OPINIE/ Marius Moldovan: Zvonerul anonim la Castelul Peleș

În vara aceasta, într-un drum prin țară, am socotit că-i bine să le arătăm celor mici Castelul Peleș din Sinaia. Despre drumuri proaste și rău marcate nu mai vorbim și cât de mult se simte o ”bretea” de autostradă, parcă prinzi aripi de vis!

Se stă cu mașina la coadă, se stă la coada pentru bilete la Peleș și se plătește mult, 80 de lei ambele etaje/adult (în Romania nu-i ieftin să fii adult). Coadă românească.

Apropo, înainte de a ajunge acolo în parcare, un tuciuriu cu vestă fosforescentă înjură pe cine vrea și ia 200 de mii vechi la parcare. Cică-i de la firma prietenă Consiliului Local.

În România nimic nu-i făcut sau plătit fără aceste ”prietenii” care-n veci nu sunt prioritatea ”organelor” și a structurilor anticorupție. Vă amintiți câte asemenea firme prietene au descoperit instituțiile anticorupție în afaceri cu primăriile din România? Reformulăm: Vă imaginați că, în relație cu primăriile din România, se primesc fonduri grase pentru lucrări publice fără să se dea șpagă/mită/ciubuc/comisioane? Bineînțeles că nu se dau, că dacă s-ar da, numeroasele structuri anticorupție le-ar descoperi, ancheta și deferi Justiției.

Rade-l pe turist

La coadă la bilete, o doamnă își exprimă indignarea că statul știe doar să ia bani și nu face nimic, de exemplu aici, la Peleș, nu pune coșuri de gunoi și toalete îndeajuns. Tipic național, rade-l pe turist când îl prinzi fără servicii corespunzătoare în loc! De aceea, sunt atâtea mașini în vacanță cu număr de România prin Bulgaria, Albania, Grecia etc. Nu mai vor să fie rași, tuns frezați de ai lor când e (mult) mai ieftin la alții.

Un domn serios, sigur pe el, din spatele meu sare să explice oamenilor nemulțumiți că nu statul este de vină, ci familia regală, că ea a pus mâna pe Peleș și ne ia banii. Eu sunt emotiv, dar parcă îmi amintesc (timid) că familia regală a dat în administrare Ministerului Culturii acest castel și încerc, timid, să spun asta.

Omul sigur mă pune la punct: ”că nu am citit Hotărârea de Guvern, că el este informat și știe. Și că acest rege Mihai deși, a plecat din țară furând un tren întreg de bunuri din patrimoniu, aur si tablouri,  a luat Peleșul și ne ia atât de mulți bani acum”.

Problema bipezilor

Oamenii timizi nu intră în polemică și nu reușesc să vorbească tare în public. Tac si eu si doamna. Dar încă este voie să îmi amintesc că la Ministerul Culturii a fost cândva un Kelemen care a stabilit condițiile de administrare la Castelul Peleș.

Sigur acesta nu este un subiect atât  de interesant ca mititeii de la Odorhei și nici de ce, în sine, a fost un Kelemen (îi dorim altfel sănătate), ministrul Culturii.

Noroc că mai există jurnaliști ( presă nu prea) care au descoperit că era să fie ministrul Culturii, o ”pisi blondă” UDMR de la Oradea care nu avea în familie copii bipezi.

Parafrazându-l pe dl. Peter Eckstein, chiar și la UDMR, nu numai la noi, ceva nu știe carte.

În tot județul Bihor, după ea, problema copiilor bipezi a fost rezolvată, ei fiind imputati (amputati) așa cum se prevedea legal. Înregistrarea Radio cu enormitățile ei lingvistice a fost făcută publică și doar așa nu a mai ajuns ministru al Culturii în Romania. Se poate revedea pe YouTube.

A apărat țara

La coadă la Peleș tac și tace și doamna nemulțumită. Dar omul sigur pe el nu tace. ”La Duda i-au dat un grad pentru care eu am muncit 25 de ani!”

Sunt  timid, dar măricel și mă trezesc vorbind:

-Oare unde ați lucrat 25 de ani de v-au dat un grad ca lui Radu Duda?

– Domnule, asta nu e grija ta. Eu am apărat țara.

Tac să nu-mi stric ziua. Nu mai tace doamna: ”Oare ăștia chiar nu se mai pensionează niciodată?”

Benzină, de unde

În altă ordine de idei sunt bucuros. Gândesc că după ce plătesc  toate biletele îmi rămân  bani de benzină. Cuvântul rămân cu â din a ca să ne afirmăm latinitatea. Benzina pot să o cumpăr de la MOL, OMV, LUKOIL, Petrom. Adică îmi cumpăr benzina din pământul meu de la unguri, austrieci, ruși, kazahi, turci. De la cine și de unde vreau, că este libertate și democrație!

După ce scot mașina din parcarea țiganului. Prieten cu primăria. La toartă cu toate primăriile! Bine că țara a fost apărată! Aud acea voce prin rând, în spate. S-a depărtat de mine. Pesemne că nu sunt nici frumos , nici simpatic. Si nici mic și pirpiriu, bun de speriat.  Imediat alt anonim: ”Bine i-a făcut Ana de la scrimă, că nu i-a dat mâna ungurului!”.

Alt pensionar voinic cu nasul roșu și burtă de bere care ”a apărat” țara. Îl întreb cu ce grad s-a pensionat și de unde? Se uită foarte urât și pleacă. Există snobi care nu vor să vadă Peleșul (sau Vaticanul), ci doar să se vadă că și-au permis biletul. Întâmplător, am urmărit alți doi care au vizitat Peleșul și au vorbit toată vizita despre mașini, petreceri, dame, imobiliare etc.

Cad țiglele de pe Peleș

Am citit în fugă după aceea, ceva despre Castelul Peleș.  Este dat în administrarea Ministerului Culturii. Statul obține un venit de sute de mii de euro anual. Veniturile sunt mult mai multe decât cele din bilete și obținute din toate chinezăriile – suveniruri cu România, Dracula, cred că și micii ar vrea să fie chinezești.

Cărbunii ungurești. Ungur este și ministrul Sportului care din respect a mers să o salute pe scrimera de argint. Frumos și meritat gest. Bărcile cu motor și debarcaderele de pe Lacul Snagov, din cauza cărora canotorii nu se pot antrena, nu sunt ungurești. Nici autorizațiile pe șest date. Acoperișul Peleșului este ținut cu un năvod special, imens, aproape transparent, să nu se prea vadă și să nu cadă țigle în capul turiștilor.

Asemenea țigle ar putea cădea în capul oricui, indiferent de naționalitate. Chiar și în capetele unor anonimi, cu nașul roșu, voinici, cu burți de bere și impudic de repede și bine pensionați care, analog turnătorilor din anii 90 ( siliți sau mai puțin siliți, dar toți șantajabili),  pot constitui nu numai o masă de manevră, ci zvoneri de opinie. Înainte de apariția rețelelor sociale, doar ei erau oamenii de nădejde!