Connect with us

ACTUALITATE

OPINIE. Ioan Lumperdean: Datoria publică: quo vadis? Împrumuturile lăsate moştenire copiilor şi nepoţilor

Publicat


bani

În ultima vreme se vorbește insistent cu argumente pro și contra de și despre datoria publică a statelor. În emisiunea Pe datorie (3 martie a.c.), realizatorul Daniel Coman ne spune că datoria publică globală, deci datoria tuturor statelor, a ajuns la halucinanta sumă de 281 trilioane de dolari, adică 281 de mii de miliarde. Dacă ar trebui să folosim zerouri pentru reprezentarea scriptică ar fi și mai impresionant.

Și tot Daniel Coman ne informează că România este îndatorată cu aproape 71 de miliarde de dolari. Reprezentată liniar prin punerea „cap la cap” a bancnotelor de 100 de dolari, s-ar ajunge la înconjurul globului pământesc de șapte ori!!!

Alte informații pot fi cu ușurință accesate prin simpla căutare a emisiunii sau a altor linkuri de și despre această problemă. O mică observație: datele se modifică de la un minut la altul. Explicația: criza economică generată și întreținută de cea pandemică.

Ce sunt împrumuturile?

Print-o simplă căutare într-un dicționar sau manual economic, ca să nu mai vorbim de google, ajungem să știm că un om, numit împrumutător, oferă sau predă unui alt om, numit împrumutat, bunuri, mărfuri sau bani pentru a-și satisface anumite trebuințe/necesități pe termen scurt, mediu sau lung. Activitatea se desfășoară între aceștia în baza unor „reguli” preexistente sau acceptate ad-hoc, și de obicei în prezența martorilor și/sau a încrederii reciproce garantate prin cutume și legi. Părțile, cel puțin teoretic, sunt într-o relație de parteneriat cu avantaje reciproce. Împrumutatul își rezolvă deficitul de bani și produse, iar împrumutătorul își sporește averea prin dobânda percepută.

Am putea spune, pe baza izvoarelor care ni s-au păstrat, că împrumuturile sunt aproape de aceiași vârstă cu omenirea. Insuficiența, temporară sau permanentă, a unor resurse i-a determinat pe oameni să ceară cu împrumut, la fel ca în celebra fabulă a lui La Fontaine, (Greierele și furnica) de la cel care a muncit sau nu dar care dispune de un excedent.

Se știe că încă în celebrul Cod de legi a lui Hammurabi (1760 î.Hr.) au fost reglementate și relațiile dintre împrumutător și împrumutat. În Mesopotamia, în Grecia și Roma antică, aceste activități erau foarte bine cunoscute. Treptat s-a născut o legislație specială, care și-a găsit expresia cea mai înaltă în dreptul roman, aflat astăzi la baza dreptului modern. Tot din antichitate, după apariția statelor, foamea pentru bani a fost acoperită și prin apelul la împrumuturi. Așa au apărut împrumuturile de stat și/sau ceea ce numim datoria publică a statelor.

Ce este datoria publică a statelor?

Prin simpla asociere a termenilor găsim răspunsul la această întrebare. Datoria este obligația asumată de o persoană fizică sau juridică (debitor),  față de o alta (creditor), într-o relație bilaterală de transmitere și primire a unor bunuri, bani sau alte valori. În situația datoriei publice a statelor, în relația bilaterală de predare-primire apar statele, fie ca debitor, fie creditor. De cele mai multe ori statele sunt cele care se împrumută, iar emitenții creditelor sunt băncile publice și private, instituțiile și fondurile specializate în gestionarea și desfășurarea de operațiuni specifice.

Pot iniția și promova astfel de transferuri și persoane particulare sau un grup de persoane (prin asociere), direct sau indirect, prin interpuși și anonimi. Relația care se naște este purtătoare de valoare, prin sumele avansate/transmise și dobânzile percepute. Operațiunea este certificată prin documentele încheiate între părți și consemnată contabil. Uneori, informațiile de și despre aceste operațiunii sunt făcute publice, parțial sau in extenso.

Datoria publică internă

Statele nu au avut și nu au suficiente resurse pentru politicile și interesele lor. Motivele sunt numeroase, de la cheltuieli nesustenabile, crize naturale, sociale, economice, pandemice, militare etc. Când statele nu au suficiente resurse se împrumută de pe piața internă sau externă. Formula cea mai comodă este apelul la bănci, indiferent sub ce formă există, case de comerț și cămătărie, bănci private, bănci publice, instituții financiare, unități operative ale trezorerie etc.

De multe ori, statele emit sau pun în circulație obligațiuni sau titluri de stat. În baza unei acoperiri legislative,  prin oficii poștale, casierii ale statului și alte  instituții specializate acestea se pun în vânzare. Au denumiri identitare, valori nominale și de piață. Au elemente de siguranță și control, precum banii fiduciari.

Emisiunile de obligațiuni sau titluri de stat sunt promovate prin afișe, pliante, rețele sociale, spoturi publicitare radio și tv, presă etc. Se precizează valoarea, dobânda și  scadența. Titlurile de stat pot să aibă putere circulatorie, asemenea banilor sau altor însemne purtătoare de valoare, pot să fie nominale sau la purtător. Ele pot fi exprimate în moneda națională sau în una acceptată pe piața statului emitent. De exemplu, titlul de stat FIDELIS este de 100 de lei pentru emisiunea în lei și de 100 de Euro pentru emisiunea în Euro.

Emisiunile pot fi unice sau repetitive. La fel și scadențele. În 4 ianuarie 2021, Ministerul Finanțelor Publice a venit cu trei noi emisiuni de titluri de stat din programul TEZAUR. Condițiile de subscriere sunt mult mai avantajoase în comparație cu cele anterioare prin drepturile de cumpărare, transfer și răscumpărare, și prin eligibilitatea persoanelor care au împlint vârsta de 18 ani!!!

Împrumutul Reîntregirii a rămas neîntregit

Recurgerea la împrumuturile de stat interne a fost și este  o practică specifică perioadelor calamitate, crizelor economice, războaielor. Este adevărat că unele din acestea nu au mai fost onorate, cum a fost împrumutul din timpul guvernului Antonescu pentru susținerea războiului, numit Împrumutul Reîntregirii din 1941. Era pe 30 de ani, iar cupoanele cu dobândă până în 1970-1980. Am în posesie documentul care a fost emis de statul român cu acest prilej. Două cupoane au fost decupate, probabil pentru încasarea sumelor la scadența anuală. După 23 august 1944 plățile au fost suspendate. Problema a fost reluată prin Legea nr. 142 din n 1947  și Decretul nr. 167 din 1958, iar după 1989 prin unele acțiuni civile ale deținătorilor unor astfel de înscrisuri speciale la Tribunalul București.

Din informațiile de care dispunem, creanța nu a fost acoperită potrivit solicitanților. Dar nu se știe niciodată ce va aduce viitorul. În această lume multe împrumuturi au fost uitate pe… vecie. Și totuși au rebătut la ușa emitenților. Așa a fost situația cu titluri de stat din Marea Britanie, emise în timpul Primului Războiului Mondial de Ministerul Finanțelor, condus de Winston Churchill, care s-au plătit mult mai târziu… în 2015!!!

De altfel, Marea Britanie (statul) are o experiență în aceste operațiuni, rostogolind datoria publică internă de la o generație la alta. Unele împrumuturi au finanțat războaiele împotriva lui Napoleon și au fost stinse după un… secol sau mai mult!!!

Datoria publică externă

Când banii oferiți de piața internă sunt insuficienți, statele apelează la împrumuturi externe. Sumele sunt destinate acoperirii deficitelor bugetare, finanțării unor proiecte economice și publice, formării capitalului public  în vederea stimulării investițiilor, pregătirii și ocupării forței de muncă, acces la tehnică și tehnologie, inițierea unor programe pentru modernizare și reconversie economică. De multe ori  împrumuturile externe, îndeosebi cel pe termen scurt și mediu, sunt destinate refinanțării altor împrumuturi. Este o practică la care apelează statele care și-au cronicizat datoria publică și nu reușesc, din motive diverse, rambursarea împrumuturilor și a dobânzilor aferente.

Într-o astfel de situație s-a aflat și România în ultimii ani ai regimului comunist. Împrumuturile publice pentru consum sunt mai volatile. Mai ales dacă bunurile/mărfurile achiziționate au utilități și grade diferite și interemediare de satisfacere umană și nu finală. De exemplu, procurarea și folosirea unor bunuri, de către persoane publice și private, pentru activități necomerciale. De multe ori, statele apelează la astfel de activități pentru asigurarea liniștii sociale sau pentru satisfacerea unor nevoi, individuale și colective, restricționate sau deficitare subiecților sociali din motive subiective și obiective: calamități, războaie, revoluții, politici economice nerealiste și multe altele.

Panem et circenses (Juvenal) reflectă pe deplin această opțiune promovată de împărații romani, începând cu secolul I d.Hr., pentru a-și asigura prin „pâine și circ” adeziunea maselor. De multe ori, banii pentru astfel de distracții proveneau din împrumuturile oferite cu generozitate, dar la dobânzi „usturătoare”, de cămătari celebri, precum Jucundus, Culvius și Rubirius.

O vânzare la pachet: Dacia şi tehnică militară

În aceeași cheie trebuie văzute și împrumuturile contractate de România imediat după decembrie 1989 și care s-au dus în țigări, ciocolată, băuturi alcoolice și răcoritoare, fructe exotice și multe altele produse/mărfuri care fuseseră restricționate, abuziv, de Nicolae Ceaușescu. Bunurile de consum s-au procurat și… consumat, iar datoria publică a început o nouă istorie. Era și explicația că România nu mai are datorii și că se poate îndatora. Până unde și cât, nimeni nu-și mai bătea capul!!!

Apoi a urmat democrația și economia de piață și din nou banii au fost insuficienți și această insuficiență s-a cronicizat. În această situație, banii împrumutați au mers și merg în salarii și bonusuri sau spre alte achiziții de mărfuri și bunuri de consum. Din aceștia se realizează și promovarea acestora pe piață. Sunt situații când emitentul creditelor condiționează cumpărarea unui anumit produs/marfă de pe o anumită piață sau de la o anumită firmă. Cumpărarea patentului Renault, pentru mașinile Dacia, a fost în tandem cu achiziționarea de tehnică militară și aeronautică din Franța, îndeosebi elicopterul Alouette.

Condiţionări, litigii cu Lumea a Treia

De multe ori, împrumuturile externe sunt condiționate de stingerea unor creanțe mai vechi. România (comunistă) a trebuit să-și achite obligațiile financiare interbelice atunci când a demarat programele postbelice de industrializare. Pentru aceasta a încheiat, între 1959-1972, mai multe acorduri cu Statele Unite, Franța, Marea Britanie, Danemarca, Austria, Turcia, Italia și alte țări. Și România a avut și are astfel de litigii cu alte state, îndeosebi din Lumea a Treia. Deocamdată, ele sunt înghețate.

În multe situații, datoria publică internă se împletește cu cea externă. În timpul Primului Război Mondial, Româna a contractat  9  împrumuturi interne de la Banca Națională a României. La acestea s-au adăugat cele trase de pe piață prin titluri de stat, precum și cele externe, contractate  de la Banca Italiei (10. 012.500 lire) și de la Banca Angliei (12.000.000 lire sterline).

În prezent sunt avantajate în gestionarea datoriei publice statele care au moneda națională nu numai convertibilă ci și acceptabilă pe piețele internaționale, cum sunt dolarul, euro, lira sterlină, coroana daneză, coroana suedeză, francul elvețian, yenul și altele. În aceste situații statele își pot acoperi deficitele externe prin lansarea unor împrumuturi interne sau prin emisiuni monetare suplimentare, precum SUA, chiar dacă acestea generează inflație. România rămâne, atât cât poate și acceptă BNR, numai cu acestă opțiune!!!

Datoria publică nu e a mea, nu e a voastră, ci a urmașilor, urmașilor voștri

Internă, externă sau mixtă, datoria publică este o realitate în viața și activitatea statelor, din antichitate până în zilele noastre. Gradul de îndatorare a fost și este uneori mai presant, alteori mai acceptabil. Uneori, atunci când datoria publică este mai mare, se ajunge la perturbări riscante și dificile, greu gestionat și de depășit. Depinde de decidenții politici și de conjunctura economică care există într-un moment istoric sau altul. Unele împrumuturi se prelungesc și se rostogolesc de la o generație la alta.  Sumele sunt reportate, altele sunt reeșalonate, amortizate, compensate, capitalizate sau stinse/șterse. Sunt situații când după mulți ani ele revin pe agenda publică a statelor, în fapt al oamenilor.

Astăzi ni se spune că  uriașa datorie a statelor (inclusiv a României) va fi plătită de generațiile viitoare. Adaptând cuvintele lui Ștefan cel Mare la această paradigmă, am putea spune că „datoria publică nu e a mea, nu e a voastră, ci a urmașilor, urmașilor voștri”. Ce implică aceasta. E dificil de spus. Nu putem să știm ce vor gândi, cum vor judeca și acționa urmașii și urmașii, urmașilor noștri. Putem, însă, să coborâm în trecutul economic și social și să vedem unele  din năstrușniciile datoriei publice. Aceasta într-un text viitor. Am spus!!!

Prof.univ. dr. Ioan Lumperdean



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

EVENIMENT

FOTO. Ora de istorie: Iunie 1944 – Sfârșitul Ghetoului din Cluj

Publicat

În lunile mai și iunie ale anului 1944, aproximativ 16.000 de evrei din Cluj și împrejurimi au fost deportați, iar ghetoul din cartierul Iris a fost desființat. În ciuda gravității evenimentului, presa vremii a tratat subiectul cu tăcere sau rezerve, iar multe detalii s-au pierdut în paginile uitate ale istoriei.

Cluj24, folosind arhivele portalului Arcanum, face un efort de a aduce la lumină relatări autentice din ziarele anilor ’40 și ’50, pentru că memoria acestor vremuri este nu trebuie să se piardă, ci să rămână mereu vie.

Sub ocupație și sub tăcere: Ardealul de Nord în 1944

După ocuparea Ungariei de către Germania nazistă în martie 1944, autoritățile horthyste au organizat ghetoizarea evreilor din Ardealul de Nord, inclusiv din Cluj (atunci Kolozsvár). În cadrul  numărului din 4 iunie 1944 a publicației ”Telegraful Român” a fost atinsă „Problema jidovească”, menționându-se că „(…) în ultimii trei ani, guvernele ungare n’au mai întreprins nimic în problema jidovilor din Ungaria. Acum noul guvern, în frunte cu prim-ministrul Sztójay a colaborat ordinațiunile care vor stabili noul regim al jidovilor din Ungaria. Pentru jidovii din Cluj s’a instalat Ghetoul, în fostul cartier țigănesc, din jurul străzii Turda”.

Ghetoul din Cluj a fost amplasat în zona fostei fabrici de cărămizi „Iris”, pe actuala stradă Valea Chintăului, fosta „Deportaților”. Toți evreii din Cluj și împrejurimi au fost urcați în ultimele trenuri de deportare spre lagăre de exterminare.

Au fost șase convoaie de tren, organizate meticulos pentru a transporta mii de oameni către lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. Fiecare convoi era compus din vagoane de marfă supraaglomerate, unde condițiile de călătorie erau inumane, iar mulți dintre deportați nu au supraviețuit acestei etape. Conform relatărilor, peste 75% dintre cei ajunși la destinație au fost trimiși direct în camerele de gazare.

Unele dintre relatări îi aparțin lui Elie Wiesel, originar din Sighetu Marmației. Printre supraviețuitorii Holocaustului, el este și un martor important al deportării evreilor din Transilvania de Nord în 1944.

În cartea sa emblematică, Noaptea (Night), Wiesel descrie cu detalii cutremurătoare experiențele sale din lagărele de concentrare și exterminare naziste, inclusiv Auschwitz: „Am fost separați de mama și surorile mele. Am rămas doar eu și tatăl meu. (…) N-am să uit niciodată fețișoarele copiilor ale căror trupuri le-am văzut preschimbându-se în volute de fum pe un cer mut. N-am să uit niciodată acele flăcări care mi-au mistuit pentru totdeauna credința”.

La început a fost Iris…

În urmă cu 81 de ani, pe terenul fostei fabrici de cărămizi din cartierul Iris, a fost instituit Ghetoul din Cluj. Acesta a reprezentat un spațiu de concentrare forțată a populației evreiești din oraș și din localitățile învecinate. A fost al treilea ca mărime din Transilvania de Nord, după ghetourile din Oradea (35.000 de persoane) și din Satu Mare (18.800 de persoane).

Ghetoul era strict controlat de autoritățile horthyste, în colaborare cu forțele de ocupație germane. Circulația era complet restricționată: ieșirea din ghetou era interzisă, cu excepția cazurilor în care era emisă o autorizație specială de către administrația locală maghiară. Aceste permise erau acordate în mod excepțional, de regulă pentru muncă temporară sau sarcini administrative și nu ofereau nicio garanție de protecție.

Într-un număr din septembrie 1956 din ziarul ”România Liberă”, în articolul intitulat „ Istoria nu se va mai repeta” se relata:„Sunt aici oameni care au suferit în timpul fascismului. Sunt luptători antifascişti care au fost torturaţi în lagărul hortyst de la Someşeni, sunt oameni care au suferit în ghetoul clujean de pe strada Deportaţilor, acolo unde se dormea sub cerul liber sau în şoproanele uscătoriei de cărămizi şi unde zbirii germani pregăteau noi transporturi pentru lagărele de exterminare”.

Articolul a fost publicat în contextul unei mobilizări masive într-o acțiune de protest din Cluj, după demersul interzicerii Partidului Comunist din Germania, care ar fi fost de la început împotriva planurilor lui Hitler, menționează Mircea Scripca, corespondentul „României libere“ în regiunea Cluj.

Monitorul Oficial (Partea II) Nr. 229, 30 Septembrie 1945, p 18

Timpul dreptății a venit târziu, dar a venit

În urma procesului desfășurat în 1946, Tribunalul Poporului din Cluj a condamnat 195 de persoane pentru implicarea în deportarea evreilor din ghetoul Clujului, administrat de autoritățile horthyste. Printre aceștia se numărau funcționari ai administrației locale, membri ai poliției și ai jandarmeriei, precum și colaboratori ai serviciilor germane de securitate. Acuzațiile formulate includeau abuzuri de putere, deportare ilegală, persecutarea populației evreiești și degradarea civică. Sentințele au variat de la muncă silnică pe viață până la pedepse mai ușoare, în funcție de gravitatea faptei și de rolul jucat în procesul de ghetoizare și deportare.

Aceste condamnări au fost confirmate și de Tribunalul Internațional pentru Crime de Război, consolidând astfel responsabilitatea autorităților horthyste și a colaboratorilor  locali în implementarea politicii de exterminare a evreilor din Transilvania de Nord.

Cu toate acestea, nu toți cei condamnați au ispășit pedepsele: unii au reușit să fugă în Germania înainte de 1944, iar alții au fost eliberați în urma unor contestații legale sau din cauza lipsei de dovezi concludente.

Timpul, anul X, nr. 3149, 3 iunie 1946, p. 1

Condamnare pentru Kovacs Iuliu

În vara anului 1946, la Cluj, Tribunalul Poporului a adus în fața justiției pe unii dintre principalii responsabili pentru drama evreilor din Transilvania de Nord.

Printre cei condamnați s-a numărat și Kovács Iuliu, identificat drept unul dintre actorii-cheie ai procesului de ghetoizare și deportare. Documentele instanței îl indică drept participant activ la implementarea măsurilor antievreiești: identificarea, adunarea și transportul populației evreiești, atât spre ghetoul din cartierul Iris, cât și ulterior către trenurile de deportare.

România Liberă, anul III, nr. 303, 30 iulie 1945, p. 2

„Ceea ce nu mai trebuie să se repete…”

Printre supraviețuitorii care au trăit experiența deportării din Transilvania de Nord se numără și Lustig Oliver, fost deținut cu numărul 112.398, înregistrat în lagărul de la Auschwitz. Povestea sa, marcată de umilință, teroare și supraviețuire, oferă o mărturie veritabilă despre realitățile ce au urmat deportării din ghetoul din Cluj, relatată în paginile numărului din 16 decembrie 1954 din „ Scînteia Tineretului”.

„Realitatea am aflat-o a doua zi. Mama cu cei 3 fraţi, împreună cu toate mamele şi copiii sosiţi în aceeaşi zi, au mers direct în camera de gazare, aşa cum au mers zi de zi, ani şi ani de-a rîndul, toate mamele şi copiii care au fost deportaţi la Auschwitz. (…)

Pentru faptul că mama n-a ajuns să-şi vadă copiii mari, pentru faptul că n-a ajuns să trăiască zilele însorite de azi la care a visat atît de mult, pentru durerea şi chinurile nemaipomenite prin care a trecut trebuind să privească neputincioasă cum i se sufocă copiii, pentru moartea groaznică pe care a avut-o, pentru toate mamele omorîte în camerele de gazare din Auschwitz, şi în memoria lor sfîntă, protestez împotriva reînvierii odiosului Wehrmacht. Urăsc fascismul, urăsc wehrmachtul pentru că mi-a ucis trei fraţi.

Se gândeau la examene nu la moarte

…Cînd am fost deportaţi la Auschwitz, fratele mai mic, Valentin, nu apucase să înveţe întreg alfabetul. Ultimele litere le-a învăţat în cele patru zile şi patru nopţi cît a durat drumul din ghetoul de la Cluj şi pînă la Auschwitz.

Cînd am coborît din tren şi am fost luaţi în primire de către trupele „S.S.“ şi „Wehrmacht“, care formau paza lagărului, frăţiorul a izbucnit în plîns. Luîndu-ni-se toate lucrurile, i s-a luat şi lui tăbliţa pe care o ţinea în mină… Sărmanul, el nu putea şti că peste o oră nu va mai avea nevoie nici de tăbliţă, nici de condei.

N-avea de unde şti că peste o oră, aruncat în flăcările crematoriului, nu se va mai întîlni niciodată cu jucăriile care-i erau atît de dragi. Cei doi fraţi gemeni, Cornel şi Cornelia, urmau fără frecvenţă cursurile clasei a III-a la un liceu din Cluj. Deportarea a început cu cîteva zile înainte de sesiunea de examene.

Nu s-au mai putut prezenta la examene. Pe tren, în drum spre Auschwitz, nu se gîndeau prea mult la primejdia ce-i aştepta. Se frămîntau mai mult pentru faptul că vor uita ceea ce au învăţat şi le va fi greu să se pregătească pentru noua sesiune. Continuau să vorbească despre planurile lor de viitor, despre ceea ce vor face după absolvirea liceului, cînd vor fi mari… Planurile lor s-au spulberat, iar trupurile mici, firave au fost înghiţite de flăcările crematoriului care au mistuit, fără excepţie, toţi copiii pînă la 14 ani ce au fost deportaţi la Auschwitz.”

Scînteia Tineretului, anul IX, nr. 1754, 16 decembrie 1954, p. 4

Un trecut fără monument, dar cu ecou

Astăzi, puține lucruri mai amintesc că, în primăvara anului 1944, cartierul Iris a fost locul uneia dintre cele mai dureroase pagini din istoria Clujului. Reconversia urbană a șters aproape complet urmele ghetoului, iar în absența unor marcaje clare sau a unui efort susținut de comemorare publică, memoria acelor evenimente riscă să se piardă.

Istoria ghetoului din Iris nu mai este vizibilă în peisajul orașului, dar absența ei vorbește. În locul barăcilor și al gardurilor de sârmă au apărut case, străzi noi și liniște — o liniște care rareori mai este tulburată de întrebări sau aduceri aminte.

Dar memoria nu trebuie să depindă de clădiri. Ea are nevoie de asumare, de rostire și de privire onestă către trecut.

Paula Mariuța

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

U Cluj a adus un atacant central de la Universitatea Craiova. Are 26 de ani și două titluri în Bosnia și Herțegovina

Publicat

Jovo Lukic, U Cluj

FC Universitatea Cluj a ajuns la un acord cu atacantul bosniac Jovo Lukic, în vârstă de 26 de ani, care a evoluat în sezonul trecut pentru Universitatea Craiova.

Născut în Bosnia și Herțegovina, Jovo Lukic, care are 1,93 de metri, a evoluat la grupele de juniori ale celor de la Alfa Modrica, echipă din țara natală, între 2009 și 2015. A făcut trecerea la seniori în tricoul formației FK Sloga Meridian, divizionară secundă bosniacă, pentru care a evoluat în 43 de partide, marcând de 13 ori, arată reprezentanții U Cluj.

U Cluj l-a trasferat pe Jovo Lukic

Din 2017, a jucat la prim-divizionara FK Krupa, iar la jumătatea stagiunii a fost împrumutat în liga a doua, la NK Zvijezda Gradacac. Sezonul următor (2019-2020) a revenit la Krupa. În vara lui 2020, Lukic a semnat cu Borac Banja Luka, pentru care a evoluat, chiar la începutul acelei stagiuni, și în două partide din preliminariile Europa League.

La primul sezon al lui Lukic la Banja Luka, acesta a cucerit titlul de campion al Bosniei, contribuind cu opt reușite în 17 meciuri. Stagiunea următoare (2021-2022) a mai jucat în 33 de partide pentru formația din Banja Luka și a marcat 9 goluri, pentru ca, în sezonul 2022-2023, să înscrie de trei ori în 34 de meciuri, în toate competițiile. Sezonul 2023-2024 a adus un nou titlu pentru Borac Banja Luka, iar atacantul bosniac a contribuit cu 12 goluri în 31 de partide disputate în campionatul intern, arată reprezentanții U Cluj.

În 2024 a ajuns la Universitatea Craiova

Al doilea titlu de campion cu formația din Banja Luka i-a adus lui Lukic debutul în preliminariile Champions League, în „dubla” cu formația albaneză Egnatia. În septembrie 2024, a fost transferat de Universitatea Craiova. Aici a jucat în 31 de partide în sezonul trecut, în Superligă și Cupa României, marcând de două ori, dintre care o dată chiar în poarta echipei care l-a transferat, U Cluj, în prima etapă a play-off-ului Superligii.

El a avut și patru apariții la naționala de tineret și una la reprezentativa de seniori.

Citește mai departe

ADMINISTRAȚIE

Sistem de semaforizare bazat pe Inteligența Artificială, cu senzori și algoritmi la Cluj. Ajută la fluidizarea traficului rutier

Publicat

De

Cluj-Napoca va implementa un sistem de semaforizare inteligentă, bazat pe senzori și algoritmi avansați, care va permite monitorizarea în timp real a traficului și ajustarea semafoarelor pentru fluidizarea circulației. 

Cluj-Napoca se pregătește să intre într-o nouă eră a mobilității urbane sustenabile, prin implementarea proiectului european ZERO-MOVE – Zero Emission Mobility Initiatives, recent aprobat de Consiliul Local.

Cu un buget de aproape 300.000 de euro alocat exclusiv din fonduri nerambursabile europene, municipiul va instala sisteme inteligente de monitorizare și optimizare a traficului, menite să reducă semnificativ emisiile și timpul petrecut în trafic.

Tehnologie pentru un oraș inteligent

Proiectul, finanțat prin programul Horizon Europe, urmărește să transforme radical gestionarea mobilității urbane prin implementarea de senzori digitali în intersecțiile majore și la intrările în oraș. Aceste dispozitive vor colecta în timp real date despre volumul de trafic, viteza și tipul vehiculelor, furnizând informații esențiale pentru optimizarea semafoarelor și a fluxurilor rutiere, cu ajutorul tehnologiilor 5G și IoT.

De asemenea, va fi introdus sistemul „green wave”, care va permite semafoarelor să se sincronizeze astfel încât vehiculele să oprească cât mai rar, reducând astfel emisiile poluante și timpul de așteptare.

Colaborare între orașe europene

Proiectul este implementat în parteneriat cu orașele Pécs (Ungaria) și Velenje (Slovenia). Coordonat de Pécs, proiectul are o valoare totală de 1,5 milioane de euro și propune soluții inovatoare pentru reducerea emisiilor din transportul urban.

La Cluj, inițiativa va fi susținută de Centrul de Inovare și Imaginație Civică, care va organiza ateliere, consultări publice și campanii de conștientizare privind mobilitatea verde. Vor fi promovate mersul pe jos, ciclismul și transportul public, inclusiv prin activități educaționale în școli.

Un model european replicabil

Rezultatele vor fi integrate într-un model de mobilitate urbană replicabil, menit să devină exemplu de bune practici pentru alte orașe europene. În plus, proiectul presupune și crearea unei Coaliții pentru Mobilitate Durabilă în fiecare oraș partener și dezvoltarea unui Policy Lab dedicat transportului urban durabil, inclusiv pentru transportul de marfă.

Proiectul ZERO-MOVE va avea o durată de 18 luni, timp în care Cluj-Napoca va pune bazele unui sistem de mobilitate urbană eficient, curat și adaptat nevoilor reale ale cetățenilor. Este un pas concret în direcția unui oraș mai inteligent, mai verde și mai aproape de obiectivele climatice europene.

Citește mai departe

EVENIMENT

Locuitorii din Dezmir amenință cu proteste: „Nu mai suportăm”. Și felecanii sunt nemulțumiți

Publicat

Dezmir

Locuitorii din Dezmir, județul Cluj, sunt revoltați de întreruperile zilnice în alimentarea cu apă potabilă. Probleme cu lipsa apei sunt și în Feleacu.

Oamenii spun că au toate plățile făcute la zi, dar, cu toate acestea, nu au apă între orele 9.00 și 20.00 și nu au primit niciun fel de explicații.

Locuitorii din Dezmir nu au apă

Situația din satul Dezmir durează deja de mai mult timp, iar nemulțumirea locuitorilor crește.

„Nu mai suportăm! De dimineața până seara nu avem pic de apă. Plătim facturile la timp, dar suntem tratați ca și cum am fi niște cetățeni de mâna a doua. Nu e normal să se ia apa zilnic, fără nicio explicație clară”, a declarat o localnică.

Compania de Apă Someș, care asigură serviciile de alimentare în zonă, nu a oferit până în prezent o explicație concretă pentru aceste întreruperi repetate, spun oamenii. De asemenea, nici pe site-ul oficial sau pe alte canale de comunicare ale companiei nu apar anunțuri privind sistarea apei potabile, spun aceștia.

Oamenii din Dezmir amenință cu proteste

Astfel, din cauza acestei situații, mai mulți locuitori iau în calcul organizarea unor proteste publice și cer intervenția autorităților locale și județene.

„Dacă nu se rezolvă urgent, ieșim în fața Primăriei Apahida. Avem copii, bătrâni, oameni bolnavi. Nu putem trăi fără apă!”, spun localnicii.

Oamenii au sunat la Primăria comunei Apahida, iar reprezentanții instituției au spus că sunt la curent cu această situație și că au solicitat un răspuns oficial de la Compania de Apă Someș.
„Înțelegem nemulțumirea oamenilor și vom face presiuni pentru o soluție cât mai rapidă”, a declarat un reprezentant al administrației locale.

Locuitorii din Dezmir cer o comunicare mai transparentă și măsuri imediate pentru restabilirea unui serviciu de bază, respectiv apa potabilă, furnizată constant și corect, așa cum prevede legea.

Situație revoltătoare în Feleacu

Și în Feleacu ni s-a semnalat o situație revoltătoare, care afectează în mod repetat mai multe familii din localitate: lipsa alimentării cu apă în timpul verii.

”Locuința mea, situată în comuna Feleacu, nu are apă curentă timp de zile întregi în fiecare sezon cald. Racordarea se face printr-un sistem de cădere, iar bazinul de apă este vizibil insuficient. Compania de Apă Someș oferă scuze constante (cum că „se udă grădinile”) fără a lua măsuri concrete.
Fiecare vară aduce aceleași probleme: lipsa apei timp de mai multe zile, explicații insuficiente din partea Companiei de Apă Someș SA și absența unor investiții în extinderea sau modernizarea sistemului de distribuție.
Locuințele noastre sunt alimentate prin cădere, ceea ce duce la întârzieri în alimentare și dependență de reumplerea bazinului comunal – vizibil subdimensionat”, precizează un locuitor al comunei.
Reprezentanții Companiei de Apă Someș nu au putut fi contactați. Revenim cu poziția companiei imediat ce o vom avea.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate