Opinie. Ioan Lumperdean: Economia: casa care se (re)construiește și se (auto)distruge creator

Economia ca realitate socială este expresia existenței oamenilor. În și prin activitățile inițiate și desfășurate de oameni, din cele mai vechi timpuri până astăzi, economia există, funcționează și se definește prin multitudinea căutările, aspirațiile, opțiunile, provocările și dilemele umane. În fapt, este implicarea și raportarea omului la casa sau la gosopdăria și la legea sa. Nu întâmplător cuvântul oikonomie vine din greaca veche, de la oikos care înseamnă casă, gospodărie și nomos care înseamnă lege. Creșterea, descreștere, construcția și distrucția sunt consonante cu distrugerea creatoare prin performanță și competiție, după Joseph Alois Schumpeter (1883-1950), unul dintre cei mai de seamă economiști americani de origine austriacă. Tabloul acestui prezent fără sfârșit sau a sfârșitului ancorat mereu în prezent, cu multiplele sale interogații și răspunsuri ne este înfățișat într-o excepțională lucrarea semnată de conf.univ.dr. Gabriela Bodea de la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj-Napoca.

Între deficitul și preaplinul în cunoașterea economiei

Mulți oameni vorbesc despre economie. Informați, cunoscători sau nu încearcă să te (ne) convingă că știu, că au dreptate sau că numai ei știu și numai ei au dreptate. Este oarecum firesc acest comportament. Realitățiile economice sunt prezente și presante în viața noastră. Uneori, prea prezente și prea presante. Alteori mai puțin sau prea puțin. Nu lipsesc, însă, niciodată!!! Direct sau indirect, voit sau mai puțin voit, oamenii au avut de-a face cu economia. Din simplul motiv că ei sunt artizanii acesteia și pentru că fără aceasta s-ar întrerupe infinitul ciclu biologic uman.

Oamenii s-au raportat și se raporteză la mediul economic în funcție de prea multă sau prea puțină economie, sau după impactul și percepția negativă, pozitivă sau neutrală a vieții economice. La interferența dintre economie, ca realitate socială, și percepția, cunoașterea și înțelegerea umană au apărut ideiile, opiniile, teoriile, doctrinele și curentele economice. Exprimarea și cunoașterea acestora s-au înfăptuit prin numeroase mijloace de păstrare și comunicare inventate de oameni de-a lungul vremii. Așa au apărut și scrierile cu tematică economică. Paleta acestora este uriașă și dificil de inventariat, clasificat și evaluat.

Astăzi, în epoca tehnologilor multiple și hiperpeformante, preaplinul în formularea unor idei, părereri, opțiuni și concepții conduce la sau spre obiectiv și subiectiv, la temeinic și/sau diletantism. Din păcate, de multe ori prevalează superficialitatea arogantă prin care unii oameni clamează că numai ei știu și numai ei au dreptate. De multe ori nici nu au pregătirea și studii în domeniu. Se întâmplă, și, din nefericire, tot mai frecvent și la cei „școliți” cu acte sau fără acte acoperitoare. Am trecut și eu prin astfel de experințe cu interlocutori ocazionali sau cu pretenții academice în științele socio-umane. Mi-am dat sema că ne mai aflăm, și în această privință, „în epoca formalismului de împrumut” (Ștefan Zeletin).

Cartea semnată de Gabriela Bodea vine ca un răspuns sever la acest formalism, dar și la ceea ce Carlo M. Cipolla (reputat economist și istoric care a studiat și predat economie și istorie economică la mari universități europene și americane) numea legile imbecilității umane.

Prejudecăți de ieri și de azi

Pentru cei care se dau și nu se dau de-a știutul într-ale economiei, scrierea/publicarea unei lucări cu tematică economică este un travaliu riscant și greu de perceput. Predominarea pregătirii de vitrină din dreapta și stânga, din și prin influența politicienilor și a așa-zișilor specialiști a condus la atitudini pro și contra scrierilor economice. Pentru publicul larg, un text cu tematică economică rămâne impercetibil, arid, mai mult sau mai puțin important în cunoștere. Uneori și pentru persoane cu un anumit bagaj de informații. Nici pregătirea sistematică, instituțională din școli nu prea le vine în ajutor.

Atât timp cât disciplina economiei sau economiei politică este periferizată și redusă la 1-2 ore pe săptămână (la unele licee chiar a fost eliminată din programa de studiu) și/sau mai este considerată un instrument ideologic, prin ignorarea faputului că sintagma economie politică a fost folosită pentru prima dată de Antoine de Montechrétien în 1615, iar cuvântul politică vine, din greaca veche, de la politeia care înseamnă organizare socială (de la polis=oraș, cetate, societate). Vorbim permanent de și despre economiei ca realitate socială, despre resetarea și reformarea ei, dar cunoaștem prea puțin despre aceasta. Pentru majoritatea oamenilor, chiar și pentru cei care se bat cu cărămida în piept, că știu și/sau că numai ei au dreptate, multe din faptele, fenomenele și procesele economice sunt criptate și greu abordabile. În consecință, pentru mulți oameni, economia este doar locul „unde se fac banii”!!!

Spargerea prejudecăților

Prin cartea sa Gabriela Bodea înceracă să spargă așa-zisele prejudecăți anost economice. O face elegant și erudit începând cu titlul lucrăii și cu intertitlurile capitoleleor și subcapitolelor. O face prin construcția și discursul textului, prin bogăția și consistența ideilor, opiniilor, opțiunilor exprimate. O face prin cumpătarea și curajul afirmațiilor și argumentelor. O face prin explorarea unui evantai larg de surse (prin accesarea site-urilor unor organizații și instituții economice, sociale și financiare naționale, europene și internaționale). O face prin exploatarea unei bibliografii bogate, incitante și foarte judicios consultate. O face prin diversitatea și unitatea tematicii, prin coenxarea cu trecutul și prezentul economic.

O face prin paralelisme și legături din universul teoriilor și doctrinelor economice. O face prin deschiderile spre și pentru economia comparată și consensuală. O face prin deschiderile inter, trans, multi și pluridusciplnare. O face prin reprezentările grafice și tabelare, menite să susțină esențilizat tematica abordată. O face prin figuri de stil și referiri la lucrările unor autori, mai vechi sau mai noi de la Homer, Sun Tzi, Mircea Eliade și alții. O face prin acuratețea și originalitatea unor cuvinte, citate, expresii alocuțiuni care se pot înscrie în universul cugetărilor generale și economice. O face prin multe altele și prin captarea atenției cititorului, indiferent dacă acesta se știe mai mult su mai puțin într-ale economiei!!!

Universul tematicii: între consacratat, incitant și interactiv

Cuprinsul și textul lucrării ne dezvăluie o trecere la pas prin arealul noțional, de la gând la cuvânt a lumii asimetrice în care crizele (despotul lumii moderne) vecuiesc și-și întind tentaculele, se adaptează și se metamorfozează într-o „cromatică” implacabilă, șăgalnică și sfidătoare. Decelate și prezentate de autoare în criza democrației, criza securității, criza sanitară, criza energetică și multe altele. Unele din acestea sunt prezentate prin efectele și prelungirile lor în forme punctiforme, ușor esențializate și valorizate contextual și proiectiv.

În fapt cititorul se află într-un fascinant film despre lumea în care trăim (Richard Haass) și în politica viitorului (Jamie Susskind). Este limpede, că omenirea s-a aflat și se află în fața provocărilor, cunoscute, ascunse și necunoascute. Este limpede că unele decizii și comportamente umane sunt și nu sunt benefice pentru prezentul și viitorul nostru, că totdeauna, în istorie au fost și sunt mai multe opțiuni, acțiuni și efecte. În cutele acestora stau mereu la pândă și la atac crizele care, așa cum ne spune Gabriela Bodea, „nu dorm”!!! O diagnoză a acestora se impune fără putință de tăgadă. Din simplu motiv că așa cum considera Frederic Engels, crizele noi își au obârșia în cele vechi sau cum foarte sugestiv spunea Fernand Braudel orice criză nu mai doar atunci când are „bunăvoința să se retragă”.

În consecință, inspirată de sintagma lui Samuel P. Huntintngton Ciocnirea civilizațiilor, Gabriela Bodea vine spre noi cu clash-ul crizelor și/sau viclenia unei lumii asimetrice. Este limpede că crizele, în uriașa lor mișcare, prin val după val, se ciocnesc, se destramă și se reunesc într-o acțiune sinergică și presantă în și prin societate.

„Mai vreau”!!!

În patiseriei este o prăjitură numită „Mai vreau”, delicioasă și aproape imposibil de refuzat și uitat. Important este să-i cunoști gustul, mirosul și aromele. Așa și cu lucrarea colegei Gabriela Bodea. După ce-i guști conținutul rămâi cu ideea că ceva nu s-a terminat și că mai vrei !!! Așișderea unui roman sau serial de succes aștepți continuarea. Din ceea ce știu un volum doi este în lucru. Apoi o sinteză a celor două volume, îmbuntățită și revizuit în limba română și într-o limbă de circulație. Nu știu alții cum sunt, vorba lui Ion Creangă, dar eu mai vreau… Mai ales că inflația, o altă boală a economiei este prezentă, destul de agresiv, cu noi și printre noi.

După lectura cărții Gabrielei Bodea, Clash-ul crizelor sau viclenia lumii asimetrice. Demitizarea trădării putem percepe mai ușor și problematica inflației, cu toate trădările și vicleniile ei. În zilele următoare mă (re)întorc și eu la vicleana doamnă cu numele INFLAȚIE, mai ales că rata anuală pe luna septembrie, după ultimele informații oficiale se învârte și a urcat la 6,3% de la 5,3% în august. Am spus!!!

Prof.univ. dr. Ioan Lumperdean