Connect with us

Editorial Opinii

OPINIE/ Mihai Moldovan: Unirea și teama de destrămare

Publicat


De mii de ani în Transilvania,de 14 ani în UE, de 102 în România. Arheologii si istoricii demonstrează cu relativă exactitate de câți ani este estimată viață în Transilvania, dar am ales aceste cuvinte în titlu, pentru că în decembrie 2018 pe strada ”în oglindă” din Centrul Clujului (str. Iuliu Maniu cred – ironică potriveală ), în zona Agape (împinge tava, mai cu ștaif) am văzut afișul (discret postat) al unei manifestări culturale maghiare De 100 de ani în România și de 1000 de ani în Transilvania.

Organizatorii au avut oare motive să îl posteze discret ? Noi nu am aflat…. Nu am apucat să ne punem prea multe întrebări fiindcă întâmplător, la o școală clujeană, tot centrală, cu pretenții (de fițe ar spune unii), am descoperit că trei elevi aleși la întâmplare nu știau câți ani au trecut de la Marea Unire, când toate canalele media te sufocau cu Centenarul.

Am schimbat repede subiectul să nu ajungă de notorietate. Îl trecem sub tăcere în continuare.

Să creezi o școală românescă unde există elevi care să nu știe ce s-a întâmplat la 1 Decembrie la Alba Iulia, și în ce an, este o bucurie la care nici un Horthy nu ar fi visat. Apropo de bucurie, una dintre cele mai spectaculoase filmări neregizate din istorie este bucuria populară la revenirea lui Horthy la Cluj, în 1940, care se poate vedea pe rețelele din internet.

”Da ce măi, noi ne-am dezrobit de la japonezi sau marțieni?”

Motive de bucurie ar fi destule încă/însă. Cumpărăm gaze, benzină, motorină din Ungaria de unde se vede că nu contează ce ai în pământ (ei nu au), ci în cap sau în fruntea țării.  Li s-a cedat gratis Moștenirea Gojdu și ”Codex Aureus” (cea mai scumpă carte din lume) și au primit se spune și de câte două ori, foarte multe imobile, păduri și terenuri.

Aici nu avem ce să comentăm fiindcă Justiția Română si structuri ale statului român le-au retrocedat. Își permite cineva să nu aibă încredere în aceste instituții? Cine își permite, să caute imaginile din Mehedinți când o procuroare ia o fetiță de păr (în anul 2020) o târăște pe stradă ca pe un sac de cartofi și o dă la înfiat. A rămas procuror (nu șstim) și zicem că este mai bine a ne abține să nu avem încredere în Justiție.

Ar fi cuvenit și să nu îl pomenim pe Horthy de Ziua Națională a României. Totuși, bunicul care nu a învățat conceptul de politically correct  întreba: ”Da ce măi, noi ne-am dezrobit de la japonezi sau marțieni? Ori japonezii vor tot mai multe proprietăți?”

Un prieten maghiar este un prieten adevărat

S-a dus săracul, tot trăncănind și nu am apucat să îl adaptez la termenul de politically correct. Ce-i drept, nici nu prea aveam curajul. Fusese trimis pe front de statul maghiar având 6 copii acasă. Câtă teamă că nu îi va putea revedea și crește. Un țăran ardelean obișnuit, nu un martir. Avea prieteni maghiari extraordinari. Și noi, și e la rang de sentință vorba că un prieten maghiar este un prieten adevărat. Le respectăm valoarea.

Martiri au fost românii civili masacraţi, cu sadism, în multe locuri din Transilvania la momentul Marii Uniri.

Marea Unire nu a fost o simplă horă, ci a fost o sărbătoare sub amenințarea morții. Amintim doar masacrul din noiembrie 1918 de la Beliş când 50 de moţi, au fost împuscaţi şi aruncaţi apoi în var nestins. La 5 decembrie 1918, în județul Someș, la Târgu Lăpuş, în centrul localității, erau adunaţi români în straie de sărbătoare, aşteptând întoarcerea delegaţilor de la Alba Iulia să  le comunice hotărârea luată acolo.

Au fost mitraliaţi şi omorâţi 112 (unele surse) oameni printre care şi copii. Un tânăr sublocotenent român  a fost schingiuit în public, iar trupul lui batjocorit şi după moarte. Sub tortură nu a încetat să strige ”Trăiască România Mare!”. L-au bătut în cuie de viu pe poarta școlii.

Sacrificiu pentru Marea Unire

Acei strămoși acolo,  la Beliș sau în atâtea locuri din Transilvania și din toată România nu s-au mai întrebat şi nu au pus la îndoială dacă înfăptuirea Unirii a meritat sau nu.  Au fost martiri, și-au dat viața pentru Marea Unire și acest sacrificiu nu se poate demitiza sau ignora.

De la Unire au persistat diferite temeri că această realizare nu ar putea dăinui, temeri amarnic concretizate în 1940 când am pierdut definitiv Basarabia, Bucovina de Nord, Herța, Cadrilaterul și o treime din Transilvania  (singura care a fost realipită – precizări pentru unii tineri).

Împărțirea României s-a mai încercat și în prima perioadă a comunismului când un economist, Valev, a propus un plan de formarea Complexelor economice socialiste interstatale în care România era practic desființată și funcționa pe aici o zonă de aprovizionare cu materii prime a celorlalte țări socialiste mai avansate.

Ideea complexelor nu a prins atunci, dar meteahna a ne stoarce de materii prime a rămas.

În România există două economii

Poate evenimentele din 1990 sunt prea aproape să se certifice că  la momentul Revoluției s-a încercat și destrămarea țării. Cert este că am trecut prinp erioade de convulsii, iar acum pe alocuri previziuni sumbre reapar.

Cunoscutul economist și publicist, Ilie Șerbănescu, anticipează că dezastrul economic va fi după pandemie atât de mare încât: „România va fi împărțită de marile puteri”.

”În România există două economii. Una este economia străină, care are toate pârghiile strategice și toate avantajele. Și, foarte important, n-are decât o singură treabă: să facă profit… Pentru  că ea nu suportă armată, servicii secrete, ordine publică, sector bugetar, pensii, sănătate, educație.

Toate astea le suportă economia ailaltă. Toată povara e pe asta. Care sunt niște întreprinderi de trei parale, din care să dea Dumnezeu să nu, dar eu cred că cel puțin 100.000 vor dispărea”, mai susține Ilie Șerbănescu.

Teama privind distrugerea școlii românești

Ce se poate întâmpla poate fi foarte grav, dar să nu vedem totul în negru, sunt oameni de valoare în stat, care sperăm să neutralizeze răul. Teama cea mai mare totuși nu ar trebui să vină din restructurări. Foarte mulți dintre cei afectați vor avea puterea de a redeschide alte firme și a se adapta.

Teama cea mai mare vine din afectarea negativă a sistemului de educație, să nu spunem distrugerea școlii românești.

Termenul și cartea ieșeanului Mircea Platon, Deșcolarizarea României, sunt dureros de nimerite. Să iei credite, să aduci experți de doi bani să îți bulverseze un sistem de învățământ tradițional, dar serios și valoros, alimentează o teamă care poate deveni cronică despre posibilitatea de a ne transforma din popor în populație.

Atâta timp cât continuăm să îi învățăm pe elevi pe note ”că în familie copilul are dreptul de a fi respectat și a depune reclamații” , ”că din păcate noi suntem siliți să dăm bacalaureatul la română din niște autori învechiți” etc. această educație așa zis centrată pe elev va obține o populație pentru care 1 Decembrie, înseamnă nu o zi, ci chiar două zile libere.

Eroii noștri – niște expirați

Acum mulți, prea mulți pot anvizaja și achiesa la oportunitatea implementată de a declara două zile libere pentru a ne putea focusa pe telefon, TV, Netflix, Internet ( a se vedea un scurt, dar fabulos articol ”Neologismele” de Andrei Pleșu). O spun din expertiză deși-s extra job.

Popular am spune ”că prostul nu e prost destul dacă nu e si fudul” și obligatoriu cu neologisme nelecturate, auzite, displeite.  Nu știți încă ce înseamnă displeit? Dar sună cool, fany? Parfum? Și mai grav când nu se știe ce este 1 Decembrie a fost  să îți răspundă un elev: Ce mă entere? A fost. Eroii noștri – niște expirați. Doar bloggerii…

Daunele pe care le produce prezentului și viitorului un sistem de învățământ deficitar, în permanentă și nebunească reformă, cu un corp profesoral puternic afectat valoric, cu accentuarea sistemului  on –line  total ineficient și este nociv (a se vedea cartea Demența Digitală de prof. univ. Manfred Spitzer sau cărțile lui Mircea Platon) este cea mai mare teamă și cea mai stringentă problemă care ar trebui rezolvată.

Pentru că iubim școala și ne este dor de ea. Ne este dor de dascăli și elevi fericiți. Unde sunt? Pentru că iubim România!

Pentru că știm că peste 800.000 de tineri soldați români s-au jertfit în Primul Război Mondial și alte sute de mii de martiri, zeci de ani.

Sănătate tuturor! Hai România !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


ACTUALITATE

OPINIE/ Vladimir Tismăneanu: ”Domnu’ Rareș” reprezintă pseudo-liberalismul SRI. E o lichea. Un personaj iremediabil kitsch

Publicat

De

Ideea că indârjitul uselist știut drept “domnu’ Rareș” ar întruchipa speranța de reformă a PNL mi se pare de un haz nebun. Sună cam ca Trump ridicând statuie Hannei Arendt. Adică o aberație.

“Domnu’ Rareș” sosește din ograda lui Gușă si a lui Ciripoi, (SRS) a lui Marga Calorifer si a altor hoandre. “Domnu’ Rareș” nu și-a cerut scuze niciodată pentru născocirile mizerabile despre cei demonizați, calomniați, asasinați in efigie drept “intelectualii lui Băsescu”.

“Domnu’ Rareș” reprezintă pseudo-liberalismul SRI servit, in compania uselistei Alina Gorghiu, pe un platou cu varză a la Cluj (gătită de Vasile Dancu si Vasile Pușcaș) si cu salam de Sibiu tăiat in felii subțiri de domnu’ Helwig si asezonat cu murături fenechii de domnu’ consiglier Muraru. “Domnu’ Rareș” nu e un domn.

E o lichea. Un personaj iremediabil kitsch. Iar costumația lui “domnu’ Rareș” este la fel de sofisticată si plină de bun gust precum rochiile tovarășei Cotcodăncilă.

Plus strigăturile patrihotarde, răcnete carpatine, pompierism in toată legea…

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE/ Varză a la Cluj – Taxiuri-ambulanță (pamflet)

Publicat

Se cunosc problemele cu care se confruntă sistemul nostru medical, nu le mai repet. Cele mai multe dificultăți le întâmpină cetățenii care solicită o ambulanță. Se întâmplă ca aceasta s-ajungă târziu, foarte târziu și uneori prea târziu. Ori, atunci când ajunge la timp, ba n-are perfuzii, ba n-are rolă la EKG, ba i s-a terminat șoferului berea și e nervos. Numărul redus de ambulanțe și traficul infernal de la orele de vârf fac ca aceste incidente să fie din ce în ce mai dese.

TAXI in Ljubljana, Slovenia

„Taxiurile vor fi dotate cu girofar și sirene”

Iată însă că se adeverește celebra zicală „orice problemă are o soluție”, mai puțin cele care se termină în coadă de pește și care au chiar două soluții. O minte hodinită a venit cu ideea ca serviciul de ambulanță să încheie un parteneriat cu firmele de taximetre din Cluj.

Despre ce este vorba? Taxiurile vor fi dotate cu girofar și sirene, ceva ce taximetriștii și-au dorit demult, fie vorba-ntre noi, adică eu-vorba-tu, precum și cu aparatura necesară acordării primului ajutor. În contrapartidă, ele vor putea percepe tarif suplimentar care va fi suportat de serviciul de ambulanță, iar șoferii se vor putea specializa într-o nouă meserie, cea de paramedic, totul pe cheltuiala Ministerului Sănătății.

„Omul când îi bolnav îi mai darnic la bacșiș”

Astfel, în caz de urgență și lipsă ambulanțe, solicitantul își va comanda singur ambulanța-taxi prin intermediul aplicației „Doamne-ajută”, un fel de „Clever” mai extinsă. Deasemenea, pentru pensionari și atehnici, operatoarele de la call center vor fi obligate să caute un taxi-ambulanță și să-l trimită la adresă.

Am întrebat un șofer de taxi ce părere are despre această inițiativă? „Mi se pare un lucru bun, din două motive: în primul rând că omul când îi bolnav îi mai darnic la bacșiș dacă vede că-l ajuți și în al doilea rând îi bine că atunci când te oprește poliția în trafic și zice că miroși a alcool îi zici că de la spirtul sanitar… Plus că toată viața mi-am dorit să se tragă toți din fața mea așa că o să pot să dau drumul la sirenă când vreau!”

„Un om sănătos nu-i veci bolnav”

O pensionară ne-a declarat în timp ce sugea o bomboană cu coniac, fapt pentru care era un pic high: „Apoi să mă ierte bunu Dumnezo, da dacă mă simțăsc așe de rău că musai să stau întinsă, ce fac? Mă suie pe portbagaj ca pe schiuri? Cu aplicația m-oi descurca io cumva, că doară-s campioană la Fortnite. Apoi noi să fim sănătoși, că un om sănătos nu-i veci bolnav, Doamne-ajută!”

Ca să faciliteze accesul în trafic a taxiurilor-ambulanță, s-a sugerat dotarea lor cu o husă verde fosforescentă cu decupaje pentru parbriz, lunetă și geamuri laterale pe care șoferii o trag pe mașină când au o astfel de cursă.

Deasemenea, cum sirenele au efect din ce în ce mai scăzut, șoferii vor putea să pună rock dat tare, că de rock fug toți cocalarii din trafic.

Marius Aciu

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE/ Petru Romoșan – Constituţie în zdrenţe

Publicat

După 6 ianuarie, de fapt, din noaptea de 6 spre 7 ianuarie, ca urmare a „invadării” Capitoliului, când marii electori l-au ales pe Joe Biden preşedinte, şi mai ales după 20 ianuarie, când Joe Biden va depune jurământul, în SUA nu se mai poate, nu se va mai putea vorbi de fraudarea alegerilor. Şi nici în ţările partenere ale SUA, cum e România. Începând din 20 ianuarie, Joe Biden va deveni şi comandantul-şef al armatei americane şi va fi apărat de aceasta, care este de departe cea mai puternică şi mai bine dotată armată din lume.

„Azi ne alegem noi, data viitoare vă alegeţi voi şi marea democraţie merge mai departe”

Dacă instituţiile americane, FBI, Securitatea Internă, tribunalele statelor, Curtea Supremă, Congresul (Senatul + Camera Reprezentanţilor) au considerat că alegerile din 3 noiembrie 2020 nu au fost fraudate, asta înseamnă că, după standardele actuale în America, alegerile nu au fost fraudate. Şi poate că doar Donald Trump, care venea din afara partidelor (Republican şi Democrat), deşi a candidat pentru Partidul Republican, şi suporterii săi, ce-i drept, foarte numeroşi, au avut percepţia (subiectivă !) că alegerile le-au fost furate.

Poate că lucrurile se întâmplă la fel în SUA de foarte multă vreme, fiindcă există un consens bipartizan : azi ne alegem noi, data viitoare vă alegeţi voi şi marea democraţie merge mai departe. „Pleacă ai noştri, vin ai noştri !” Sau, în franceză : „Je te tiens, tu me tiens par la barbichette !” („Eu te ţin, tu mă ţii de bărbuţă”). Aleşi republicani, senatori şi deputaţi, au votat „bipartizan” pentru alegerea lui Joe Biden în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, iar în 13 ianuarie 2021 Camera Reprezentanţilor (şi 10 republicani) a votat „bipartizan” şi pentru al doilea impeachment (premieră istorică în SUA) al lui Donald Trump.

„Implozia unei naţiuni”

Pe scurt, legal, constituţional, Donald Trump a pierdut un eventual al doilea mandat şi Joe Biden a fost ales preşedinte. Asta şi pentru că alegerile din SUA nu seamănă cu alegerile din vreo ţară europeană, iar votul popular pare să fie doar consultativ, nu decisiv, obligatoriu. Victoria veteranei democrate Nancy Pelosi prin a doua tentativă de impeachment votată în Cameră poate fi totuşi încă o victorie à la Pirus. Pentru că adânceşte învrăjbirea şi nu rezolvă nimic.

„Implozia unei naţiuni : tiranie digitală, insurecţie şi lege marţială” este un titlu de articol de pe site-ul Zerohedge din 14 ianuarie 2021 care rezumă situaţia la zi în SUA : „La asta am fost reduşi : suntem o gloată violentă. O naţiune aflată la un pas de legea marţială. O populaţie în arest la domiciliu. Un stat tehnocorporatist care îşi mânuieşte puterea pentru a imobiliza vaste întinderi ale ţării. Şi o Constituţie în zdrenţe.

„Încotro se îndreaptă SUA ?”

Ne trăim implozia pe numeroase fronturi, toate deodată. Asta se întâmplă când egoului, lăcomiei şi puterii li se îngăduie să treacă înaintea libertăţii, egalităţii şi justiţiei. Să o spunem clar totuşi: aceasta nu este o revoluţie. Aceasta este o bombă cu ceas” (John Whitehead şi Nisha Whitehead – „A Nation imploding: digital tyranny, insurrection, and martial law”, rutherford.org, 12.01.2021)

Încotro se îndreaptă SUA ? Pronosticul cel mai serios care se poate regăsi în toată presa cu simpatii pentru Rusia, dar şi în presa germană şi franceză, în cea americană alternativă, este secesiunea unor state americane. Adică dispariţia SUA ca mare putere globală. Încă un imperiu care şi-ar înceta existenţa după Uniunea Sovietică.

Legislatorii din Texas insistă în direcţia secesiunii statului lor (posibilitatea de a face secesiune a Texasului e înscrisă în Constituţie) de o SUA corporatistă („Corporaţia”), condusă de neomarxişti şi extremişti de stânga („comunişti”) care au fraudat alegerile din 3 noiembrie 2020. Alte state învecinate din Sud („Confederaţii”) şi-au anunţat intenţia de a se alătura Texasului. „Reprezentantul Texasului, Kyle Biedermann, într-o emisiune cu Chris Salcedo pe Newsmax TV de luni, 11 ianuarie 2021, şi-a prezentat proiectul de a salva Texasul de sub dominaţia marxiştilor democraţi care au furat puterea la Washington prin alegerile din 2020.

Din moment ce comunismul e împotriva Constituţiei SUA, ar putea fi dificil pentru un tribunal să statueze împotriva unui exit al Texasului („Texit”)” (Jim Hoft – „Texas lawmakers consider secession over life under democrat marxism – several states interested in movement”, thegatewaypundit.com, 11.01.2021). Texit, după modelul Brexit, e o vocabulă din ce în ce mai folosită în comentariile din presa independentă americană.

„Suprimarea libertăţii de exprimare”

Ruptura dintre republicanii din Sud şi din Centru şi democraţii „marxişti” de pe Coaste (Coasta de Est şi Coasta de Vest) se apropie de un maxim. Bernie G. Thompson, deputat democrat, şeful comisiei de securitate internă a Camerei Reprezentanţilor, i-a indicat pe senatorii republicani Ted Cruz (Texas) şi Josh Hawley (Montana) ca buni de pus pe o listă a celor care nu au voie să se urce într-un avion („terorişti interni” !) (Stephen Dinan – „Dem congressman suggests Cruz, Hawley be placed on non-fly list”, washingtontimes.com, 11.01.2021).

Deocamdată, marele subiect în toată lumea este suprimarea libertăţii de exprimare. Eliminarea preşedintelui american încă în funcţie, Donald Trump, de pe reţelele de socializare ale Big Tech – Twitter, Facebook, YouTube –, plus revista Forbes, şi alinierea pe aceeaşi poziţie a marilor companii americane şi vest-europene produce un val de proteste, inclusiv în zone ale presei de stânga. „Inchiziţie”, „stalinism”, „maoism”, „revoluţie culturală” (cancel culture…) sunt apostrofări la ordinea zilei. Google, Apple şi Amazon au blocat reţeaua alternativă Parler (un echivalent al Twitter).

„Constituţia americană (…) pare să fie în zdrențe”

Pe lângă închiderea în case din cauza covidului, se restrânge grav şi libertatea de exprimare. Twitter a blocat conturile a peste 70 000 de membri Qanon şi ale altor suporteri ai lui Donald Trump. Dar atât Twitter, cât şi alte acţiuni ale noilor tehnologii cad, se prăbuşesc pe Bursele americane. Implozia democraţiilor e în curs. Tirania, ca şi comunismul, începe cu blocarea libertăţii de exprimare.

Constituţia americană, dar şi Constituţiile europene, care cândva au pus la loc de cinste libertatea de exprimare, libertatea de circulaţie, de întrunire, de asociere, libertatea religioasă, liberul acces la educaţie, la sănătate, la muncă par să fie în zdrenţe sub noua dictatură OMS, o dictatură cu faţă sanitară. Dar ideea că puterea Americii dispare odată cu democraţia e, fără discuţie, greşită, catastrofistă. Puterea Americii, chiar divizată, poate foarte bine continua ca o oligarhie tehnocratică. (Petru Romoşan)

Cine este Petru Romoșan

Poet, editor, negustor și expert de artă. S-a născut la 30 martie 1957 în comuna Orăştioara de Sus (Hunedoara). A absolvit în 1976 Liceul “George Coșbuc” din Cluj-Napoca, după trei ani la Liceul “Ady Şincai”.

Activează pentru început în cenaclul literar “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Din 1972 devine membru al grupului de scriitori format în jurul revistei culturale “Tribuna” (seria Dumitru Radu Popescu). În anii ’80 se stabileşte în București și lucrează în comerțul de artă ca galerist al Fondului Plastic. Urmează Şcoala de Comerţ de artă a UAP.

Între 1988 și 1998 trăiește la Paris, unde își deschide o galerie şi activează pe piaţa de artă pariziană. Revine în țară în 1998, tot la București. Debutează publicistic în 1972 cu poezie în revista “Tribuna” (Cluj-Napoca). Debutul editorial are loc în 1977 cu volumul de versuri “Ochii lui Homer”, publicat la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Au urmat alte două volume de poezie.

A alcătuit cinci antologii de poezie românească, printre care şi cea intitulată “Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române” (Ed. Compania, 2001). Este deținătorul premiului pentru poezie acordat de revista “Tribuna” din Cluj-Napoca (1976) și al premiului pentru debut în poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1977).

Este administrator și editor al Editurii Compania din București, împreună cu soţia sa, Adina Kenereş, scriitoare şi editoare la rândul său.

 

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE/ Mircea Bertea -Lecția despre poezie

Publicat

15 ianuarie, Ziua Nașterii lui EMINESCU, este cea mai importantă sărbătoare a Poeziei românești. Și, deopotrivă, Ziua Poetului și a Omului Deplin al Culturii Românesti.

Parlamentul României, prin Legea 238 din 7 decembrie 2010, a declarant această zi sărbătoare: Ziua Culturii Naționale. Cu scopul de a promova cultura, arta și efortul academic.

Și aceasta, nu pentru că Eminescu ”Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre, o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru, un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană” (Ion Luca Caragiale). Și nici pentru că „El crescuse în Moldova, în Bucovina, la Sibiu, la Blaj, la Bucureşti, şi în multele lui cutreerări, mereu în mijlocul poporului român, citise cronicarii şi multe cărţi bisericeşti, cunoştea literatura română în toate fazele ei (Ioan Slavici). Sau pentru că „Niciodată nu s-a văzut la noi un temperament de artist completat de-o cultură aşa de vastă şi de o originalitate atât de marcantă (Al. Vlahuță).

Dar, cu siguranță, pentru că prin Eminescu şi prin moştenirea miraculos rămasă de la el ”ni s-a făcut un dar de care n-au avut parte alte culturi, fie şi cele mari. La scara culturii noastre, funcţia lui Eminescu poate fi mai vie decât cea a lui Shakespeare în Anglia, sau a lu Goethe în Germania, căci el nu e un simplu poet, ci o conştiinţă de cultură completă…” (Constantin Noica). ”Simţi îndată că ai de-a face c-un reformator…, e o necunoscută vibrare de gândire şi de sentiment: Altă limbă, altă viaţă, cuvintele au suflet, culoare, formă, fiecare epitet e o explozie de lumină. Ce vigoare extraordinară şi ce frumuseţi ritmice, neatinse încă până la el! (Alexandru Vlahuţă).

Poezia…

Ce e Poezia?

Înger palid cu priviri curate,

Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.

Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.

(Mihai Eminescu, Epigonii)

Și Poetul…

Lumea toată-i trecătoare,

Oamenii se trec și mor

Ca și miile de unde,

Ce un suflet le pătrunde ,

Treierând necontenit

Sânul mării infinit.

Numai poetul,

Ca pasări ce zboară

Deasupra valurilor,

Trece peste nemărginirea timpului:

In ramurile gândului,

În sfintele lunci,

Unde pasări ca el

Se-ntrec în cântări

(Mihai Eminescu, Numai poetul)

Mai e nevoie de Poezie și de Mihai Eminescu, azi când se citește puțină și se trăiește și mai puțină Poezie ca niciodată?

Cu certitudine, da. Chiar mai multă nevoie decât odinioară.

În eseul Funcția socială a poeziei, T.S. Eliot afirmă convingător că poezia este foarte importantă și pentru cei care nu citesc poezie, căci poezia este arta cea mai profund umană. E calea regală a omului spre el însuși. Căci cine crede că toți oamenii ajung la ei înșiși se înșală amarnic. Multe suflete au nimerit întâmplător în trupuri. Dorm în trup ca într-un motel, cum ar spune trubadurul nostru poet clujean Ion Mureșan. Poezia le trezește cu multă tandrețe. Poezia te face prieten cu tine însuți. Poezia te poate ajuta să-ți trăiești propria-ți viață.

Nu e carte să înveți

Ca viața s-aibă preț –

Ci trăiește, chinuiește

Ș-ai s-auzi cum iarba crește.

(M. Eminescu, În zadar în colbul școlii…)

Dacă aș fi eu șeful acestei lumi, afirma cândva același I. Mureșan, nu aș elibera acte de identitate, de cetățenie, de maturitate, de căsătorie, de deces, nici unui om care nu face dovada că a scris cel puțin o poezie…Poeții sunt anticorpii societății. O societate bolnavă secretă poeți. La câte boli are lumea de azi sunt prea puțini poeți. (Mircea Bertea)

*Prof. dr. MIRCEA  BERTEA este directorul Colegiului Naţional Pedagogic “Gh. Lazăr” Cluj-Napoca, Profesor asociat Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj, Membru al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare Paris, Expert al Uniunii Europene pentru Educaţie şi Cultură.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate