Inflația este o relitatea care nu mai poate fi ocolită, negată sau ignorată. Nu pentru că ne-a atenționat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, și pentru că știrea s-a rostogolit în mass media și pe rețelele sociale. Nu pentru că analiști, mai mult sau mai puțin avizați, au abordat subiectul și nici pentru că am scris și scriu și eu despre una dintre cele mai grave boli din economie. Pur și simplu pentru că putem observa ceea ce se întâmplă, în ultima vreme, pe toate meridianele Globului și în toate segmentele vieții economico-sociale. Și dacă este așa, atunci apare întrebarea, firească, ce trebuie să facem?

Inflația este un fenomen complex, cu multe necunoscute și forme contradictorii de manifestare, cu niveluri și intensități diferite, în timp și spațiu, cu resorturi și costuri economice și sociale știute și neștiute. Metodologia de calcul se bazeză pe indictori și informați, uneori contradictorii, iar soluțiile oferite nu sunt totdeauna aceleși și cu efecte pozitive. În consecință, schițarea unor răspunsuri la întrebarea formulată nu este ușoară și așa cum inflația generază alte inflații prin contagiune și rostogolire, așa și răspunsurile multiplică întrebările, explicațiile, dilemele și provocările. Și cu toate acestea este firesc să ne întrebăm ce trebuie să facem noi, oamenii cotidieni, ce trebuie să facă operatorii economici și ce trebuie să facă dirguitorii publici ?

Primul răspuns: conștientizarea fenomenului

Ca orice boală, mai întâi și mai întâi trebuie să-ți dai seama că o ai. Fie printr-o percepție directă și empirică, fie prin consultarea unor specaliști. Pe multe prospecte medicale ni se cere „să consultăm medicul sau farmacistul” în cazul unor manifestări neplăcute. Dar până să ajungem acolo ne putem da sema cu relativă ușurință dacă suntem sub presiuena prețurilor și diminuarea puterii de cumpărarea a banilor. În fapt dacă apare o distorsiune între cerere și ofertă, între banii pe care îi avem și cantitatea sau calitatea mărfurilor și servicilor dobândite. Am folosit cu bună știință cuvântul distorsiune pentru că este mai cuprinzător semantic în comparație cu alte noțiuni precum contradicție sau tensiune.

În timpul inflației avem de-a face cu oscilații, convulsii asemănătoare corpului uman. De fapt, precum cuvântul inflației și cuvântul distorsiune este preluat din lexicul medical. În consecință dacă această ditsorsiune din piață are loc într-un interval de timp relativ bine circumscris ne putem da sema că inflația a intrat în viața și casa noastră. Pentru aceasta trebuie să mergem în sau la piață. Dacă suma de bani cheltuită, într-o perioafdă determinată de timp (o zi, o săptămână, o lună sau mai mult) este constanată și o putem acoperii prin veniturile dobândite, tot constant, în același interval de timp înseamnă că nu ne confruntă cu fenomenul inflației. Când banii nu ne mai ajung atunci trebuie să știm că inflația a intrat în viața și casa noastră, a oamenilor!!!

Al doilea răspuns: creșterea constantă a prețurilor

Nu orice creștere a prețurilor însemană inflație, deși mulți analiști economici leagă puseele și fenomenele inflaționiste aproape exclusiv de explozia prețurilor. În istoria economiei, în jocul economic dintre cerere și ofertă avem de-a face cu majorări sau scăderi ale prețurilor. Unele sunt firești, în funcție de abundența sau penuria naturală a unor mărfuri. Altele depind de abaterile voite ale producătorilor și distribuitorilor de la etica economică a formării prețurilor. În limbajul economic se numește elasticitatea cererii și/sau elasticitatea ofertei.

Să ne aducem aminte de unele activități sezionere, din târgurile și piețele ambulante de toamnă. În evul mediu multe din acestea se desfășurau pe domenile nobiliare și eccleziastice. Atunci, proprietraii acestora impuneau așa-numita monedă a târgului câmd tranzacțiile se desfășurau în funcție și prin intermediul acesteia. Am spune noi astăzi o monedă de refernță cu rază de acțiune, limitată spațial și temporal, însă cu influență asupra prețurilor. În fapt erau niște „jetoane” primite și returnate la începutul și sfârșitul târgului. Această practică nu înseamnă, însă inflație. Numai prin creșterea permanentă și constantă a prețurilor într-un interval de timp determinant putem vorbi de inflație. Cum putem să ne dăm seama de aceasta? Prin observații directe și consemnări empirice de contabilitate primară. Trecând în revistă veniturile, cheltuielile și soldul (pozitiv sau negativ) o să știm unde și în ce fază a inflație ne aflăm. Focusându-ne pe anumite mărfuri și servicii de primă necesitate, pe așa numitele prețuri directoare putem surprinde ritmicitatea, rapiditatea și nivelurile inflației.

Mai întâi apare așa-numita fază târâtoare a inflației, cînd prețurile cresc cu aproximativ 3-4% pe an În funcție de tendințe se poate ajunge la nivelul inflației moderate apoi la cea galopantă și la hiperinfației. În prezent, după informțiile transmise în media de BNR și Institutul Național de Statisitcă România, este în faza trecerii de la inflația târâtoare la cea moderată. Cele două faze sunt reprezentative prin ritmuri medii anuale de aproximativ 3-4% și 10%. Mugur Isărescu anticipa pentru această perioadă o rată a inflație de 5% Când vedem că disponibilitățile noastre bănești și puterea noastră de cumpărare sau diminuat relaitv procentual între sau spre aceste tendințe putem să ne îngrijorăm, dar să nu disperăm. Dacă cu aceiași bani cumpărăm mărfuri mai puține, cu aproximativ 15%, în comparație cu perioadele anterioare, fenomen relativ ușor observabil prin număr, cantitate și calitate îngrijorarea noastră trebuie să crească. Dar nici atunci nu trebuie să fim hiperîngrijorați. Această stare se poate instala dacă nu se întrevăd semne de redresare economică.

Al treilea răspuns: între deficitul și excesul de numerar

Inflația, așa cum se știe, și chiar se insistă pe acestă carcterstică, nu înseamnă numai umflarea prețurilor ci și a mijloacelor de plată. Este un fenomen contradictoriu care oscilează între lipsa de și surplusul de lichidități. În primele faze inflaționiste, creșerea prețurilor impune (prin jocul pieței) o cantitate sporită de numerar. Aceasta este acoperită de subiecții sociali din rezervele /depozitile personale, mai mult sau mai puțin oficiale.

Dacă banii sunt insuficenți se aplează la împrumuturi de la persoane cunoscute și sau de la opertori acreditați pentru astfel de activități și chiar de la cămătari. Mai apare fenomenul transferului de bunuri, prin vânzare-cumărare sau de depunere și păstrarea în cosignații a unor obiecte de valoare. Nu lipsesc nici operațiunile monetare de transfer a valorii dintr-o monedă în alta, adică schimbul monetar.Banii se depreciază și, inevitabil, masa monetară aflată în circulație crește. Dacă sunteți martori sau participanți la astfel de activități sunteți generatori involuntari ai inflației monetare moderate.

Al patrulea răspuns: excesul monetar oficial

Emitenții monetari vin și ei cu…abundența lor monetară. Este una dintre cele mai vechi și mai la îndemână practici de acoperire a nevoiei de bani. O întâlnim din antichiatea până astăzi. Intensitatea și formele de ativitatea sunt în funcție de epocă și politici economice. Deși multiplicarea însemnelor monetare este dezavuată (cel puțin la vedere) oficiali politici și bancari nu scapă ocazia de punere în practică a unor astflel de activități. În fapt, este un impozit mascat!!!

Prin surplus de bani se acoperă numeroasele cheltuieli ale statului. Să ne aducem aminte de succesivele emisuni monetare postdecembriste, de punerea în circulație a unor însemne monetare comemorative și a altor hârtii de valoare cum sunt titlurile stat, bonuri de masă, bonuri de vacanță, bonuri fiscale și altele. Inițiativa BNR de a emite o bacnotă de 20 de lei cu chipul Ecaterinei Teodoriu, deși lăudaibilă din punct de vedere istoric și al recunoșterii afirmării feminine are și conotații monetar-inflaționiste.

Supraoferta monetară se situează și în siajul unor activități exogne și conexe. Statele Unite, după informațiile care au ajuns până la noi, au pierdut în timpul lockdown-ului aproape 13 mld. de dolari zilnic. Își relansează economia prin emisiuni generoase de dolari. Aceștia se răspândesc cu rapidiate în economia mondială cu efecte economice și sociale mai mut sau mai puțin benefice. De altfel dolarii americani, deși sunt prepoderent electronici sunt prezenții în varianta monetară fiduciară în și pe toate piețele lumii, într-o exprimare de peste 22 bilioane de bacnote, după unele surse. Se spune că este produsul american cel mai răspândit la scară globală, care a depășit de mult Coca Cola sau alte mărfuri made în SUA!!!

Nici Uniunea Europană nu este străină de astfel de „apucături”. Uriașele sume promise statelor membre pentru resorbirea crizei CovidEconomiei provin și din supraemisiunile în Euro. Fenomenul este mai dificil de sesizat pentru „muritorii de rând”. Cu puțină răbdarea și consecvență și prin urmărirea cu atenție a cursului monetar și a prețurilor exprimate în dolari și euro putem să ne dăm seama de realitatea economică de astăzi și de mâine.

Al cincilea răspuns: vocea specialiștilor

Fenomenele inflaționiste pot fi cunoscute prin apelul la expertiza specialiștilor. Prin consultarea site-urile BNR, a băncilor comerciale, a Institului Național de Statistică, a Guvenului, a Burselor prin urmărirea mesajelor din media și desigur, pentru cunoscători, a literaturii de specialitate. Exprimarea și măsurarea teoretică a inflației este apanjul celor specializați în astfel de operațiuni. Îi putem consulta, individual sau instituțional.

Desigur parteneriatul presupune costuri, uneori dificil de acoperit în astfel de perioade dificile. Dificil sau nu specialiști în economie sunt, totuși doctorii care ne spun ce trebuie să facem. Pentru aceasta informați-vă permanent și luați medicamentele „prescrise” de aceștia!!!

Al șaselea răspuns: să știți de banii voștri

Așa cum am mai afirmat, inevitabil, inflația este legată de existența mărfurilor, prețurilor și banilor. Sunt oameni care știu și nu prea știu de banii lor. Până pot să-și satisfacă cu ei nevoile existențiale, fie că sunt foarte mulți, mulți sau foarte puțini și extrem de puțini, întrebările și răspunsurile sunt și nu sunt precise. Este firesc.

Banii au secretele lor și deținătorii lor au fost și sunt circumspecți. În lupta cu inflația e bine să știm de se sume dispunem. Indiferent de numărul banilor. Și mai e bine să știm unde și pe ce perioade de timp avem banii imbolizați sau investiți.

Al șaptelea răspuns: puneți bani la lucru!!!

Aveți sau nu aveți bani ei trebuie să fie activi. Imobilizarea lor în „pușculițe personale”, (indiferent unde sunt acestea acasă sau în casete de păstrat valori, în locuri ascunse) nu este benefică. Nici în depozitele bancare nu este prea bine, dacă dobânzile nu acoperă rata inflație. Și atunci ce să facem cu banii? Desigur dacă îi aveți. Economiștii spun de la Aristotel și până la monetarștii de astăzi că banii trebuie să fie activi. Mereu și mereu activi.

Dacă banii noștri sunt pasivi, mai multă vreme aceștia nu favorizează dezvoltatrea și prosperitatea. În secolul al XIV–lea Paolo di Messer Pace da Certaldo, scriitor și negustor florentin își sfătuia contemporanii: „Dacă aveți bani nu-i păstrați sterili la voi acasă, căci e mai bine să întreprindeți ceva, chiar fără profit, decât să fie pasivi și tot fără profit”.

Al optulea răspuns: cunoașterea cursului monetar

Mulții oameni consideră că puseuri inflaționiste sunt generate de cursul monetar. Nu greșec prea mult, dar nu trebuie să absolutizăm. Transferul valorii dintr-o monedă în alta este o realitate încă din antichitate, de când au existat pe piață două sau mai multe monede. Inevitabil cursul monetar influențeză tranzacțiile economice, formarea prețurilor și rata inflației. Dar poate fi și invers în funcție de evoluțiile de pe piețele valutare. În fapt, prin cursul monetar băncie centrale au la îndemână cel mai rapid instrument de intervenție și control în economiei. Pe această cale se pot face corecții și în ceea ce privește inflația. Și până în prezent, cu multă cumpătare, au și fost făcute.

Cursul monetar depinde și de datoria pubilcă. Cum în România aceasta a ajuns la cote astronomice raportul dintre moneda națională și alte valute influențează, inevitabil, prețurile și…inflația, dar și cuantumul impozitelor. O realitate convenabilă și confortabilă pentru statele flămânde de lichidități!!! Pentru a nu pica în această plasă singura soluție este informarea și desfășurarea (atât cât se poate) de schimburi monetar-valutare în perioade favorabile. Există și în aceste activități situații faste sau nefaste. Cunoașterea ratei inflație ne (vă) poate ajuta investițional, tranzacțional sau depozitar !!!

Al nouălea răspuns: unde punem banii la muncă

Penrru ca banii să nu fie erodați de inflație și pentru a reduce din efectle sale negative trebuie să vă dirijați banii spre activități profitabile. Le puteți depista prin consultarea atentă și permanentă a piețelor interne și externe. Puteți, dacă vă pricepeți să-i jucați la bursă. Dar să nu uitați că în orice joc economic, unii câștigă și alții pierd. Mai sunt și alte și oportunități, incluiv cele oferite de piețele de capital. În România, treptat, aceasta s-a maturizat și reglementat legislativ și instituțional. În ultima vreme tot mai multe analize ne dezvăluie realitățile de pe și din această piață.

Trebuie văzute cu multă atenție pentru că predicțiile nu sunt numai favorabile. Presiunile și transformările economice și finaciare sunt rapide și cu multe asperități și tensiuni. Piețele financiare au cunoscut creșteri semnificative după 1970 în țările cu economie de piață. Piața românească, a apărut după 1990 și s-a maturizat greu, dar este relativ conectată cu cea europenă și globală. Brexitul i-a oferit noi oportunități, dar și unele dileme care pot și nu pot fi cunoscute și predictibile. Răspunsul la aceste provocări și la multe altele trebuie să fie rațional și fără tentații și excese lăcomiste. În consecință nu vă dirijați banii spre sirenele cu cântece atrăgătoare finaciar. Banii pot fi plasați în active circulante, imobilizate, corporale și necorporale care pot fi evaluate periodic!!!

Nu vă lăsați pradă tentaților criptomonetariste. Ele sunt forme piramidale de atragere și reciclare/spălare a banilor. Îndeplinesc și rolul unor paradisuri fiscale virtuale. Depinde de evoluțiile și reglementările viitoare.

Al zecelea răspuns: luați „temperatura” agentului sau operatorului economic care vă asigură veniturile

Economia este un uriaș puzzele cu piese pe care scrie proprietari și angajați. Indifernt în ce poziție vă aflați încercați, atât cât puteți, să aflați starea de sănătate a agentului economic care vă asigură veniturilor. Ca propietar, este mai simplu, dacă aveți profesioniști care să vă informeze, sau pur și simplu dacă afacerile nu sunt influențate major de creșterea și descreșterea prețuilor și a masei monetare.

Ca angajat urmărți dacă mărfuile și serviciile oferite de firma dumneavoastră au căutare, dacă resusele umane implicate în actvitățile specifice sunt constante, au scăzut sau au crescut, dacă sunt și nu sunt promovate. În ce valută sunteți recompensat bănește. Puțină geografie economică nu strică prin informarea despre activități similiarea din țară și din străinătate.

P.S. Cred că unele explorări despre comoportamentul agenților economici în vremuri inflaționiste pot întregi tema în discuție Acestea și altele într-un text viitor. Am spus!!!
Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean