Connect with us

Editorial Opinii

OPINIE/ Mihai Moldovan: Unirea și teama de destrămare

Publicat


De mii de ani în Transilvania,de 14 ani în UE, de 102 în România. Arheologii si istoricii demonstrează cu relativă exactitate de câți ani este estimată viață în Transilvania, dar am ales aceste cuvinte în titlu, pentru că în decembrie 2018 pe strada ”în oglindă” din Centrul Clujului (str. Iuliu Maniu cred – ironică potriveală ), în zona Agape (împinge tava, mai cu ștaif) am văzut afișul (discret postat) al unei manifestări culturale maghiare De 100 de ani în România și de 1000 de ani în Transilvania.

Organizatorii au avut oare motive să îl posteze discret ? Noi nu am aflat…. Nu am apucat să ne punem prea multe întrebări fiindcă întâmplător, la o școală clujeană, tot centrală, cu pretenții (de fițe ar spune unii), am descoperit că trei elevi aleși la întâmplare nu știau câți ani au trecut de la Marea Unire, când toate canalele media te sufocau cu Centenarul.

Am schimbat repede subiectul să nu ajungă de notorietate. Îl trecem sub tăcere în continuare.

Să creezi o școală românescă unde există elevi care să nu știe ce s-a întâmplat la 1 Decembrie la Alba Iulia, și în ce an, este o bucurie la care nici un Horthy nu ar fi visat. Apropo de bucurie, una dintre cele mai spectaculoase filmări neregizate din istorie este bucuria populară la revenirea lui Horthy la Cluj, în 1940, care se poate vedea pe rețelele din internet.

”Da ce măi, noi ne-am dezrobit de la japonezi sau marțieni?”

Motive de bucurie ar fi destule încă/însă. Cumpărăm gaze, benzină, motorină din Ungaria de unde se vede că nu contează ce ai în pământ (ei nu au), ci în cap sau în fruntea țării.  Li s-a cedat gratis Moștenirea Gojdu și ”Codex Aureus” (cea mai scumpă carte din lume) și au primit se spune și de câte două ori, foarte multe imobile, păduri și terenuri.

Aici nu avem ce să comentăm fiindcă Justiția Română si structuri ale statului român le-au retrocedat. Își permite cineva să nu aibă încredere în aceste instituții? Cine își permite, să caute imaginile din Mehedinți când o procuroare ia o fetiță de păr (în anul 2020) o târăște pe stradă ca pe un sac de cartofi și o dă la înfiat. A rămas procuror (nu șstim) și zicem că este mai bine a ne abține să nu avem încredere în Justiție.

Ar fi cuvenit și să nu îl pomenim pe Horthy de Ziua Națională a României. Totuși, bunicul care nu a învățat conceptul de politically correct  întreba: ”Da ce măi, noi ne-am dezrobit de la japonezi sau marțieni? Ori japonezii vor tot mai multe proprietăți?”

Un prieten maghiar este un prieten adevărat

S-a dus săracul, tot trăncănind și nu am apucat să îl adaptez la termenul de politically correct. Ce-i drept, nici nu prea aveam curajul. Fusese trimis pe front de statul maghiar având 6 copii acasă. Câtă teamă că nu îi va putea revedea și crește. Un țăran ardelean obișnuit, nu un martir. Avea prieteni maghiari extraordinari. Și noi, și e la rang de sentință vorba că un prieten maghiar este un prieten adevărat. Le respectăm valoarea.

Martiri au fost românii civili masacraţi, cu sadism, în multe locuri din Transilvania la momentul Marii Uniri.

Marea Unire nu a fost o simplă horă, ci a fost o sărbătoare sub amenințarea morții. Amintim doar masacrul din noiembrie 1918 de la Beliş când 50 de moţi, au fost împuscaţi şi aruncaţi apoi în var nestins. La 5 decembrie 1918, în județul Someș, la Târgu Lăpuş, în centrul localității, erau adunaţi români în straie de sărbătoare, aşteptând întoarcerea delegaţilor de la Alba Iulia să  le comunice hotărârea luată acolo.

Au fost mitraliaţi şi omorâţi 112 (unele surse) oameni printre care şi copii. Un tânăr sublocotenent român  a fost schingiuit în public, iar trupul lui batjocorit şi după moarte. Sub tortură nu a încetat să strige ”Trăiască România Mare!”. L-au bătut în cuie de viu pe poarta școlii.

Sacrificiu pentru Marea Unire

Acei strămoși acolo,  la Beliș sau în atâtea locuri din Transilvania și din toată România nu s-au mai întrebat şi nu au pus la îndoială dacă înfăptuirea Unirii a meritat sau nu.  Au fost martiri, și-au dat viața pentru Marea Unire și acest sacrificiu nu se poate demitiza sau ignora.

De la Unire au persistat diferite temeri că această realizare nu ar putea dăinui, temeri amarnic concretizate în 1940 când am pierdut definitiv Basarabia, Bucovina de Nord, Herța, Cadrilaterul și o treime din Transilvania  (singura care a fost realipită – precizări pentru unii tineri).

Împărțirea României s-a mai încercat și în prima perioadă a comunismului când un economist, Valev, a propus un plan de formarea Complexelor economice socialiste interstatale în care România era practic desființată și funcționa pe aici o zonă de aprovizionare cu materii prime a celorlalte țări socialiste mai avansate.

Ideea complexelor nu a prins atunci, dar meteahna a ne stoarce de materii prime a rămas.

În România există două economii

Poate evenimentele din 1990 sunt prea aproape să se certifice că  la momentul Revoluției s-a încercat și destrămarea țării. Cert este că am trecut prinp erioade de convulsii, iar acum pe alocuri previziuni sumbre reapar.

Cunoscutul economist și publicist, Ilie Șerbănescu, anticipează că dezastrul economic va fi după pandemie atât de mare încât: „România va fi împărțită de marile puteri”.

”În România există două economii. Una este economia străină, care are toate pârghiile strategice și toate avantajele. Și, foarte important, n-are decât o singură treabă: să facă profit… Pentru  că ea nu suportă armată, servicii secrete, ordine publică, sector bugetar, pensii, sănătate, educație.

Toate astea le suportă economia ailaltă. Toată povara e pe asta. Care sunt niște întreprinderi de trei parale, din care să dea Dumnezeu să nu, dar eu cred că cel puțin 100.000 vor dispărea”, mai susține Ilie Șerbănescu.

Teama privind distrugerea școlii românești

Ce se poate întâmpla poate fi foarte grav, dar să nu vedem totul în negru, sunt oameni de valoare în stat, care sperăm să neutralizeze răul. Teama cea mai mare totuși nu ar trebui să vină din restructurări. Foarte mulți dintre cei afectați vor avea puterea de a redeschide alte firme și a se adapta.

Teama cea mai mare vine din afectarea negativă a sistemului de educație, să nu spunem distrugerea școlii românești.

Termenul și cartea ieșeanului Mircea Platon, Deșcolarizarea României, sunt dureros de nimerite. Să iei credite, să aduci experți de doi bani să îți bulverseze un sistem de învățământ tradițional, dar serios și valoros, alimentează o teamă care poate deveni cronică despre posibilitatea de a ne transforma din popor în populație.

Atâta timp cât continuăm să îi învățăm pe elevi pe note ”că în familie copilul are dreptul de a fi respectat și a depune reclamații” , ”că din păcate noi suntem siliți să dăm bacalaureatul la română din niște autori învechiți” etc. această educație așa zis centrată pe elev va obține o populație pentru care 1 Decembrie, înseamnă nu o zi, ci chiar două zile libere.

Eroii noștri – niște expirați

Acum mulți, prea mulți pot anvizaja și achiesa la oportunitatea implementată de a declara două zile libere pentru a ne putea focusa pe telefon, TV, Netflix, Internet ( a se vedea un scurt, dar fabulos articol ”Neologismele” de Andrei Pleșu). O spun din expertiză deși-s extra job.

Popular am spune ”că prostul nu e prost destul dacă nu e si fudul” și obligatoriu cu neologisme nelecturate, auzite, displeite.  Nu știți încă ce înseamnă displeit? Dar sună cool, fany? Parfum? Și mai grav când nu se știe ce este 1 Decembrie a fost  să îți răspundă un elev: Ce mă entere? A fost. Eroii noștri – niște expirați. Doar bloggerii…

Daunele pe care le produce prezentului și viitorului un sistem de învățământ deficitar, în permanentă și nebunească reformă, cu un corp profesoral puternic afectat valoric, cu accentuarea sistemului  on –line  total ineficient și este nociv (a se vedea cartea Demența Digitală de prof. univ. Manfred Spitzer sau cărțile lui Mircea Platon) este cea mai mare teamă și cea mai stringentă problemă care ar trebui rezolvată.

Pentru că iubim școala și ne este dor de ea. Ne este dor de dascăli și elevi fericiți. Unde sunt? Pentru că iubim România!

Pentru că știm că peste 800.000 de tineri soldați români s-au jertfit în Primul Război Mondial și alte sute de mii de martiri, zeci de ani.

Sănătate tuturor! Hai România !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate