Poveste cu final fericit. Jeno bacsi are, în sfârșit, BULETIN de Cluj

„Lazar Jeno Istvan are 62 de ani și e, cum se prezintă dânsul cu modestie, dar și autoironie, boschetar. Mi-a zis să îi prezint povestea în media, că împreună nu am reușit să obținem de la Primărie un banal buletin provizoriu. Ii spun povestea cu un nod în gât, dar și cu revoltă, pentru că ăsta e nivelul la care statului român ii pasă de saraci ori administratiei Boc.”

Așa își începea, acum câteva zile, demersul activistul civic Adrian Dohotaru. Povestea lui Jeno bacsi a atins, probabil, niște corzi mai sensibile și iată că problema și-a găsit și rezolvare. Vestea cea bună o dă tot Adrian Dohotaru pe pagina sa de socializare.

„Să vă dau o veste bună! Nenea Jeno care dormea în cort, pe malul Someșului, are acum buletin provizoriu. A așteptat câteva luni după buletin, am ajutat, puțin, cum am putut, și cu postarea pe fb în care l-am intervievat. Nenea Jeno stă acum la un adăpost de noapte al Primăriei.

Citește și: VIDEO. Atunci când cerul înstelat deasupra capului nu-ți ține de CALD. Și nici de FOAME. Povestea unui BOSCHETAR din Cluj

Între timp, având buletin, si-a găsit mai ușor si un loc de muncă. Din păcate, doar pe salariul minim, ceea ce nu îi permite sa găsească o chirie pe piața clujeană, dar măcar il face eligibil pentru subventie de chirie. Ideal ar fi un stoc mai mare de locuințe sociale la care sa se apeleze, dar acestea nu există.

Rugămintea mea pentru personalul din Primărie, dacă îmi urmăresc postarea ca alte dați, e să il indrume cu birocratia la Direcția De Asistență Socială ca sa isi faca dosarul. O dată ce are dosarul de subvenție completat, pot ajuta să gasim, asa cum am mai procedat cu alte persoane în trecut și în măsura in care îmi permite timpul, un proprietar care să îi ofere o chirie lui nenea Jeno.

Nu apelăm la milă pentru că proprietarul primește valoarea unei chirii pe piata, ci doar la bunăvoință instituțională și respectarea unor drepturi sociale”, scrie activistul.

Iată că, atunci când presa și societatea civilă trag un semnal de alarmă, se găsesc soluții. Întrebarea este de ce e nevoie, totuși, să se ajungă aici? De ce aparatul administrativ, uneori mai birocratic decât prevede legea, nu-și face treaba fără a fi împins de la spate de mass media? Sunt întrebări la care, probabil, nu vom afla prea repede răspunsuri…