OPINIE/ Dă și mie ceva…

Ludovic suda țigară de la țigară. De la stres. Negocia de aproape o săptămână posturile de conducere din Guvern, Senat și Camera Deputaților. Treabă grea. Era în joc cariera lui. Politică și profesională.

-Măi fraților, sincer, nu înțeleg de ce propunerea cu mine premier nu vă este pe plac. Doar nu o să mă lăsați fără serviciu în prag de sărbători. Dacă nu, dați-mi măcar președinția Camerei Deputaților. Sunt, totuși, liderul PNL…Știți bine că noi suntem flexibili.

Dan mustăcea și se foia pe scaun, gata să îi taie vorba.

-Sigur, numai la tine te gândești. Dar eu, eu ce primesc? Avem trei funcții pe care ne tot târguim. Cred că și eu merit una. Măcar șefia Camerei Deputaților. Adică și noi, USRPLUS, avem un cuvânt de spus în această guvernare. Și să nu te superi pe mine, dar când ai demisionat din funcția de premier ai spus că nu te cramponezi de funcții. Acum văd că ai cam uitat ce ai spus. Noi dăm dovadă de maximă flexibilitate.

Aflat în afara fumului gros de țigară, Hunor interveni diplomat.

-Fraților, să nu ne pripim. Cred că ați uitat că suntem trei formațiuni care vrem să facem Guvernul. Adică voi primiți funcții și eu nimic? Nu e corect, simt așa, o discriminare…Ar trebui ca, dacă PNL primește premierul, UDMR și USRPLUS să primească președinții de la Senat și Camera Deputaților. Să știți că suntem foarte flexibili.

Ludovic și Dan se întoarseră surprinși. Pur și simplu uitaseră de UDMR. Se gândiseră în primul rând la ei, să își urce sacii în căruță, să își aranjeze ploile.

-Bine mă, Hunore, acuma ți-ai găsit și tu să ai pretenții. Abia aveți câteva procente peste prag…Ceri prea mult, totuși, izbucni Ludovic, stingând cu gesturi nervoase țigara în scrumieră.

Hunor se ridică.

-Tu vorbești? Aveți 25% dar pretenții de 55%. De ce nu îmi dați și mie? Fără noi nu faceți Guvernul.

Dan interveni împăciutor.

-Băieți, băieți, vă rog. Să ne calmăm. Suntem flexibili sau nu mai suntem? În primul rând trebuie să ne dăm fiecăruia ceva, de asta negociem. Cine împarte, parte-și face. Restul, mai vedem noi…

****

Trec azi dimineață pe lângă Catedrala Ortodoxă și văd un puști cu mâna întinsă la fiecare trecător.

– Dă și mie ceva… Dă și mie ceva…

Mă opresc la auzul tonului plângăcios, iar el se uită la mine plin de speranță.

– Cum te cheamă?, îl întreb. Stai, nu-mi spune. Să nu zici că Ludovic? Sau poate Dan? Sau ești pui de ungur, te cheamă Hunor și ai greșit biserica?