OPINIE/ Mircea BERTEA – Despre examenele naționale. Cu obiectivitate (II)

Specificul ”curat românesc” al examenelor naționale

Afirmam în prima parte a acestui articol (din 5 iulie a.c.) că evaluările naționale de la noi nu sunt evaluări naționale în sensul propriu al cuvintelor ”evaluare” și ”națională”, ci evaluări locale cu subiecte unice la nivel național. Și că, chiar dacă evaluarea lucrărilor dintr-un județ se face în alt județ, evaluarea aceasta nu poate fi considerată la propriu ”națională”. Cel mult regională, deși mai corect ar fi să o numim evaluare interjudețeană a unor lucrări cu subiecte naționale.

Într-un specific curat românesc al ”reformei” în învățământul nostru postdecembrist, se poate cu ușurință constata că situația este identică și la bacalaureat, un alt examen ”național” doar în vorbe, în declarații și pe hârtie. În realitate, și el un examen cu evaluare interjudețeană. Și n-ar fi aceasta cea mai gravă problemă, nici tevatura ultrasecretizării și a plimbării lucrărilor prin județele țării, altele decât județul lor de origine, dacă aceste lucrări ar fi corectate cu grijă și cu responsabilitate. Ceea ce nu s-a întâmplat nici la evaluarea națională a absolvenților de clasa a VIII-a și, cu atât mai putin, la recent încheiatul bacalaureat. Dovada clară este numărul foarte mare de contestații depuse: 20.000 la evaluarea națională și 56. 000 la bacalaureat, la efective sensibil egale de candidați înscriși și prezenți la aceste examene. Da, ați văzut bine, 56. 000 la bacalaureat… Chiar că pare incredibil, dar așa este: 56.000 de lucrări contestate după evaluare!

Un bacalaureat cu corectare deficitară și toxică

Circula până nu demult printre noi o glumă care spunea că, genetic, românul este un norocos: el reușește întotdeauna de prima dată când încearcă a doua oară. Dureros de adevărată gluma, mai ales dacă facem referire la examenele ”naționale” din vara aceasta. Cu deosebire la bacalaureat, în bună parte, cel puțin ca impresie generală în urma corectării și notării lucrărilor, un eșec național. Un eșec național nu numai pentru faptul că s-au depus atât de multe contestații, ci și, mai ales, pentru faptul că în urma recorectării lucrărilor a căror evaluare inițială a fost contestată (aproape jumătate din numărul total al lucrărilor absolvenților de liceu înscriși la examenul de bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2021, adică a 56.000 (!) de lucrări), notele au fost modificate (majoritatea în sus) pentru aproximativ 80% dintre acestea. Ceea ce este, să recunoaștem, îngrijorător, educațional și social vorbind, și deopotrivă nedrept și extrem de stresant pentru elevii în cauză, pentru familiile și pentru profesorii acestora.

Cauzele numărului mare de contestații și ale acestor evaluări ”naționale” deficitare și toxice sunt multiple, ele fiind generate fie de diferențele socio-economice între județe, diferențe care au generat la rândul lor diferențe între dotarea școlilor, între încadrarea, valoarea, motivația și interesul profesorilor și al părinților elevilor, fie de particularități ce țin de cultura sau psihologia participanților la bacalaureatul 2021 și a familiilor/comunităților acestora (stres, motivare/ demotivare, disonanțe cognitive etc.), până la cele docimologice și docimastice și chiar tehnice și metodologice, precum cele generate de lipsa standardizării în evaluare. Subliniem ca prioritară și general aplicabilă în acest context antiteza urban-rural, respectiv inegalitatea, inechitatea și lipsa de solidaritate între urbanul dezvoltat și ruralul/urbanul defavorizat și consecințele acestora pentru pregătirea, desfășurarea și succesul examenelor noastre naționale. Dacă mai adăgăm și situația jenantă a celor 42 de licee din 21 de județe ale țării, licee cu rata de promovare 0 (zero) la bacalaureat (evaluarea națională nu contează aici, pentru că la evaluarea națională nu se vorbește de promovare, ci, eventual, de procentajul elevilor cu media peste 5!), nu înțelegem de ce o anumită parte din massmedia ne bombardează necontenit cu știri de genul: ”Ministrul Educației Sorin Cimpeanu a declarat vineri, 9 iulie, ca 70% dintre elevii care au susținut bacalaureatul în această vară au promovat examenul, fiind cea mai mare din ultimii 10 ani”, când, în realitate, cele mai multe declarații ale ministrului Cîmpeanu sunt de îngrijorare, nemulțumire și promisiuni pentru bacalaureatul următor, unul digitalizat, cu toate probele în aceeași zi etc., etc. Și, se înțelege, fără puzderia de contestații supărătoare din anul acesta.

Bacalaureatul repetent în 42 de licee

Bacalaureatul a rămas repetent în 42 de licee, respectiv în 36, după reevaluarea lucrărilor la contestații. O spune franc chiar ministrul educației: ”Au fost 42 de licee cu rata de promovare zero, în urma contestațiilor au rămas 36 de licee dintr-un număr de 21 de județe. Există licee care au rată de promovare zero pentru al doilea an consecutiv. O măsură precum aceea grosieră de nealocare a cifrei de școlarizare pentru liceu nu este o soluție. Am spus că va merge corpul de control în toate cele 36 de licee, condus la nivel de director general sau secretar de stat din Ministerul Educației, poate chiar de ministru, pentru că am să doresc și eu să văd una-două-trei din aceste școli în care niciun elev nu a reușit să promoveze bacalaureatul. Cauzele sunt profunde și sunt grave, ele trebuie să fie cunoscute.” Vom comenta ceva mai jos această declarație a dlui ministru!.

Cu siguranță, pentru simțul comun al omului integrat social și adept al nevoii de educație și al valorilor ei, știrea asta cu 42 de licee cu 0 promovabilitate (o inepție și ca formulare!) pică precum un trăsnet din senin. Cum se poate ca toți elevii care au intrat la liceu cu minim 5 să termine după 4 ani cu 0 promovabilitate la bac?! Și în această perioadă școlile în care învață (sau ar fi trebuit să învețe!) acești elevi să fie finanțate la același nivel precum cele cu promovabilitate de100%, poate și ceva în plus, remedial (burse sociale, spre exemplu)?! La fel cheltuieli materiale, de întreținere, profesorii plătiți ca într-o școală bună, de succes. Nu se poate, veți spune! Sunt obligat să vă contrazic. Se poate. Se poate chiar ca acești elevi să nu fi intrat cu media 5, ci cu media 1 și ceva sau 2, că așa e la noi, liceu și facultate cu orice preț și pentru oricine. Și, dacă a fost așa, situația se schimbă. Se schimbă pentru că, trebuie să recunoaștem, e greu de ajuns la media 6 cu care să promovezi bacalaureatul, mai ales când nu există nici motivație și nici strădanie, nici din partea elevului, poate nici din partea a așa-zisului liceu.

Mai crede cineva în potențialul reformator al rezultatelor la bacalaureat?

Domnul ministru promite măsuri categorice și imediate, inclusiv că va trimite corpul de control în toate aceste ”licee”, corp de control condus la nivel de director general sau secretar de stat din Ministerul Educației, poate chiar dl ministru în persoană, ”pentru că am să doresc și eu să văd una-două-trei din aceste școli în care niciun elev nu a reușit să promoveze bacalaureatul”, spune dânsul. Interesantă dorință! Nu știu dacă și optimă, pentru că, dacă vom aștepta în continuare ca marile probleme ale învățământului nostru să fie rezolvate de la centru, de la minister, chiar de ministru în persoană, descentralizarea promisă în ”România educată” va muri iarăși și iarăși în fașă. În schimb va crește centralizarea, fenomen ce blochează și distrage centrele de decizie și strategie de la misiunea lor istorică, zădărnicind și punând sub semnul întrebării și efortul și rezultatele bune ale acestora. Atâtea câte sunt și dacă sunt! Ar putea rezulta, in facto, o contrareformă! Și-o dorește cineva?

Apreciez obiectivitatea și sinceritatea declarațiilor dlui ministru Cîmpeanu, curajul cu care își asumă starea de fapt și neajunsurile învățământului românesc ca ministru al Educației și chiar unele măsuri propuse. Nu cred însă că trimiterea corpului de control sau vizita ministrului în persoană în aceste scoli sunt acum soluția corectă și indicată și nici că aceste controale de la nivel înalt pot rezolva problema în cauză. Da, s-ar putea face ceva zarvă oficială în jurul acestor vizite, s-ar putea da și consemna declarații promițătoare, s-ar putea scrie articole de presă, poate chiar să fie schimbați directorii acestor licee asupra cărora a căzut rușinea națională a bacalaureatului eșuat în acest an (directori al căror mandat oricum expiră la 31 august a.c.!), dar ce e de văzut și făcut acum, în perioada vacanței și a concediilor de vară în școli?! Poate clădirile acestor licee, care nu e exclus să arate foarte bine, poate documentele școlare, care, iarăși, nu e exclus să fie întocmite (aparent) corect sau refăcute (dacă se știe că vor fi verificați la așa nivel înalt!). Numai că aceste documente pot fi completate ”din pix” sau din pixeli (la calculator), chiar la nivel de excelență în școlile unde nu se face mare lucru, tocmai pentru a acoperi ce nu se face, sau, dimpotrivă, pot fi completate deficitar în școli de elită, pentru că ”hîrțogăraia” fizică sau electronică excesivă, așa cum o cer inspectoratele și ministerul, nu este nici atractivă și nici utilă în viziunea (corectă) a școlilor în care se face prioritar carte și nu administrație sau se fac documente pentru proiecte inițiate de angajați remunerați ai inspectoratelor sau ministerului și suținute prin munca neremunerată a personalului didactic și administrativ din școli. Cunoașteți, probabil, asemenea situații și asemenea exemple!

21 de inspectorate școlare județene au picat și ele bacalaureatul

Ați citit bine: 21 de inspectorate școlare județene au picat și ele bacalaureatul! Și nu numai inspectoratele, ci și comunitățile locale din cele 21 de județe în care există licee cu promovabilitate 0 la bacalaureat. Pentru că, se cunoaște, coordonatele esențiale, cu impact major asupra învățării în școală, sunt prezența elevilor (asigurarea prezenței elevilor) și a profesorilor la cursurile față-în-față și/sau online, calitatea demersului didactic, obiectivitatea și fermitatea evaluării continue a celor care învață, interesul și motivația pentru învățare, analiza obiectivă, directă și de durată a ceea ce se întâmplă acolo și luarea unor măsuri remediale locale, efective și eficiente. Toate acestea nu pot fi făcute în vacanța elevilor și a profesorilor și în lipsa unei monitorizări atente și profesioniste a acestor unități școlare de către inspectoratele școlare pe parcursul întregului an de învățământ. Ar fi chiar amuzant în acest sens (și foarte trist în același timp!) ca la aceste școli rapoartele de monitorizare (dacă ele există!) și de inspecție tematică din partea inspectoratelor școlare județene pentru anul școlar 2020-2021 să fie foarte bune, laudative chiar, iar directorii și profesorii acestor așa-zise licee să fi fost evaluați constant cu ”foarte bine” ani în șir! Apoi, ar trebui verificat dacă există gradații de merit la aceste licee (?!), câte și cine le are, dacă există rapoarte de analiză a stării și calității învățământului,, dacă aceste rapoarte (în cazul în care există) sunt obiective, se bazează pe date, situații, fapte și analize reale, dacă au avut și dacă au planuri de măsuri și obiective remediale bine stabilite, dacă aceste obiective și tințe de remediu și de optimizare au fost urmărite cu consecvență și în ce măsură au fost implementate și realizate, dacă au fost puse în practică cu responabilitate sau doar formal etc., etc. Dacă toate acestea nu vor fi fiind prezente în aceste școli, înseamnă că și inspectoratele școlare și comunitatea locală au picat și ele bacul 2021 (și poate nu numai 2021, pentru că la unele din aceste licee situația se repetă de ani buni!). Ceea ce ar fi nu numai foarte trist, ci și grav, fiind vorba nu doar de un evident eșec școlar în masă, ci și, posibil, de generare oficială de situații școlare fictive, de posibil fals și uz de fals, cu nefaste consecințe educaționale, financiare și juridice. Probabil că la aceste aspecte se referea domnul ministru al Educației când afirma categoric: ” Cauzele sunt profunde și sunt grave, ele trebuie să fie cunoscute” (s.n., MB).

Categoric, ele trebuie cunoscute. Dar și analizate cu obiectivitate, asumate și eradicate, am adăuga noi, și popularizate apoi ca posibile cazuri și exemple ministeriale de bună practică remedială, de măsuri eficiente pentru îndreptarea școlilor cu practici greșite și ineficiente. De ce spunem acest lucru? Pentru că, în realitate, situația este mult mai gravă nu numai în aceste 42 (36) de licee cu rezultat 0 la bac, ci și la destule alte licee din proximitatea lor de promovare sau de eșec școlar, întrucât, cel puțin în această zonă a limitei și a procentajului real de promovabilitate, statisticile publicate oficial sunt greșite (ca să nu spunem false!). Vom detalia în articolul următor.

Și totuși, există loc și de laude binemeritate și de felicitări

Da, există, cu certitudine. Și oameni, comunități și județe care le merită. Exemplul cel mai bun e chiar județul Cluj, un județ ce obține constant rezultatele la nivel de excelență. Căci, și în acest an, județul nostru s-a clasat pe locul I (pe bune!) la nivel național atât la bacalaureat, cât și la evaluarea națională. Sunt rezultate pentru care merităm cu toții să fim apreciați și felicitați. Și să ne felicităm reciproc. În primul rând merită felicitați elevii noștri harnici și responsabili, apoi profesorii, dar și părinții/susținătorii acestora, directorii de licee și școli gimnaziale, precum și comunitatea locală și județeană din educație. Și, desigur, Inspectoratul Școlar Județean Cluj. O instituție prietenoasă, dar corectă, fermă și eficientă. Cum toate ar trebui să fie.

Mircea Bertea