considerată de Biserică drept un medicament atât pentru suflet cât și pentru trup, iar pentru un credincios acesta este modul cel mai deplin de a intra în comuniune cu Dumnezeu.

Canonic, Împărtășania începe cu slujitorii altarului, care se împărtășesc cu toții, după care aceasta este oferită credincioșilor care participă la slujbă și doresc acest lucru. La finalul Liturghiei unul dintre preoții slujitori consumă conținutul Sfântului Potir, pregătindu-l pentru următoarea Liturghie.

Oprirea de la Împărtășanie echivalează cu o pedeapsă, o excomunicare, o formă de penitență pentru credincioși, în vederea ispășirii unor păcate grele.

Martorul arată că există studii științifice care au analizat riscul ca practicile ortodoxe să ducă la îmbolnăvirea vreunei persoane prin participare la actul împărtășaniei, concluzia fiind aceea că nu a fost identificat niciun astfel de caz.

Trebuie subliniat faptul că Biserica a înțeles de la bun început să respecte toate măsurile de prevenție stabilite de autorități, atât pentru că a dorit protejarea oamenilor cât și pentru a da un exemplu în acest sens. Astfel, așa cum am arătat mai sus, la nivel de Patriarhie s-au implementat măsurile stabilite de autoritățile etatice, privind slujbele în aer liber, numărul limitat de credincioși, distanța dintre aceștia, iar ulterior, oficierea slujbelor fără prezența credincioșilor și închiderea bisericilor chiar și în alte momente decât cele liturgice. Doresc să precizez că în privința modalității de a împărtăși credincioșii nu au fost stabilite alte reguli decât cele bisericești, fiind însă în vigoare o excepție introdusă de Patriarhie privind posibilitatea împărtășirii din sfintele taine pregătite pentru bolnavi, cu o linguriță adusă de acasă.

Fiind o situație inedită pentru slujitori, aceștia nu și-au luat decât măsurile de prevenție legale, practica împărtășirii credincioșilor, așa cum am precizat anterior, fiind prevăzută de canoane și împământenită pe cale cutumiară în întreaga ortodoxie, astfel că nu putea fi modificată spontan sau din inițiativa unui slujitor particular. O astfel de modificare trebuie să aibă măcar aprobarea Sfântului Sinod al BOR, iar mai apoi consensul întregii Biserici. Din acest punct de vedere, în perioada respectivă, practica a fost aceeași la nivelul tuturor bisericilor din țară.”

Analizând probele care rezultă din mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, reţinem următoarele:

Având în vedere evoluţia situaţiei epidemiologice internaţionale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de ţări, în care aproximativ 160.000 de persoane au fost infectate şi peste 5.800 au decedat, declararea „Pandemiei” de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la data de 11.03.2020, precum şi luând act de evoluţia situaţiei epidemiologice pe teritoriul României, la data de 16.03.2020, Preşedintele României a emis Decretul nr. 195/2020 prin care a instituit starea de urgență pe întreg teritoriul României pe o durată de 30 de zile, fiind luate o serie de măsuri prin care a fost restrâns exercițiul mai multor drepturi şi libertăți (enumerate expres în art. 2 din Decretul 195/2020). Totodată, în expunerea de motive se arată că restrângerea exerciţiului unor drepturi nu trebuie să afecteze substanța lor, ci să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporțională cu scopul urmărit.

Prin Ordonanţă Militară nr. 1/2020 din 17.03.2020 privind unele măsuri de primă urgenţă care privesc aglomerările de persoane şi circulaţia transfrontalieră a unor bunuri, sunt suspendate toate activităţile culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive, de divertisment sau jocuri de noroc, de tratament balnear şi de îngrijire personală, realizate în spaţii închise, fiind permisă doar organizarea şi desfăşurarea evenimentelor, în spaţii deschise, la care participă un număr de maximum 100 de persoane, cu luare unor măsuri organizatorice care să asigure distanţa de minimum 1 metru între participanţi.

În acest context legislativ, pe întreg teritoriul naţional, în lăcaşele de cult aparţinând Bisericii Ortodoxe Române, slujbele religioase specifice au fost oficiate în spaţii deschise, cu prezența unui număr limitat de persoane şi cu respectarea unei distanţe minime de 1 m între participanți.

La data de 22.03.2020, potrivit Calendarului Creştin Ortodox aferent anului 2020, s-a sărbătorit Duminica Sfintei Cruci, a treia Duminică din Postul Sfintelor Paşti, în cursul dimineţii, în biserici şi paraclise oficiindu-se aşa-numita Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare.

În egală măsură, cu același prilej, pe platoul din faţa Catedralei Mitropolitane „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca (Piaţa Avram Iancu), a fost celebrată, de către un sobor de preoți și diaconi, slujba Utreniei, începând cu ora 08:30, după care slujba Sfintei Liturghii. La slujbă au participat un număr de câteva zeci de persoane, de diverse vârste, care au ocupat întreaga suprafaţă a platoului din faţa catedralei. Slujba a fost organizată cu respectarea măsurilor de prevenție stabilite prin ordonanțele militare, respectiv cu limitarea prezenței credincioșilor la un număr de maximum 100 de persoane, în aer liber, în afara lăcașului de cult, cu păstrarea între persoane a unei distanțe minime de 1 m.

La un anumit moment din cadrul ritualului religios, un număr de patru preoţi au coborât de pe platforma unde era amplasat altarul, în faţa scărilor catedralei, pentru a împărtăşi credincioşii care doreau acest lucru. Persoanele prezente au format în mod natural patru şiruri, poziţionându-se în faţa preoților slujitori care aveau câte un potir în mână, așteptând să le vină rândul pentru a se cumineca.

Împărtăşirea credincioşilor s-a realizat în conformitate cu canoanele şi practica liturgică creştin ortodoxă[2], respectiv prin folosirea unei linguriţe, cu care preotul slujitor a luat din potir Sfânta Împărtăşanie şi a oferit-o fiecărui credincios. Potrivit dicţionarului de termeni teologici[3], linguriţa ca obiect de cult este o linguriţă din aur sau argint, având la capăt o cruciuliță, fiind utilizată la împărtăşirea credincioşilor în cadrul Sfintei Taine a Euharistiei. Prima enumerare a linguriţei printre Sfintele Vase din Altar a fost făcută în secolul al IX-lea, în cadrul Canonului 10 al Sinodului de la Constantinopol (861 d.Hr.).

În modalitatea descrisă mai sus au fost cuminecaţi din patru potire, fiecare cu linguriţa aferentă, un număr de câteva zeci de credincioşi, de diverse vârste, femei şi bărbaţi, fiind anterior așezați pe patru şiruri, cu păstrarea unei distanţe de 1 m între indivizi.

La evenimentul religios analizat au participat, în calitate de observatori, mai mulţi jurnalişti din redacţia publicaţiei de presă …., care au luat cadre video şi au realizat fotografii, respectiv la finalul slujbei i-au intervievat pe unii dintre participanţii clerici şi mireni. În cursul aceleiași zile, materialul cu conţinut jurnalistic astfel obţinut a fost publicat în online atât pe pagina de internet a portalului de presă, precum şi pe mai multe platforme de streaming sau de socializare (ex. Youtube, Facebook s.a.), fiind preluat totodată de presa locală şi naţională, ştirea devenind virală şi determinând reacţii variate ale utilizatorilor platformelor de social-media.

Martorii denunţători au luat la cunoştinţă despre desfăşurarea evenimentelor din sursele de informare în masă, practica împărtăşirii credincioşilor creştin-ortodocşi cu aceeaşi linguriţă creându-le indignare, percepând gestul ca pe o nesocotire făţişă a măsurilor de prevenire şi combatere a răspândirii pandemiei, aşa cum au arătat în declaraţiile date în cauză, simţindu-se astfel datori să sesizeze organele de urmărire penală în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate.

Din perspectivă penală, infracţiunea de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 352 alin. 2 din Codul penal, stabileşte că „nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă fapta a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”. În acest sens, pentru a atrage răspunderea penală a unei persoane, fapta imputabilă acesteia trebuie să fie săvârșită cu nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, iar urmarea acesteia să se materializeze în răspândirea unei asemenea boli. Așadar, comportamentul care reprezintă latura materială a infracţiunii trebuie să fie unul ilicit, în afara legilor care normează starea de urgenţă decretată la data de 16.03.2020, iar ca urmare a unui astfel de comportament, să se răspândească boala infecto-contagioasă la una sau mai multe persoane.

A. Condiția nerespectării măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolii Covid-19

Raportându-ne la legislaţia în vigoare la momentul săvârşirii faptelor cercetate, constatăm că nici Decretul 195/2020 şi nici Ordonanţa militară 1/2020 nu conțineau dispoziţii exprese privind modalitatea de celebrare a ritualurilor creştin ortodoxe (aspecte care, de altfel, în baza principiului neutralității religioase a statului și al principiului autonomiei cultelor, nu pot fi guvernate decât de canoanele bisericeşti şi de practicile stabilite prin hotărâri sinodale), măsurile luate de autorităţi stabilind limitări sau interdicții strict cu privire la spaţiul în care se pot desfăşura slujbele religioase (în spaţiu deschis), numărul participanţilor (maximum 100 de persoane) şi distanţa dintre aceştia (minimum 1 m). Astfel, prin art. 2 alin. 1 din Ordonanţa militară 1/2020 sunt suspendate toate activităţile culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive, de divertisment sau jocuri de noroc, de tratament balnear şi de îngrijire personală, realizate în spaţii închise, iar prin dispozițiile art. 3 din același act normativ, sunt permise evenimentele în spații deschise, cu obligaţia organizatorilor de a limita numărul de participanți la maximum 100 de persoane și în plus, să dispună măsuri care să asigure distanţa de minimum 1 metru între participanți

În acest sens, constatăm că din probele administrate rezultă că liturghia săvârșită la Catedrala Mitropolitană Ortodoxă din Cluj-Napoca, în data de 22.03.2020, s-a desfăşurat cu respectarea măsurilor dispuse de autorități în scopul prevenirii şi combaterii răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, respectiv slujba s-a oficiat în aer liber, pe platoul din fața catedralei, astfel încât participanții (în număr redus, prin raportare la evenimentul celebrat – Duminica Sfintei Cruci și la numărul participanților obișnuiți la același tip de slujbă în perioada similară a anilor trecuți), au avut posibilitatea de a păstra între ei o distanță de cel puțin 1m, atât cu ocazia așteptării la rând pentru a se împărtăși cât și în celelalte momente ale liturghiei.

Trebuie reținut faptul că, nefiind interzisă, nici expres, nici implicit, participarea credincioșilor la Sfânta Taină a Euharistiei, gestul preoților de a oferi Sfintele Taine, respectiv al credincioșilor de a le primi, nu poate fi calificat drept ilicit și nici ca o nerespectare a vreunei măsuri legale.

În privința însemnătății profund teologice a ritualului împărtășirii, așa cum se arată în scrierile de specialitate, „Euharistia este prin excelenţă Taina unităţii Bisericii”[4], alături de Botez şi Mirungere fiind modalitatea în care cel ce crede în Hristos este introdus deplin în Biserică. Cu alte cuvinte, participarea la această Taină este de esenţa practicării cultului creştin ortodox, intrând sub protecţia deplină a dreptului la libertate religioasă.

Din această perspectivă, trebuie înțeles că fiecare persoană dintre cele care au ales să participe la celebrarea specifică cultului ortodox din data de 22.03.2020, s-a aflat în exercițiul dreptului la libertate religioasă, recunoscut atât la nivel constituțional (art. 29 alin. 1 din Constituția României – „Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă.”) cât şi la nivel convențional (art. 9 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului – „Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință şi de religie. Acest drept include […] libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular prin cult, învățământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor”), drept ce nu putea fi restrâns decât prin lege, iar restrângerea trebuind a fi necesară într-o societate democratică şi proporțională cu scopul urmărit. Aşa cum am precizat şi anterior, la data faptelor, această formă de exprimare a credinţelor religioase nu fusese interzisă ori cenzurată de autorităţile statului, actele normative ce guvernau la acel moment starea de urgenţă nefăcând referire la acest lucru.

Pe de altă parte, din perspectivă juridică, ţinând cont că dreptul la a primi Sfânta Împărtășanie, element liturgic fundamental în cultul ortodox, nu a fost interzis la data faptelor prin dispoziţii legale, un eventual refuz al preoţilor, nejustificat de rațiuni dogmatice, de a-i împărtăşi pe credincioşi, ar fi putut reprezenta o ingerință în libertatea religioasă a acestora din urmă. Nefiind în vigoare nicio interdicţie privind oferirea Sfintei Euharistii credincioșilor, singurele motive de refuz nu puteau fi decât de natură teologică, oprirea de la împărtășanie având în ortodoxie valențe și rațiuni mai degrabă sancționatorii decât preventive[5].

Deși reacția opiniei publice, reflectată în numeroasele comentarii la articole de presă ce prezentau evenimentul supus analizei, s-a caracterizat prin justificate sentimente de indignare şi îngrijorare față de gestul aparent iresponsabil, în context pandemic, al reprezentanților Bisericii Ortodoxe, suntem de părere că faptele trebuie privite şi înțelese deopotrivă în context religios şi socio-uman, pe lângă optica legalistă analizată mai sus.

Aşa cum a arătat reprezentantul Arhiepiscopiei, comunitatea de credincioşi formată în jurul slujitorilor Catedralei Mitropolitane (lăcaș de cult cu statut canonic de mănăstire) se evidențiază prin strădania de a trăi veritabil şi activ credinţa creştină, participând cu acribie la practicile şi ritualurile ortodoxe din cursul anului bisericesc. În concret, în data de 22.03.2020, în a treia Duminică din Postul Mare, date fiind măsurile anunţate de autorităţi, credincioşii aveau ultima ocazie de a se împărtăși, înainte de marea sărbătoare creştină a Învierii Domnului. În cultul creştin ortodox, euharistia este un element esenţial şi central al trăirii şi practicii religioase[6], acesta fiind considerat atât un prilej de mângâiere cât şi unul de întărire spirituală a celui ce o primeşte, astfel încât gestul credincioşilor nu trebuie înţeles ca o nesupunere faţă de autorităţi ori de dezinteres faţă de sănătatea celorlalţi, ci ca un demers pe deplin responsabil, conştient şi asumat al fiecăruia în parte de a se întări sufleteşte și a se pregăti potrivit propriilor convingeri pentru provocările aduse de pandemia de Covid-19. Gestul liber al fiecărui credincios a fost realizat însă cu luarea tuturor măsurilor de prevedere posibile contextului dat şi cu respectarea recomandărilor formulate de autorităţi, precauții care să nu îi priveze totuși de participarea deplină la actul liturgic.

Mai mult decât atât, prezintă relevanţă și aspectul că practica împărtășirii clericilor şi enoriaşilor se realizează în cadrul liturgic ortodox, în forma descrisă mai sus, de mai multe secole, cu regularitate şi neîntrerupt, în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii, fără a fi identificate şi cunoscute de-a lungul timpului, în rândul clerului sau mirenilor, cazuri de molipsire cu cauzalitate directă în consumarea la comun a Sfintelor Taine.

În această optică, din raţiuni de experienţă personală, este probabil ca slujitorii altarului să nu fi perceput existența vreunui risc real de răspândire a bolii prin această practică. În calitatea acestora de preoţi, aceştia sunt obligaţi „să consume tot ceea ce a mai rămas în Sfântul Potir, după care, spălându-l cu apă şi vin, să îl şteargă cu o năframă curată”, astfel că neexperimentând anterior, situații de molipsire prin acest procedeu, în mod rezonabil nu și-au pus problema că acest lucru se va întâmpla în circumstanțele curente.

În plus, practicile liturgice ortodoxe sunt rezultatul a două milenii de slujire religioasă, fiind recunoscute și acceptate la nivelul tuturor bisericilor ortodoxe autocefale, astfel încât orice propunere de modificare a tipicului trebuie să fie discutată și analizată la nivel pan-ortodox, neputând fi realizată și implementată la nivel de episcopii sau simple parohii. Mai mult, slujitorii altarului se află sub autoritatea ierarhului locului, iar mai apoi sub autoritatea Sfântului Sinod al Bisericii, așadar deciziile nu pot fi luate de fiecare preot în parte, cu de la sine putere, în baza unor circumstanțe și motive pe care le-ar considera acesta justificate.

Desigur că, pe lângă acest argument de natură laică, rămâne valid, din punct de vedere religios, argumentul ce trimite la credința interioară (forum internum) a credincioșilor creştin ortodocşi, potrivit căreia, Sfânta Împărtășanie se primește spre „tămăduirea sufletului şi a trupului” (fragment din Rugăciunea de dinainte de Împărtășanie din Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur), aceasta neputând fi purtătoare de boală sau cauzatoare de suferință. Cu alte cuvinte, în înţeles teologic[7], apropierea credinciosului creștin ortodox de Sfânta Euharistie, cu teama că ar putea să se infecteze pe sine ori pe altul prin aceasta, ori să dobândească vreo boală, ar fi cu totul străină de duhul ortodox şi necorespunzătoare unei trăiri religioase autentice.

Trebuie reţinut, aşadar, că şi din raţiuni de convingeri religioase, persoanele care au primit împărtășania, în cadrul slujbei religioase din data de 22.03.2020, nu au apreciat că există vreun risc real ca prin acest gest să cauzeze răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2.

B. Condiția răspândirii bolii Covid-19 ca urmare a faptelor cercetate

Potrivit informaţiilor oficiale[8] prezentate de autorităţile publice competente de gestionarea luptei împotriva pandemiei cu Covid-19, noul coronavirus care provoacă COVID-19 este o nouă infecție virală din categoria coronavirusurilor, care nu era identificată anterior.

Pe data de 11 Februarie 2019, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat un nume oficial pentru boala virală care cauzează epidemia de coronavirus nou din 2019, identificat prima dată în orașul Wuhan din China. Noul nume al bolii este „Coronavirus disease 2019” – care se traduce „boală coronavirus 2019”- abreviată COVID-19. Virusul care cauzează COVID-19 pare să fie unul care se răspândește ușor și în mod susținut în comunități („răspândire comunitară”) în unele zone geografice afectate. De asemenea, se crede că virusul se răspândește mai ales de la persoană la persoană în mod direct: • Între persoane care se află în contact direct (sub 1,5 m) • Prin picături respiratorii produse de o persoană infectată care strănută sau care tușește.

Aceste picături microscopice pot ajunge în gura sau nasul persoanelor aflate în apropiere sau pot fi inhalate direct în plămâni. Se crede că persoanele sunt contagioase mai ales atunci când sunt simptomatice (vizibil bolnave). Este însă posibil ca unele persoane să răspândească virusul înainte sau fără să manifeste simptome; există cazuri în care se pare că acest lucru s-a întâmplat cu noul coronavirus dar aceasta nu pare să fie principala modalitate de răspândire.

Perioada în care o persoană răspândește virusul poate începe cu până la 2 zile înainte de apariția primelor semne ale bolii, aceasta fiind cea mai intensă la începutul bolii. Persoanele infectate pot răspândi virusul până la 7 – 12 zile după apariția primelor simptome. Cei mai contagioși se consideră a fi cei care au cele mai puternice simptome (cei în starea cea mai gravă).

La data de 22.03.2020, pe teritoriul României, au fost confirmate 433 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID-19, în județul Cluj fiind depistate 21 de astfel de cazuri[9]. Dintre cele 433 de persoane confirmate pozitiv, 64 au fost declarate vindecate și externate.

După două săptămâni de la evenimentul supus cercetărilor, respectiv în data de 05.04.2020, numărul cazurilor de persoane diagnosticate cu COVID-19 în județul Cluj, a fost de 110.

Cu toate acestea, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că vreo persoană care a participat la slujba religioasă celebrată în data de 22.03.2020 în faţa Catedralei Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca şi s-a împărtăşit cu Sfintele Taine potrivit practicii ortodoxe, s-ar fi infectat în acest mod cu noul coronavirus SARS-CoV-2. Deși cazurile persoanelor diagnosticate pozitiv au fost investigate epidemiologic de către Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj, potrivit răspunsului primit de la această instituție publică, nicio anchetă epidemiologică nu a privit evenimentul religios din data de 22.03.2020, nefiind niciun indiciu că în acel context ar fi avut loc vreo îmbolnăvire cu COVID-19.

În concluzie, constatăm că împărtăşirea credincioşilor din acelaşi potir, folosind aceeaşi linguriţă, nu a condus la răspândirea bolii Covid-19 între persoanele care au participat la slujba religioasă indicată, ori către contactele acestora.

În lipsa îndeplinirii acestei condiţii sine qua non, prevăzute de textul de incriminare a infracţiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, nu se poate reţine comiterea acesteia de către clerici ori credincioşi, în contextul descris mai sus.

Nu lipsit de relevanţă, în tabloul general al faptelor analizate, este aspectul că la data de 22.03.2020 s-au săvârşit liturghii în toate bisericile şi paraclisele aparţinând Bisericii Ortodoxe Române, ritualul euharistic fiind oficiat în aceeaşi formă în toate aceste lăcașe de cult şi cu toate acestea, nu a fost raportat public niciun caz de îmbolnăvire cu coronavirusul SARS-CoV-2 având ca etiologie împărtășirea la comun, din același potir şi cu aceeaşi linguriță, a mai multor persoane. Aşadar, chiar dacă argumentele ştiiţifice ar putea susţine existenţa unui astfel de risc, empiric s-a demonstrat, până la acest moment, că virusul SARS-CoV-2 nu s-a răspândit în cadrul liturgic, ca urmare a îndeplinirii ritualului ortodox al împărtășirii cu Sfintele Taine.

În concluzie, analizând materialul probator în lumina argumentelor expuse mai sus, constatăm că faptele ce fac obiectul denunțurilor, respectiv împărtășirea mai multor persoane cu aceeași linguriță, de către clericii Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, la data de 22.03.2020, în plină pandemie de Covid-19, în contextul stării de urgență la nivel național, nu s-a realizat cu încălcarea măsurilor de prevenire și combatere a răspândirii bolii, dispuse de autorități și nici nu a condus la îmbolnăvirea vreunei persoane cu coronavirusul SARS-CoV-2.

Având în vedere cele expuse, constatăm că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 352 alin. 2 C.pen., fapta nefiind tipică, soluția legală și temeinică fiind aceea a clasării în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I din C.pr.pen. întrucât „fapta nu este prevăzută de legea penală”.

În temeiul art. 315 alin. 1 lit. b) C.pr.pen., cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a) C.pr.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.pr.pen., cu respectarea prevederilor art. 64 alin. 1 lit. c din Decretul nr. 240/2020 al Președintelui României,

DISPUN:

Clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 352 alin. 2 C.pen.

În temeiul art. 275 alin. 5 raportat alin. 3 C.pr.pen., cheltuieli judiciare, în cuantum de xxx lei, rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 316 alin. 1 ordonanţa se comunică în copie persoanelor care au făcut sesizare şi Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Cu drept de plângere la prim-procuror, în 20 de zile de la comunicare.

[1] Pr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, ed. IBMO, București, 1998.
[2] În același sens a se vedea Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă, ed. IBM-BOR, București, 2004, p. 606
[3] Radu Bobică, Dicționar de termeni şi concepte teologice, Coresi Publishing House, 2020, p. 994-995s
[4] Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă (III), ed. IBMO, Bucureşti, 2010, p. 94
[5] A se vedea în acest sens, Bartolomeu Anania, Cartea deschisă a Împărăţiei. O însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni, IBM-BOR, Bucureşti, 2007, p. 250 – „Pentru păcate grele, repetate […] canonul este oprirea de la împărtăşirea cu Sfintele Taine, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă…”
[6] În același sens a se vedea Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă, p. 592-593
[7] A se vedea în acest sens Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă, Cap. II lit. C. Dumnezeiasca Euharistie, p. 83 şi urm.
[8] A se vedea www.cetrebuiesafac.ro sau www.stirioficiale.ro, platforme oficiale alte Grupului de Comunicare Strategică.
[9] Sursa www.covid19.geo-spatial.org