OPINIE Adrian Marian: România de azi anticipată, nu de Nostradamus, la 1350!

În ”leatul” nostru se citea în adolescență, ”Decameronul” lui Giovanni Boccacio. Nu mi-a plăcut prea mult și cu pudoare, aș mărturisi că interesau în generația aceea, mai ales pasajele de dragoste. Pasaje care, în comparație cu ce te inundă acum, pe toate canalele media și pe internet, te duc cu gândul la gluma comunistă cu bikini sovietici care fac genunchi.

Am reținut o singură povestire pe care am să încerc să o redau, cu umilă lipsă de pricepere, dar cu speranța să fie convingător tâlcul.

În Marsilia Evului Mediu, erau doi buni prieteni, un evreu tare ascuțit la minte și un creștin mai sărac cu duhul, dar foarte bine intenționat. Creștinul, cu sufletul lui bun, tot încerca să îl convertească pe evreu la creștinism. Evreul îl asculta cu seriozitate și l-a îndemnat pe prietenul lui să facă împreună cu el un pelerinaj de informare și penitență, în capital creștinismului occidental, a catolicismului, în ”Cetatea Eternă”, la Roma. Fiindcă era vorba de epoca papilor din neamul Borgia, cu desfrânarea, dezmățul, opulența, corupția și nimicnicia morală care a rămas legendară peste veacuri, creștinul a evitat să facă acea călătorie.

Încercările de convertire au continuat în ani, dar și insistența evreului de a merge la Roma. După un timp, exasperat, creștinul acceptă, fac o călătorie la Roma, iau cunoștință cu starea morală și de fapt de acolo și se întorc la Marsilia.

Creștinul se simțea învins de situație și era împăcat că făcuse ultima încercare, dar evreul îi solicit să înceapă pregătirile și se convertește.

Prietenul său este siderat, stupefiat. ”Cum să te mai creștinezi după ce am văzut ceea ce am văzut că se întâmplă la Roma?”

Evreul îi răspunde cu gravitate: ”Dragul meu, dacă religia ta are conducătorii pe care îi are,  și dacă religia ta nu a dispărut încă de pe fața pământului, înseamnă că Dumnezeu, cu adevărat, a lăsat religia voastră pe această lume!”

Giovanni Boccacio a scris pe la 1350 povestirea aceasta anticipând, azi, România și ortodoxia?