„Banii nu au miros”. Este celebra replică a împăratului roman Vespasian despre banii proveniţi de la toaletele publice. Şi era vorba de bani fizici. Cu atât mai puţin putem vorbi despre miasmele unei monede virtuale”, cum este bitcoin, deşi nu miroase a bine. Bitcoin care înregistrează în ultimele zile record după record, depăşind nivelul de 50.000 de dolari/unitate. O incursiune pe urmele fascinantei monede virtuale, cu prof. dr. Ioan Lumperdean. 

Întrebări și dileme

În ultima vreme s-au (re)activat opțiunile criptomonetariste. Dacă gândim contextual este aproape firesc. Pe de-o parte, asaltul acestora asupra economiei monetare tradiționale s-a intensificat.

Din 2008, când a apărut noțiunea/conceptul/sintagma Bitcoin sub semnătura, invizibilului, Satoshi Nakamoto, ideea unei monede virtuale a câștigat, ușor, ușor teren în spațiul privat și public. Pe baza textului lui Nakamoto, un grup de informaticieni a creat primul client de bitcoint.

Breșa făcută a fost lărgită și adâncită de nonconformismul începutului de secol XXI, de atitudinile descentraliste și nonstatale. La acestea se adaugă exuberanța inovației informatice, de multe ori promovată de adolescenți și tineri, dornici să depășească tiparele tradiționale, acaparatoare și restricționiste.

Pe de altă parte, societatea în ansamblul ei, cu și fără pandemie, dar mai ales din cauza acesteia, a optat preponderent spre virtual și online. Banca, comerțul, școala, munca, lectura, bibliotecile, presa, unele servicii publice și medicale, activități politice și administrative și multe altele au plonjat ori s-au mutat în imensul ocean virtual.

În interiorul sau în siajul acestor rețele online, criptomonedele au început să se simtă tot mai bine și să câștige teren. Un fenomen, am spune firesc, asemănător cu pașii și cuceririle societale făcute de însemnele monetare tradiționale. Și așa cum acestea (monede, bancnote și derivatele lor) au generat întrebări și dileme, acceptări și respingeri, nemulțumiri și împliniri, așa și criptomonedele își „fac veacul și cu veacul” care le-a generat și expandat.

Lungul drum al banilor către oameni

Pregătiți sau nu, cunoscători sau nu, cu poziții economice, sociale, politice și instituționale diverse oamenii folosesc sau au în posesie banii. De când sunt oamenii cu bani sau de când sunt banii cu oamenii?

Răspunsurile sunt dificile, deși în literatura istorică și economică ele nu lipsesc. Se spune că istoria banilor se împletește cu cea a oamenilor. Este un adevăr relativ, ca multe altele din adevărurile pe care la invocăm. De ce? Pentru că nu peste tot oamenii și banii au avut o istorie comună.

În 1492, atunci când europenii au pus piciorul pe continentul american, populațiile indigene nu cunoșteau moneda!!! Un paradox: Columb și oamenii săi au înfruntat necunoscutul pentru metalele prețioase din care să se confecționeze și să se garanteze… banii!!!

În alte spații euroasiatice, banii au fost inventați cu mii și mii de ani în urmă. După unii autori, de timpuriu, după alții, prea târziu. Depinde din ce unghi privim lucrurile, a celor 14 miliarde de ani de la marea explozie cosmică sau a celor 3.100.000 de ani de la antropogeneză.

În fapt, oamenii care au fost și sunt preocupați de nou și noutăți, și-au împlinit această pornire prin invenții, descoperiri și inovații. Cele mai multe în și prin tehnică și tehnologie.

În domeniul economic, după opinia mea, oamenii au inventat numai două invenții: piața și banii. Toate celelalte care au urmat au fost descoperiri și inovații economice. Autorii sunt anonimi. Locul invenției necunoscut sau incert, cu toate încercările pentru reconstituirile de mai târziu. Nu existau în acele vremuri îndepărtate mijloace de stocare a imaginilor și cuvintelor pentru a ni se transmite informația noutății sau invenției. Și totuși realitățile economice și dorința de cunoaștere au contribuit la emiterea de ipoteze pentru reconstrucții și evoluții monetare.

Lungul drum al banilor către oameni și cu oamenii este flancat de obiectele/etaloanele premonetare și criptomonede. Între cele două repere au fost și rămân reprezentative: moneda circulară, plată și bătută (din aur și argint), apărută, după Herodot, în jurul anului 670 î.Hr. în micul regat elen, din Asia Mică, Lydia, bancnota sau banii de hârtie (China, secolul X d.Hr.), și bancnotele moderne, scrisorile de schimb sau de credit, biletele la ordin/chitanțele, extrasele de cont (secolele X-XI), cambia, titluri de credit, viramentul și cecul electronic, cardul, acțiunile, titlurile de stat și altele.

Toate aceste „monede” au avut și au caracterisiticile lor. Toate au apărut și au funcționat din necesitate, oportunitate și dorința de conservare a valorii și transmiterea acesteia de la o persoană la alta, de la o comunitate la alta, de la o țară la alta. Unele din oportunitățile și necesitățile monetare, apărute, păstrate și transmise peste timp le găsim și la criptomonedele de astăzi. Că este bine sau mai puțin bine, că este funcțional sau nefuncțional economic și financiar este o altă problemă. Similitudinile există și nu pot fi ocolite, ignorate sau negate.

Moneda: de la natural la convențional

Atunci când oamenii au inventat piața, au schimbat bunuri contra bunuri sau marfă contra marfă. Se știe că aceste activități s-au numit și se numesc troc sau trampă. Se mai știe că acestea s-a restrâns, dar nu a dispărut niciodată din relațiile de schimb.

Să ne gândim la comunitățile tradiționale și periferice, inclusiv la cele de la noi, unde trocul mai există. Mai mult, trocul a evoluta spre variantele moderne prin barter și clearing. Și se mai știe că pentru facilitarea, fluidizarea și dinamizarea schimburilor, oamenii au inventat banii. Instrumente de schimb și tezaurizare au fost desprinse din mediul înconjurător, natural și social.

Așa au fost folosite în diferite perioade și spații geografice în jur de 200 de obiecte/etaloane premonetare: argila şi ceramica, dinţii de delfin, carapacea de broască-ţestoasă, uleiul de măsline, dinţii de mistreţ, vitele, porcii, ceaiul, tutunul, sarea, porumbul, grâul, vinul, scoicile, peştele uscat, blănurile etc.

Pentru că acestea aveau numeroase inconveniente și inconsecvențe în manevrare, păstrare, divizare și echivalare valorică au fost, treptat, abandonate și înlocuite cu metale prețioase (aur, argint și platină) în stare naturală sau prelucrate.

În cele din urmă s-a ajuns la mica dar marea invenție economică: moneda. Precum trocul, nici metalele și nici moneda nu au eliminat, în totalitate, de pe piață obiectele premonetare. La începutul secolului XX, în Sudan, pentru 20.000 scoici mici, numite cauris, se ofereau 20 de franci euro­peni.

Reconstituirea istoriei monetare ne dovedește că de la natural s-a ajuns la convenționl. Inventarea banilor a fost o pornire naturală, venită dinspre piață și desfășurată/păstrată în perimetrul acesteia, din necesitate și interes, prin consens și convențional. Când oamenii au uitat, au ignorat sau au refuzat etaloanele valorice dintr-un loc s-au altul, din motive diverse de la cele economice, politice, religioase, etc s-a ajuns la nulificarea banilor și reîntoarcerea la economia naturală.

De la scoica monedă la bitcoin

În 1988, o carte cu un titlu incitant, poate prea incitant pentru acea vreme, apărea la Editura Albatros: Moneda, De la scoicile monedă la cecul electronic. Autorul, Radu Negrea, un reputat economist preocupat de istoria banilor și băncilor. La scurtă vreme a mai venit cu alte două lucrări interesante: Banii și puterea (Ed. Humanitas, 1990) și Spoliatorii (Ed. Aureus, 1991).

Dincolo de frumusețea, exotismul și fascinația banilor, mesajele erau limpezi: banii au o istorie milenară, sunt necesari și indisolubil legați de oameni. Aceștia i-au utilizat și-i utilizează pentru mersul firesc al economiei, acumulare, bogăției și putere. Este limpede că banii au fost, sunt și vor rămâne în perimetrul vieții sociale. Este limpede că banii, indiferent sub ce formă există sunt activi, pasivi și spoliatori.

În fapt, îndeplinesc triplul rol de măsură a valorii, mijloc de circulație și mijloc de plată. Pentru conservarea și transmiterea acestor funcții banii (în realiate oamenii) au avut o uriașă putere de adaptare la societate și în societate. Pentru aceasta și-au schimbat, ori de câte ori a fost necesar, înfățișarea, ținuta, capacitatea de cunoaștere și poziționare, de utilitate și funcționalitate. De aceea banii au fost și sunt sub forme variate, după locul de emitere/naștere (batere), epoca (timpul), nevoia (trebuința), opțiunea (alegerea) și scopul (interesul) oamenilor.

Până în secolul al XIX-lea moneda metalică a fost predominantă. Apoi aceasta a făcut „un pas în spate”, în favoarea bancnotelor. A urmat o nouă regresie, de data aceasta a bancnotelor în favoarea banilor scripturali. De la aceștia s-a ajuns la utilizarea, preponderentă, a cecurilor, iar mai apoi la banii virtuali.

Cardurile și aplicațiile monetare sunt vehiculele principale ale acestora. Toate acestea nu au fost negări ireconciliabile. Mai degrabă coabitări și acceptări venite dinspre realitatea și necesitatea socială. Opțiunea de astăzi spre și pentru bitcoin se plasează în spirala dematerializării monetare!!! E bine, e mai puțin bine sau nu e bine este o altă discuție. Oamenii vor opta și vor vedea. Ca de multe ori, uneori, poate de prea multe ori și cu prea puține cunoștințe proiective și anticipative.

Bitcoinul în jocul economic

În lumea de astăzi, dominată de virtual și online, de acceptare, respingere și negare a ceea ce a fost și este,  criptomonedele încearcă să-și croiască/găsească drumul identitar, economic și legislativ. Este un pariu sau un joc economic?

Apologeții și negaționiştii se „încaieră” pe rețelele sociale și în presa tradițională sau virtuală. Neutralii și necunoscătorii stau în expectativă. Și aici, la fel ca și altă dată în istorie, nimeni nu-i consultă și nu-i întreabă. Doar banii lor contează!!! Dacă-i au și o să-i mai aibă.

Nu se știe ce se va întâmpla. Depinde de influența influenței și de puterea decelativă/cerebrală a oamenilor. Până una alta, guvernele și băncile naționale din mai multe țări încercă să găsească argumente pro și contra criptomonedelor, să emită reglementări normative care să stabilească legalitatea sau ilegalitatea noului „cal troian” monetar. Până să se ajungă acolo, bitcoinul este pe cai mari. A ajuns la cote istorice și este disponibil oricui și oriunde, 24 de ore din 24.

Operatorii monetari aproape că nu pot ține pasul cu viteza cursului. E bine sau nu e bine? Mă întreb și vă invit să vă informați și să vă întrebați. Informațiile și părerile sunt „multe și mărunte”. Într-un text viitor o să încerc mă strecor prin acest labirint, nu să evadez cum sugera James Dashner.  Nu știu dacă o să reușesc sau o să rămân captiv în arșița întortocheată a tradiției și inovației monetare.

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean