Cu toții avem pasiuni nebănuite din copilărie de la a aduna insecte, a construi fortărețe până la a deveni mici colecționari de timbre. În centrul Clujului se află mai bine de jumătate din lumea întreagă, locul unde Alin Samochiș a adunat o colecție de peste 100 de măști în urma expedițiilor sale pe mai multe continente dar și de halbe de bere.

În jurul biroului său se află tablouri pictate de artiști renumiți a căror poveste este mai veche decât vârsta colecționarului. În anticariat cântă un jazz lent, iar sutele discuri de vinil stau cu sutele lângă pick-up gata să le vină rândul. În acest aer boem sunt câteva măști neobișnuite atârnate pe perete din colecția sa de peste 100 de măști din toate colțurile lumii.

Negustor și colecționar al zilelor noastre

Alin Samochiș este un negustor modern al zilelor noastre, am putea spune. Din copilărie îi plăcea să adune de la cuie ruginite, timbre și ,,alte șmecherii”. Pasiunea pentru călătorit a deprins-o de la orele de geografie, unde a călătorit cu imaginația, datorită profesorului său, Septimiu Oprea.

,,Țin minte că odată ne-a adus o eprubetă cu nisip din Africa, Sahara, dar putea să fie nisip din fața casei, dar noi ne uitam la el fascinați. În școală nu făceam geografie clasică, ne povestea despre expediții și acolo m-a prins.

N-am crezut niciodată că o să călătoresc, visam să văd Italia, era cel mai mare vis pentru mine. Iar după 1990, când aveam ceva bani, am plecat în Egipt, îmi doream să văd piramidele. Peste tot unde am fost am făcut trasee culturale făcute de noi”, povestește Alin Samochiș.

Când era copil călătorea prin biblioteca bunicilor

În copilărie a călătorit cu imaginația, a citit foarte mult, dat fiind faptul că bunicii săi aveau o bibliotecă pe care, ulterior, a completat-o.

,,Am citit foarte mult în copilărie, am moștenit de la bunici a doua bibliotecă, că prima a fost arsă în curtea școlii de soldații sovietici, au scos câteva mii de volume și le-au dat foc de față cu bunica mea, bunicul meu era pe front, dacă era acolo ar fi făcut infarct.

A reușit să salveze bunica mea o singură carte, prima Enciclopedie Românească – Enciclopedia Minerva. De frică să nu fie împușcată pentru asta, a mâzgălit cu creionul chimic pozele regilor din carte. Iar bunicul meu, întorcându-se de pe front, a mai făcut o bibliotecă de vreo 5000 de exemplare pe care eu am continuat-o”, adaugă acesta.

S-a format un grup de pasionați de călătorii

Prin călătoriile sale l-a cunoscut pe Lucian Istrate, un ghid turistic din Cluj, care mai târziu avea să îi devină un foarte bun prieten și partener de expediții alături de care a creat un grup cu care își organizează traseele culturale.

,,Ne-am creat un grup cu care făceam itinerarul, stăteam zile întregi și ne planificam să vedem locuri cultural-istorice, respectiv ruine, muzee.

După Europa am mers în America de Sud, sunt îndrăgostit de ea, este altă lume, altă atmosferă. Și aici prima dacă am mers în Peru-Bolivia, n-am crezut vreodată că o să ajung să văd Machu Picchu, a fost ceva…de n-am dormit cu o lună înainte de a pleca și cu o lună înainte de a veni. Și acum mă uit la poze și zic că-s trucate. Apoi am făcut traseul Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay, Țara de Foc și am trecut prin Insula Paștelui, apoi ne-am întors în America Centrală”, își amintește Alin.

,,Asta este negustoria, mai pierzi, câștigi”

Evident că mulți se minunează când intră în anticariatul acestuia și îl întreabă dacă a avut de câștigat sau nu. Răspunsul său este că a pierdut o mulțime de bani și timp, dar a câștigat nemărginit experiențe, povești și amintiri pentru două vieți.

,,Foarte costisitor, în primul rând ca să le aduci, dar tot datorită drumurilor dinainte care știam ce sunt pentru că mulți treceau pe lângă obiecte de ceramică, măști și nu știau ce sunt, adică le vedeau, dar nu știau zona, etc.

Ca să știi toată aceasta școală am plătit-o cu zeci de mii de euro făcute prin excursii, drumuri, bani pe care i-am făcut tot prin comerțul acesta cu artă, m-am autofinanțat. Multă lume m-a întrebat cum îmi dau seama dacă un tablou este fals, te înveți până îți dai seama pentru că este imposibil să nu iei pe bani grei și falsuri. Îți spune un om care a avut 20-30 de lucrări dintr-un pictor. Asta este negustoria, mai pierzi, câștigi”, a completat colecționarul clujean.

Acesta consideră că noi nu știm să ne promovăm valorile și să profităm de potențialul turistic pe care îl avem. Prin călătoriile sale a ajuns la concluzia că multe povești precum cea a albastrului de la Mănăstirea Voroneț sau rețetele de pălincă și țuică sunt de fapt niște minciuni.

,,Normal ar trebui să ți-o bazezi pe o cultură, o istorie și civilizațiile anterioară. Noi suntem atipici și în asta, încercăm să descoperim gaura de la macaroană după ce macaroanele s-au creat acuma 2000 de ani. În sensul că nici pe Dracula nu l-am putut vinde și acum încercăm cu pensiunile, să ne promovăm pălinca, afinata și alte chestii care nu sunt invențiile noastre.

Minciuna cu albastrul de Voroneț

De exemplu, noi am fost mințiți, și pentru mine a fost un șoc cultural, că zeci de ani ni s-a spus de albastrul de Voroneț și picturile din Moldova că sunt unice. Când am făcut un circuit în partea asta exotică a Europei, Albania, trei țări din fosta Iugoslavie, Macedonia, Muntenegru, Serbia și am văzut în Bulgaria niște biserici cu albastru de Voroneț și niște picturi exterioare, am zis că nu se poate, suntem mințiți.

Pe lângă asta, străinii ne-au descoperit pe noi, în primul rând că sunt ieftine, au fost atrași de femeile noastre că erau cele mai frumoase, de mâncarea noastră ecologică și ei ne-au făcut reclamă”, consideră Alin Samochiș.

Românii nu călătoresc pentru cunoaștere, ci pentru relaxare

Acesta este de părere că românii nu călătoresc deștept pentru că mulți nu mai au cultura necesară, că nu mai există interes pentru traseele culturale. Iar cei care își permit să meargă în locuri îndepărtate sunt cei care își doresc odihnă după un an întreg de muncă.

,,Românii trag tare și muncesc ca nebunii, mai ales tinerii, și în călătoriile pe care le-am făcut am văzut multe cupluri bătrâne. După un an de muncă merge la all exclusive și se odihnește, ar fi o inuman să îl pui să se urce pe munți, să meargă nu știu câți kilometri pe zi. El are nevoie de odihnă, să își șteargă creierul să se poată odihni.

Copiii lor ar avea speranțe, dar nu se poate pentru că nici acolo nu se mai face educație culturală. După ‘90 câți profesori își duc copii la muzee? Ca să mergi să vezi Machu Picchu trebuie să știi  de cultura incașă, dacă nu știi trăiești foarte fericit că nu știi. Cunosc pe cineva care mergea cu familia de două ori pe an la Milano, stăteau câte o săptămână și nu au intrat în Domul din Milano.

Dar nu e din cauza lor, 90% merg pe relaxare pentru că nu au cultură sau sunt foarte obosiți”, este de părere Alin Samochiș.

Colecțiile sale vor fi donate Muzeului Etnografic al Transilvaniei

Întrebat ce are de gând să facă cu aceste colecții, a răspuns că se gândește că cea de măști să o doneze Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Și-ar dori să poată expune și halbele le care le-a colecționat, dar este nevoie de un spațiu special din sticlă, iar muzeul nu dispune de unul atât de spațios.

,,Măștile și toate obiectele aduse din călătorii le voi dona Muzeului Etnografic al Transilvaniei, mi-ar plăcea, până mor, să mai construiască măcar câteva săli mici și să fie expoziție permanentă sau atunci va fi o condiție ca măcar la cinci ani să fie expuse. Iar halbele… Dacă îți dispare o halbă nu o mai poți înlocui, toate aceste obiecte valorează.

Nu ai de unde să pui la loc, este un obiect unic în felul său, să îți dea banii înapoi nu au cu ce să-l înlocuiești. Muzeul din Cluj nu îți poate facilita exponatele. De exemplu, vreau să povestesc o întâmplare a unui mare colecționar de timbre, la licitație s-a vândut un timbru care era numai în două exemplare în lume, când s-a vândut la licitație, cel care a cumpărat al doilea timbru care valora 1 milion și ceva de franci când l-a luat nimeni nu și-a dat seama a luat bricheta și i-a dat foc, lumea a înlemnit și atunci tipul a spus. Eu sunt proprietarul celuilalt timbru, vă dați seama acum cât valorează?”, povestește acesta.

Colecția de măști

,,Am o mască din zona Peruana, are trăsăturile feței ale unui incaș, niște trăsături perfecte. Am o mască foarte interesantă din sudul Indiei cu dinți umani, am din Indochina cu foiță de aur, din ceramică și fibră de palmier din jungla Braziliană. Mai am din Cuba și Australia. Iar, de exemplu, fiecare zonă din Africa are măști specifice triburilor, iar măștile reprezintă anumite momente ele ale vieții omului”, a explicat colecționarul.

,,Sunt două măști din zona Indochina amândouă din lemn, una pune accent pe trăsăturile foarte feminine și foarte fine, iar cealaltă are o dantelărie de pictură”

,,Asta este o mască din Bali, mască indoneziană făcută din aceeași bucată de lemn, este sculptată în altorelief, o tehnică foarte grea”

,,Mască africană tipică pentru partea de Vest a Africii, tipic pentru ele este partea superioară a măștii pe care sunt de obicei păsări, dar și alte animale sau chiar oameni reprezentați”

Referitor la halbe, sunt halbe cu rama din ceramică făcută manual, se poate vedea urma de roată pe fund, simplu cu capac de cositor cu inițialele proprietarului pe ele, cu poansonul celui care le-a lucrat și cu butonul de tragere care, cu cât este mai mare, cu atâta halba este mai veche, cu cât este mai stilizat și sub anumite forme, este mai nouă, o halbă având ca tematică încoronarea regelui George al 5-lea sau una argintată cu scene de vânătoare.

Dana Coțovanu

Universitatea clujeană împlineşte 440 de ani. E cea mai mare şi mai veche universitate de pe teritoriul actual al României. Pe 12 mai 1581, Ştefan Báthory a emis diploma de fondare a Colegiului Major Iezuit din Cluj (Academia Claudiopolitana Societatis Jesu), precorsorul actualei universităţi.

 1578, primii paşi

Începuturile vieții universitare din Cluj, 1578. Principele Transilvaniei Ştefan Báthory a solicitat acordul Papei Grigore al XIII-lea în vederea înfiinţării unui colegiu iezuit la Cluj. Diploma de fondare a Colegiului Major Iezuit din Cluj (Academia Claudiopolitana Societatis Jesu) a fost emisă de Ştefan Báthory în 12 mai 1581, potrivit site-ului UBB.

Carte poştală din 1929 (arhiva Cluj24)

Dorinţa întemeietorului era ca acest Colegiu Major (Academie) să fie o instituţie similară universităţilor consacrate ale epocii. Adică, să aibă cursuri de gramatică, umaniste, retorică, filosofie și teologie. În acest colegiu urmau să fie studiate limbile latină, ebraică şi greacă. Iar titlurile universitare obţinute puteau fi de baccalaureus, magister şi doctor.

În anul 1583, alături de Colegiul Major Iezuit, a început să funcţioneze şi Seminarul Pontifical şi Regal (Seminarium Pontificium ac Regium) pentru preoţii catolici.

Din toamna lui 1698, activitatea didactică iezuită a fost reluată de Academia Iezuită (cunoscută în documentele epocii drept Collegium Claudiopolitanum  sau Academia Claudiopolitana sau „Universitas Catholică”), instituție considerată continuatoarea/moştenitoarea de drept a Colegiului Major Iezuit/Academiei.

Carte poştală din 1913 (arhiva Cluj24)

În anul 1753, împărăteasa Maria Terezia a reorganizat Academia/Universitas Claudiopolitana într-o universitate imperială.

În 1784/1786, ca urmare a deciziei împăratului Iosif al II-lea, Universitas Claudiopolitana a devenit Liceu Academic Regal (Lyceum Regium Academicum), cu statut semiuniversitar (ex. se făcea legătura între învățământul secundar și cel universitar, pregătirea fiind la nivel de baccalaureus/magister, dar nu doctor).

Două instituţii

După reorganizarea liceului în 1850, se separă două instituții de învățământ semiuniversitar – Institutul Medico-Chirurgical și Academia de Drept (fondată în 1863) -, care vor fi apoi înglobate în noua universitate maghiară fondată în 1872.

Carte poştală din 1959 (arhiva Cluj24)

În perioada 1872-1918 e cu predare în limba maghiară (Universitatea din Cluj, apoi din 1881 Universitatea Regală Maghiară Francisc Iosif).

Clădirea centrală a universității a fost edificată în trei etape, în perioada 1893-1902.

Carte poştală din 1957 (arhiva Cluj24)

Clădirea Bibliotecii Universitare, construită între 1906-1909, după modelul bibliotecii Universităţii din Basel (Elveția).

Complexul de clădiri al clinicilor universitare, care a însumat un total de 10 049 m2 de construcții, finalizate în anul 1903.

Carte poştală din anii 1990 (arhiva Cluj24)

Universitatea după Unirea din 1918

La sfârșitul Primului Război Mondial, după unirea Transilvaniei cu România și crearea României Mari, prin decretul nr. 4 090 din 12 septembrie 1919, semnat de regele Ferdinand I, s-a consfinţit  „transformarea Universității Regale Maghiare Francisc Iosif, din 1 octombrie 1919, în universitate românească”. Noua instituţie academică avea în componenţă patru facultăţi: Drept, Medicină, Ştiinţe, Litere şi Filozofie. Proaspăta comunitate academică a ales şi profesorii care urmau să o conducă în primul an: Sextil Pușcariu – rector , Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere, Dimitrie Călugăreanu – decan la Ştiinţe, Iuliu Hațieganu – decan la Medicină şi Vasile Dimitriu – decan la Drept.

Refugiul din 1940

La 30 august 1940, partea de nord a Transilvaniei, care includea şi oraşul Cluj, a fost cedată statului maghiar, în urma Arbitrajului-dictat de la Viena. În septembrie 1940, profesorii și studenții au fost siliți să părăsească Clujul, căutându-şi un loc de refugiu în care să-şi continue activitatea didactică şi de cercetare.

După discutarea mai multor variante, s-a hotărât scindarea universităţii clujene: Facultăţile de Litere şi Filosofie, de Medicină şi de Drept s-au mutat la Sibiu, iar Facultatea de Ştiinţe s-a refugiat la Timişoara.

Cât timp Universitatea ,,Regele Ferdinand I” s-a refugiat la Sibiu și la Timișoara, în Cluj a reînceput să funcționeze Universitatea „Francisc Iosif”, cu predare în limba maghiară, revenită de la Seghedin.

Reîntoarcerea la România

În primăvara lui 1945, după restabilirea administraţiei românești asupra Transilvaniei, Universitatea ,,Regele Ferdinand I” s-a reîntors la Cluj.

Anii 1946-1947 au fost marcaţi de epurarea masivă a corpului profesoral al universităţii, motivată de raţiuni politico-ideologice.

În paralel, prin decretul regal nr. 407 din 29 mai 1945, s-a înființat oficial „Universitatea cu limba de predare maghiară” din Cluj.

În decembrie 1945, universitatea maghiară din Cluj a primit numele de ,,Universitatea Bolyai”, drept omagiu adus celor doi matematicieni ardeleni, tată şi fiu, Farkas şi János Bolyai.

Două universităţi paralele

Perioada 1948-1959 – universităţi paralele: Universitatea ,,Victor Babeş” şi Universitatea ,,Bolyai”.

Începând din luna mai 1948, Universitatea ,,Regele Ferdinand I” din Cluj şi-a schimbat oficial numele în ,,Universitatea Victor Babeş”.

UBB din 1959

Ca urmare a deciziilor conducerii de stat şi de partid a României, în perioada martie-iulie 1959 are loc procesul de creare a unei singure universităţi de stat la Cluj, prin unificarea universităţii româneşti cu cea maghiară.

Noua instituţie, care şi-a început activitatea în septembrie 1959, va purta numele de Universitatea „Babeş-Bolyai”. Şi avea la momentul creării ei şase facultăţi: Facultatea de Matematică şi Fizică; Facultatea de Chimie; Facultatea de Ştiinţe Naturale-Geografie; Facultatea de Filologie; Facultatea de Ştiinţe Juridice; Facultatea de Istorie şi Filozofie. Primul rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” a fost profesorul Constantin Daicoviciu.

(MaAv)

O stradă din Cluj-Napoca va purta numele pictorului clujean Viorel Nimigeanu, care a murit pe 12 ianuarie, la 70 de ani. Decizia a fost aprobată de Direcţia Generală de Urbanism din Primăria Cluj-Napoca, la propunerea Ligii Scriitorilor Români Casa Artelor. Viitoarea stradă, dintre cele care urmează să fie amenajate, va purta numele “str Pictor Viorel Nimigeanu”.

„Când pictez, nu mai simt nicio durere, aproape că nu mă mai controlez, simt o energie care vine de undeva”, spunea acesta în luna octombrie, într-un interviu pentru Cluj24.

vezi aici:

Viorel Nimigeanu: Când pictez, nu mai simt nicio durere, aproape că nu mă mai controlez, simt o energie care vine de undeva

Născut la Nimigea, județul Bistrița-Năsăud, Viorel Nimigeanu este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din București, 1981, unde studiază cu maeștrii Corneliu Baba și Vasile Grigore. În anul 2009 devine Doctor în Arte Vizuale la Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca.

Are o contribuție importantă la pictura murală monumentală, prin pictarea a numeroase biserici din Transilvania, începând cu anul 1978. Viorel Nimigeanu a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Deţine recordul mondial la numărul de biserici pictate: 53.

(MaAv)

Foo Fighters, Jay-Z, The Go-Go’s, Carole King, Todd Rundgren și Tina Turner au fost incluși în Rock & Roll Hall of Fame.

Organizația a precizat că „promoția 2021” include cea mai diversă listă de artiști din istoria Rock & Roll Hall of Fame, potrivit nbcnews.com.

Dave Grohl, cel care a format trupa Foo Fighters (foto) în Seattle, în 1994, după moartea lui Kurt Cobain, a fost inclus în Rock & Roll Hall of Fame și în anul 2014, alături de trupa Nirvana.

Carole King, este, de asemenea, inclusă pentru a doua oară în Rock & Roll Hall of Fame, după ce în 1990 a ajuns în muzeul celebrităților alături de Gerry Goffin.

Regina Rock ‘n’ Roll-ului, Tina Turner este inclusă și ea pentru a doua oară în Rock & Roll Hall of Fame. Prima dată a ajuns în muzeul celebrităților alături de fostul ei soț, Ike Turner, în 1991.

Foo Fighters, The Go-Go’s și Jay-Z au fost propuși pentru prima dată în acest an.

Printre cei nominalizați, dar care nu au fost incluși, încă, în Rock & Roll Hall of Fame
se numără Mary J. Blige, Kate Bush, Devo, Iron Maiden, Chaka Khan, Fela Kuti, LL Cool J, New York Dolls, Rage Against the Machine și Dionne Warwick.

LL Cool J a fost nominalizat pentru a șasea oară, iar Chaka Khan a fost nominalizată de trei ori ca artistă solo și de patru ori ca membră a trupei Rufus.

De asemenea, trupa Rage Against the Machine a fost nominalizată de trei ori.

Foto: Facebook