Inflația, boala economiei care ne însoțește viața, influențează și afectează și sau în primul rând operatorii/agenții economici. Indiferent de statutul și formele de proprietate (privată, publică, mixtă) în care aceștia se află jurdic și activează economic, inflația nu-i ocolește. Și este firesc să fie așa dacă ne gândim la geneza, structurarea și evoluția vieții economice, la realțiile de producție, schimb și consum. Dezechilibrele dintre masa monetară și oferta de mărfuri care se instalează în și prin inflație conduc la creșterea generalizată a prețurilor și la diminuarea puterii de cumpărare a baniilor.

Inevitabil operatorii economici trebuie să cunoască aceste realități și să promoveze politici și strategii prin care să preîntâmpine și să facă față provocărilor și efectelor negative ale inflației. Care sunt aceste politici și strategii este dificil de identificat și transpus în practică. Nu imposibil, așa cum ne arată istoria ideilor, teoriilor și faptelor economice. Merită să încercăm o trecere în revistă pentru unele din acestea. Nu am pretenția adevărului absolut!!!

1.Cu ochii pe „monitoarele” economiei

Diriguitorii agenților economici trebuie să fie mereu cu ochii pe bolile economiei. Pentru aceasta trebuie să se informeze permanent, singuri, sau împreună cu specialiști în analize economice și financiare, despre mersul economiei. Se știe că economia de piață există și funcționează, din cele mai vechi timpuri până astăzi, pe baza raportului dintre cerere și ofertă. Dacă apar distorsiuni între cele două categorii atunci activitatea economică este afectată, într-o proporție mai mare sau mai mică de una sau mai multe din bolile sale specifice: crize, falimente, șomaj, inflație, deflație, depreciere, devalorizare, supraîndatorare, dezechilibre și altele, mai mult sau mai puțin active și agresive.

În fapt, este ceea ce am sugerat/recomandat și subiecțiilor sociali, adică perceperea și conștientizarea fenomenului inflaționist. Pentru agenții sau operatorii economici percepeția și conștientizarea pot fi înfăptuite mai ușor în comparație cu oamenii de rând, datrorită multitudinii de surse, instrumente și resurse umane avute la dispoziție. Una este să fi „un lup singuratic”, chiar și cu o familie (haită) și alta este să fi într-o comunitate economică: firme, societăți comerciale, industriale, bancare, turstice, asigurării etc.

2.De la informare la predictibilitate

Mersul economiei impune și dispune comportamente pentru și în piață. Prețurile exprimă nu numai valoarea mărfurilor ci și resorturile și carcteristicile, inflanționiste, precum și costurile economice ale acesteia. trebuie În funcție de mărimea și poziția firmelor, acestea pot și nu pot anticipa inflația. Atunci când inflația este prevăzută pot fi formulate strategii și politicii cu impact corectiv și chiar stimulativ. Agenții economici care de-a lungul timpului au fost cu ochii pe politicile legislative și executive, pe comportamentul băncilor centrale, dar și a altor operatori financiari pot să prevadă/anticipa, relativ corect, rata inflației. Să reținem cuvintele relativ corect!!! Atenție trebuie acordată și operatorilor economici externi, mai ales dacă activează în ramuri economice similare. A te uita „peste gard”, în mod onest prin consultarea site-urilor și a altor surse poate să ofere, oricând, informații despre comportamentul predictibil și decizional antinflaționist. În îndelungata istorie a economiei de piață întâlnim precupări constante pentru informațile economice.

Din numersoasele exemple pe această temă merită să amintim comportamentul firmei Fugger din Augsburg, care a dominat economia europeană în secolul al XV-lea și datorită atenţiei specială acordată activităţilor de informare şi documentare economică, socială şi politică. La Biblioteca Vaticanului se păstrează o partea din arhiva Fuggerilor, din care reiese interesul pentru informaţii din aproape toate centrele economice importante ale timpului, iar la Biblioteca Naţională din Viena se păstrează o altă co­lecţie, în 27 de volume, care cuprinde aşa-numitele Fug­ger-zeitung din anii 1588-1605. Aceste informații erau destinate corecțiilor manageriale însă și valorificări pe o piață a informațiilor economice din acele timpuri. Principalul avantaj: teoria anticipărilor raționale!!!

3. Între inflația anticipată și cea neanticipată

Politica anicipativă a inflației poate fi înfăptuită de agenții economici prin strategii manageriale care să fie consonante (atât cât se poate) cu cele guvernamentale, legislative și ale băncii centrale. Pentru aceasta studierea unor activități similare din alte perioade istorice, așa cum se procedează și în cazul unor boli și maladii umane. La fel de importane sunt și modele oferite de țările cu tradiție și experiență în astfel de practici. Guvernele și băncile centrale au propriile strategii, în funcție de provocările, interesele și doctrinle politice și economice agreate.

Se știe că, de multe ori, se trece peste unele din acestea din motive de praxis economic, social și politic. Intuirea acestor mișcări asigură agenților economici atenuarea și compensarea, cel puțin parțial, a efectele nocive ale inflației. Se pot vedea măsurile de politică monetară și bancară ale BNR precum și cele de politică fiscală ale Ministerului Finanțelor.

4. Acordarea unei atenții sporite mediului economic privat

Orice agent economic are specificul său, raza sa de activiate și implicare investițională, în crearea de locuri de muncă, în activarea capitalului social și uman, gestionarea factorilor de producție, obținera profitului și multe altele. Dacă fiecare agent economic cunoaște mediul economic privat poate anticipa mișcările din piață și control a inflației prin prețuri și venituri.

Cel mai important este păstrarea echilibrului între acestea. Se reaizează păstrarea și fidelizare consumatorului și transmiterea unor mesaje încurajatoare spre potențialii clienți.

5. Acordarea unei atenții sporite mediului economic public

De multe ori agenții economici și instituționali publici au comportamentul lor specific prin care dezvoltă, inevitabil, și inflație. Fiind în orbita capitalului public, apar situații și poziții preferențiale care conduc la concurență neloială. Sunt exploatate în folosul propriu anumite hotărâri și măsuri legislative și executive.

Unele sunt date „cu dedicație” pentru acești operatori. Prin fixarea prețurilor, împărțirea piețelor, exploatarea unilaterală a informațiilor (îndeosebi în ramurile strategice, cum ar fi astăzi, cele sanitare și energetice) agenții economici publici generează și ei puseuri inflaționiste. De multe ori au loc simbioze între capitalul privat și public în și prin astfel de politici și comportamente economice.

6.Presiunea inflaționistă prin cerere și costuri

Agenții economici supradimensionează uneori cererea și acționează pentru o cantitate sporită de produse/mărfuri care se regăseșete, inevitabil, și în prețuri. Exemplul cel mai la îndemână situația generată de epi(pan)demia zilelor noastre, când a fost exploatată inexistența sau penuria unor produse de strictă și imediată necesitate, sau când au avut loc modificări majore în comportametul consumatorilor.

Inevitabil, statul are prioritate în și prin achizițiile publice și întreține inflația prin cerere. Situația se repercuteză și în costurile de producție, achiziție, și distribuție a mărfurilor de strictă și urgentă necesitate, și prin monopolul prețurile la unele din acestea. Dacă aceste costuri vin și pe fondul procurării de materii prime din import, creșterea prețurilor este generată și de cursul de schimb. Acesta este influențat inevitabil și de datoria publică. În această situație este bine ca agenții economici să-și îndrepte privirea, atât cât se poate, spre piețele emergente și spre cursuri de schimb avantajoase.

Satisfacerea rapidă și abundentă a cererii conduce la costuri ridicate, unele însoțite și de stimulente directe, indirecte, ascunse sau la vedere. Este prima fază a inflației prin costuri. Cea de-a doua fază este generată și întreținută de creșterile salariale. În condițiile scăderii veniturilor reale, sunt solicitate din partea angajaților compensații care pot și nu pot fi acoperite de angajatori. Uneori, când deficitul forței de muncă este în siajul unei concurențe imperfecte pe piața muncii, cererile salariale trebuie gândite, solicitate și satisfăcute cerbral. Dialogul între angajatori și angajați este absolut obligatoriu!!!

Însă, dialogul și atitudinilor raționale nu pot preîntâmpina sau bloca revendicările salariale. Dacă angajatorii se confruntă cu un deficit de forță de muncă acceptă unele din revedicările salariaților, revendicări care se regăsesc în prețul final și în… inflație!!! Dacă oferta de pe piața forței de muncă este mai mare angajatorii pot să-și impună propriile politici în gestiunea resurselor umane, inclusiv concedieri și trimiteri în șomaj. Acesta conduce, însă, la stagflație, fenomen perturbator care înseamnă conbinarea inflației cu șomajul. Problemle sociale sunt basculate spre guverne care, pe de-o parte sunt lipsite de unele venituri fiscale, iar pe de altă parte trebuie să găsească resursele bănești pentru șomeri. Ambele situații întrețin fenomenle infalționiste.

Este limpede că agenții economici acționează prin prețuri pentru asigurarea profitului. Există opinia că este singura cale prin care aceștia generează infație, pentru că nu dispun precum guvernele de percepere a taxelor și impozitelor și, dreptul de-a emite monedă. Este doar parțial adevărat. De-a lungul timpului statele, îndeosebi în evul mediu, au cedat drepturilor lor fiscale unor case de comerț și cămătărie, fenomen care se mai regăsește, și astăzi, în unele țări subdezvoltate.

În prezent pentru mobilizarea unor resuse monetare, agenții economici cotractează împrumuturi, emit acțiuni, obligațiuni și titluri de valoare, bonuri de tezaur (dacă sunt bănci) prin care este păstrată și transmisă valoarea. Dacă acestea au putere circulatorie și dreptul de a fi transmise de la un deținător la altul intră în marele joc inflaționist!!!

7. Pluralismul monetar: realitate și presiune

Pe lângă atenția pe prețuri, pe bani, bănci și politcile fiscale agenții economici trebuie să aibă în vedere pluralismul monetar din piața în care funcționează. În fiecare zi BNR anunță cursul principalelor monede din piață, iar agenții economici acționează în funcție de interse și priorități. Însă în piață mai sunt și alte însemne monetare, ale țărilor vecine sau ale altor entități statale. La acestea se adaugă, în ultima vreme multipolaritatea criptomonetară.

Inevitabil acest pluralism monetar, reprezentat de monedele tradiționale și de cele criptovirtuale generază tensiuni, presiuni și ciocniri monetare cu efecte sau și cu efecte inflaționiste. După unele informații, criptomonedele sunt și vehicule de spălare a banilor și de evaziune fiscală. În acest joc monetar pot fi atrase sau vărsate în piață uriașe sume de bani cu efecte destabilizatoare în prețuri și politici monetar-bancare. Așa cum se recomandă pentru subiecții sociali să opereze în moneda națională așa se poate spune și agenților economici. Numai că unii din aceștia acționează pe piața europeană și globală și au legate afacerile de monedele unor parteneri externi.

Unele din acestea sunt sub presiuni inflaționiste în țările de origine și, inevitabil, contaminează inflaționist și economiile de pe alte meridiane. Exemplul cel mai evident dolarul american, emis în exces pentru acoperirea dezechilibrelor generate de CovidEconomie.

8. Cu ochii pe piața de capital și pe burse

Piața de capital, piața finaciară și cea bancară sunt repere relevante pentru diagnoza economiei. După perioada începuturilor, incertitudinilor și ambiguităților legislative și instituționale acestea au evoluat și s-au maturizat. Au ajuns să fie destul de dinamice și sensibile la comportamentul agenților economici și la diferitele boli economice. Prin consultarea informaților transmise în spațiul public de site-uri și publicații specializate, precum PF (Piața Financiară) pot fi cunoscute reacțiile investitorilor, prudețialitatea și sustenabilitatea sau precaritatea unor proiecte și activități economice. Bursele au reacționat imediat la anuțul BNR, din august și octombrei privind rata inflației.

Trebuie să spunem că exisită și oportunități economice generate de inflație. Numai că ele trebuie identificate și exploatate favorabil în jocul economic în care unii câștigă iar alții pierd. Exemple sunt multe și pot fi relativ ușor cunocute dacă rememorăm unele din afacerile și căderile, mai vechi sau mai noi din lumea capitalului. Să nu uităm că unele investiții și tranzacții s-au realizat în primii ani de după 1990, pe și prin surplus monetar inflaționist, iar efectele/consecințele nu au fost totdeauna benefice pentru toți operatorii economici.

9.Cu ochii pe mixul energetic

În ultima vreme se tot spune de creșerea prețurilor la resursele energetice: petrol, gaze naturale, energie electrică. Nu numai că se spune, dar și se simte. Deocamdată ușor și mai mult în derivate. Însă, viitorul nu sună prea bine. Se preconizează un „vârf de sarcină” în luna februarie. S-ar putea să vină, însă, mai repede. Depinde de capriciile vremii, de hăpsâneala operatorilor energetici (interni și externi) dar și de intersele geoeconomice și geopolitice ale statelor cu importante resurse naturale. Nu se dau în lături, de la aceste practici și alți jucători de pe uriașa și totuși mica piață energetică mondială.

Rusia, vinovatul de servciu este vizată, aspru criticată și acuzată. Este o discuție complicată și complexă care merită explorată într-un text separat. Decamdată mixul energetic are rolul și impactul său în umflarea inflației. Și afirm din nou, nu trebuie să fi mare economist pentru a-ți da seama de acest fenomen. Ce trebuie să facă agenții economici este mai dificil de răspuns. Unii spun că aceștia nici nu pot să aibă un răspuns, sau mai multe, în conițiile în care terminalele energetice nu sunt în mâinile lor, iar petrolul și gazul metan se scumpește PUTIN câte PUTIN!!!

Și totuși agenții economici pot să găsească compesării prin politici novative și proactive care să diminueze costurile la alte materii prime, materiale și la prețul forței de muncă. Pot să se asocieze în negocierile energetice. Pot să pareze, parțial, și pornirile șantajiște ale „băieților deștepți” care profitând de liberalizarea pieței de resurse energetice au generat creșteri astronomice a prețurilor. Pot presa decidenții politici să-i protejeze în fața acestor aroganțe. Se și spune că într-un viitor apropiat se va veni cu măsuri compensatorii și pentru IMM-uri la fel ca pentru consumatorii casnici. O să vedem!!!

Se mai pot găsi căi de dialog cu factorilor politici pentru temperarea presiunilor gaspromiste. Destul de greu, dar nu imposibil. Decidenții noștri politici ar trebui să sprijine agenții economici, prin mai multă acțiune în organismele europene. Le poate veni în ajutor, însăși inflația. Pot fi explicate fenomenele negative și dezarticulate care se răsfrâng asupra tuturor. Cu argumetele pe masă surprinse de contabilitatea inflației pot fi identificate informațiile și modelele de analiză financiar-contabilă în valori multiple. Din păcate, interesul pentru astfel de demersuri foarte activ în timpul inflației de tranziție, a scăzut în ultima vreme. E bine ca agenții economici să-l reactiveze.

10.Cu ochii pe natură, dezastre naturale și buletinele meteorologice

Am afirmat și reafirm că inflația prin prețuri și apoi prin monedă depinde de multe fenomene naturale: ploi, inundații, vijelii, ger, zăpada excesivă etc. În multe consemnări despre prețuri aflăm astfel de informații. Astăzi când fenomenele naturale pot fi cunoscute, aproape în timp real agenții economici trebuie să-și gestioneze cu cumpătare resursele, rezultatele și prețurile.

Înmagazinarea unor produse agricole, procesarea și desfacerea lor în concordanță cu cerințele pieței sunt bine venite pentru domolirea costurilor, prețurilor și puseurilor inflaționiste, sezoniere.

Pentru ca toate acestea să fie fezabile trebuie cunoscut și comportamentul guvernelor și băncilor centrale. Acesta și altele într-un text viitor. Am spus!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean