Connect with us

ACTUALITATE

OFICIAL: 145 cazuri de COVID-19 în județul Cluj

Publicat


În ultimele 24 de ore, la nivelul județului Cluj, au fost depistate 145 de persoane pozitive cu virusul COVID-19.

Situația epidemiologică în județul Cluj se prezintă astfel:

  • Rata incidenţei pe judeţul Cluj: 3,64;
  • În ultimele 24 de ore, 145 persoane au fost confirmate Covid-19 din județul Cluj;
  • Total număr de teste 450 , din care 24 teste efectuate la cerere și 426 teste diagnostic grupe de risc. Până în acest moment s-au realizat 309.900 de teste, la nivelul județului Cluj;
  • 86 persoane internate în ATI;
  • Total vindecați și externați 1.779, din care 1.439 din județul Cluj;
  • Total decedați 320, din care 239 din județul Cluj;

În acest moment sunt internați 674 de pacienți, din care 644 din județul Cluj.

Situație măsuri COVID-19 în județul Cluj:

  • Efective angrenate (polițiști, jandarmi, polițiști locali, ISU și SAJ) – 492;
  • Persoane verificate cu privire la respectarea măsurilor și interdicțiilor impuse – 2.719;
  • Societăți comerciale/PFA verificate cu privire la respectarea interdicțiilor impuse – 102;
  • Total sancțiuni contravenționale aplicate în ultimele 24 de ore, în context COVID/valoare: 134/25.000 lei;
  • Persoane verificate – 1.626 din care : în izolare – 1.067 , în carantină – 314 și în trafic zi/noapte- 245.



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

VIDEO FOTO. Atmosferă fantastică înaintea meciului România-Belgia. Duelul galeriilor, în fața Domului din Köln

Publicat

„Explozie” de energie și entuziasm pe platoul din fața Domului din Köln, înaintea meciului România-Belgia. Galeriile celor două echipe „se întrec” în strigăte și în manifestări, în sprijinul echipelor naționale.

Puține ore ne mai despart de debutul meciului dintre naționala de fotbal a României și cea a Belgiei. Suporterii celor două țări s-au stârns în fața Domului din Köln și scandează pentru echipa pe care o susțin înaintea duelului programat în această seară de la ora 22.

Câteva mii de suporteri români așteaptă cu nerăbdare începerea meciului, purtând tricouri galbene, steaguri tricolore, șepci și fulare în culorile drapelului.

România vine după o victorie istorică cu naționala Ucrainei

Astăzi, de la ora 22, la Köln se joacă al doilea meci al Naționalei din grupele turneului final al Euro 2024, după succesul fulminant cu Ucraina, pe care a înfrânt-o cu 3-0. Tricolorii au reuşit o victorie istorică, la 24 de ani de la precedenta, deşi porneau cu şansa a doua în acest meci.

Acum, „tricolorii” vor înfrunta cea mai puternică formație a grupei, Belgia, locul 3 în clasamentul FIFA. Echipa nu a avut însă cel mai bun start de turneu. A pierdut în primul meci cu Slovacia, 0-1, și e obligată să câștige dacă vrea să mai spere la calificare.

Edi Iordănescu: „Ne aşteaptă o provocare la un nivel superior”

Selecţionerul echipei naţionale de fotbal a României, Edward Iordănescu, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă susţinută în Germania, că prima reprezentativă are în faţă o provocare la un nivel superior, urmând să întâlnească Belgia în cel de-al doilea meci de la EURO 2024, „un adversar colosal”, în opinia sa.

„Mâine ne aşteaptă o nouă provocare, o provocare la un nivel superior ţinând cont şi de context. Belgia este locul 3 în ierarhia mondială, are jucători foarte valoroşi şi vine cu o nevoie foarte mare de puncte.

Reprezintă o provocare foarte mare pentru noi, dar sunt sigur că suntem pregătiţi să dăm tot ce avem mai bun. În rest, adversarul este unul colosal, asta e realitatea. Are multă valoare, în primul meci a avut 4-5 ocazii imense… şi suntem conştienţi de asta, suntem pregătiţi pentru orice”, a explicat tehnicianul.

România va juca următorul meci cu Slovacia, pe 26 iunie, la Frankfurt.

 

 
    
       

Citește mai departe

ECONOMIE

FOTO. Cursuri pe șantierul de reconversie a fostei platforme Carbochim pentru studenții de la Facultatea de Construcții

Publicat

Studenții de la Facultatea de Construcții, din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, au ocazia de a studia evoluția unui șantier de mare amploare, încă din fază incipientă.

Oportunitatea de a face practică direct pe șantier este posibilă printr-un parteneriat între mediul universitar și grupul IULIUS, compania care dezvoltă un proiect mixed-use de reconversie urbană de mare amploare pe fosta platformă a fabricii Carbochim.

Studenții de la Construcții, vizite pe șantierul Carbochim

Recent, grupuri de profesori și studenți au mers în vizite de studiu pe șantier, acolo unde se lucrează la conservarea și modernizarea fostei clădiri administrative și se desfășoară lucrări de dezmembrare a vechilor hale, care se aflau în diferite stadii de degradare.

Acest parteneriat marchează angajamentul ambelor părți de a susține educația de calitate și inovația tehnologică în rândul viitorilor ingineri.

Demersul se va concentra pe transpunerea cunoștințelor teroretice în practică, oferind studenților oportunități unice de a se implica în procese reale de construcție și dezvoltarea de proiecte și de a învăța direct de la profesioniști din industrie.

Această colaborare va include stagii de practică, interacțiuni directe cu specialiștii și alte activități educative, care le vor permite studenților să-și dezvolte abilitățile și să înțeleagă mai bine cerințele pieței muncii.

Se lucrează la conservarea fostei clădiri administrative Carbochim

Astfel de vizite s-au desfășurat recent, de către grupuri de profesori și studenți de la Facultatea de Construcții, pe șantier fiind lucrări de conservare și modernizare a fostei clădiri administrative Carbochim (clădirea de cărămidă), care, alături de o hală cu valoare de patrimoniu (hala cu arcade), vor fi integrate în viitorul proiect de reconversie urbană, cu funcțiuni culturale și de susținere a inițiativelor locale.

Totodată, sunt în desfășurare lucrări de dezmembrare a vechilor construcții, aflate în diferite stadii de degradare, conform autorizațiilor obținute, proces care este, de asemenea, oportunitate de studiu pentru multiple specializări.

„O experiență complexă, profesională, dar și de viață”

„Considerăm că vizitele tehnice desfășurate pe platforma industrială Carbochim reprezintă o oportunitate pentru comunitatea academică a Facultății de Construcții din Cluj-Napoca, cadre didactice și studenți, care, pentru prima dată, au avut șansa de a asista la demolarea controlată a unor clădiri industriale. În cadrul vizitelor am avut, de asemenea, oportunitatea de a vedea lucrări de intervenții la fațada și sistemul structural al clădirii reper «Uzina Carbochim».

Vizitele reprezintă o experiență complexă, profesională, dar și de viață pentru cadrele didactice și viitorii ingineri, studenții de azi ai Facultății de Construcții din Cluj-Napoca. Anual organizăm pentru studenți vizite de studiu la obiective industriale, rezidențiale, lucrări în infrastructura  transporturilor și lucrări hidrotehnice, însă la operațiuni de demolare a construcțiilor nu am participat până acum.

Cu bucurie, am regăsit absolvenți ai Facultății de Construcții din Cluj-Napoca implicați în proiectarea, expertizarea, demolarea și execuția lucrărilor noi”, a declarat Prof.dr.ing. Daniela Lucia Manea, decanul Facultății de Construcții din cadrul UTCN.

Studenții UTCN pot vizita șantierul, însoțiți de profesori

La acțiunile de pe șantier vor participa studenți din anii de studiu II – IV, de la specializările Construcții civile, industriale și agricole, Inginerie și management, Măsurători Terestre și cadastru, Căi ferate, Drumuri și poduri.

Vizitele se fac în grupuri restrânse, de maximum 15 studenți, însoțiți de profesori, atât din motive de siguranță pe șantier, cât și pentru o mai bună interacțiune cu inginerii și profesioniștii care lucrează pe utilaje.

Proiectul de reconversie urbană este unul puternic ancorat în comunitatea locală, conceptul său fiind realizat pe baza consultării clujenilor, sub diferite forme.

Demersul investițional, ce se ridică la peste jumătate de miliard de euro, are ca scop redarea către comunitate a unei părți a orașului, sub forma unui proiect-destinație, accesibil tuturor.

Un proiect cu funcțiuni culturale, de business, shopping, entertainment, cu integrarea a 52.000 mp de spații verzi amenajate, cu spații pentru evenimente în aer liber, și realizarea de infrastructură care susține mobilitatea urbană cu toate mijloacele de transport.

„Astfel de parteneriate susțin formarea profesioniștilor de mâine”

Parteneriatul cu mediul universitar reprezintă continuarea unei implicări active în comunitate, un obiectiv cheie în strategia de sustenabilitate a grupului, care presupune o dezvoltare pluridisciplinară a proiectelor.

„Astfel de parteneriate sunt benefice prin prisma rezultatelor pe care le au atât pe termen scurt, ca oportunitate de studiu, dar și pe termen lung, pentru că susțin formarea profesioniștilor de mâine.

Prin această colaborare, studenții pot să experimenteze încă de pe acum activitatea pe care o vor practica după terminarea studiilor, într-un mediu similar cu cel în care vor activa.

Experiența din dezvoltarea celorlalte investiții realizate ne-a dovedit că transferul direct de cunoștințe de la specialiști către studenți reprezintă un avantaj în formarea tinerilor, uneori ajungând să fie colegi în construirea acelorași proiecte.

Viziunea noastră este de a dezvolta acest proiect împreună cu întreaga comunitate, colaborând pe mai multe paliere, astfel încât să implicăm cât mai mulți clujeni în demers.

Parteneriatul cu UTCN este un pas în această direcție, însă dezvoltăm numeroase colaborări participative cu mediul universitar, cultural și artistic”, a spus Sorin Guttman, Project Manager al proiectului de reconversie urbană IULIUS la Cluj.

Parteneriate similare, desfășurate de IULIUS în toată țara

Astfel de parteneriate dintre grupul IULIUS și mediul universitar sunt active în toate orașele în care compania a dezvoltat proiecte – Iași, Timișoara, Cluj-Napoca și Suceava, creând oportunități multiple pentru tineri și nu numai, de la programe de internship în cadrul grupului, concursuri de artă, workshop-uri în rândul companiilor multinaționale prezente în clădirie de birouri, modernizarea unor laboratoare, târguri de job-uri etc., până la susținerea inițiativelor organizate de instituțiile de învățământ.

Proiectul de reconversie urbană a fostei platforme industriale Carbochim se află în etapa finală de avizare. Află mai multe despre demers pe www.partedincluj.ro!

Citește mai departe

EVENIMENT

VIDEO. Primarul Emil Boc, alături de naționala de fotbal la meciul cu Belgia: „Să trimitem «Diavolii Roșii» acasă!”

Publicat

Primarul Emil Boc s-a filmat sâmbătă după-amiază din fața Domului din orașul Köln, unde naționala de fotbal a României va disputa deseară al doilea meci la EURO 2024, cu naționala Belgiei.

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, a ajuns sâmbătă după-amiază la Köln, pentru a susține echipa națională de fotbal în meciul cu Belgia, disputat de la 22 (ora României).

„O mare galbenă se îndreaptă înspre stadion”

Primarul a stat de vorbă cu mai mulți suporteri prezenți în apropierea Domului din Köln, a făcut fotografii cu fanii care l-au abordat și a adus încurajări echipei naționale. Edilul a venit echipat, ca un adevărat suporter: cu vuvuzea, fular, tricou și șapcă în culorile drapelului național.

„Am ajuns la Köln, in capitala fotbalului românesc în această seară, înaintea meciului România-Belgia. Am ajuns în gară cu șase ore înaintea meciului, atmosfera este absolut fabuloasă, o mare galbenă se îndreaptă din toate părțile înspre stadion, abia aștept să înceapă meciul și să ne bucurăm de fotbal și de succesul, doamne ajută, al României. Acum sunt la ieșirea din gară, deja foarte mulți români au sosit cu trenul, alții au venit cu mașina. Este un fanzone aici pentru români, sunt și foarte mulți belgieni. În seara aceasta vom fi cu siguranță mai buni și pe teren, mai mulți și în tribune. Mă bucur că atât de mulți români au venit de pretutindeni să susțină naționala României”, a spus Emil Boc.

Emil Boc speră la un parcurs cât mai lung pentru națională în campionat

Edilul a mărturisit că speră la un rezultat buni pentru „tricolori” în această seară, care să îi trimită pe „Diavolii Roșii” acasă.

„Sperăm la un rezultat bun, să trimitem «Diavolii Roșii» acasă în această seară, pentru că ei, dacă pierd, sunt șanse mari să plece acasă și noi să ne continuăm drumul în acest campionat european. Am făcut un meci extraordinar cu Ucraina, echipă care aseară a bătut Slovacia, se încinge lupta în grupa noastră. Astăzi jucăm cu cea mai importantă echipă a grupei”, a mai arătat edilul.

Citește mai departe

CULTURA

CRONICĂ DE FILM TIFF. Doru Pop: Îngerul a strigat din toaletă: Iată filmul perfect!

Publicat

Care e rețeta unui film perfect? E povestea unui japonez, care curăță veceuri de top, cu filmări în spațiu real, regizate de un autor german, punctate cu muzică occidentală din anii 60-70.

Zile perfecte (2024), cea mai recentă creație a lui Wim Wenders, atinge perfecțiunea cinematografică. Era și cazul, pentru că după ultimele două filme ale lui Wenders, Submergence (2017), cu teroriști musulmani și agenți britanici, și Les Beaux Jours d’Aranjuez (2016), unde cei doi actori francezi, Reda Kateb și Sophie Semin (soția lui Peter Handke, colaboratorul și prietenul lui Wenders) fac niște roluri de o teatralitate atroce, nu credeam că voi mai ieși mulțumit din sala de cinema.

Wenders a atins un apogeu

Desigur, pentru „wendersiștii compleți”, care consideră că toate producțiile regizorului german sunt capodopere, inclusiv videoclipurile muzicale sau reclamele de televiziune, ba chiar și aberația erotică ce a ieșit din duetul cu Antonioni (Al di là delle nuvole, 1995), nu există nimic din ce face Wenders să nu fie perfect.

O vreme am rămas la Paris, Texas (1984) și la faimosul Der Himmel über Berlin (1987), însă acum regizorul german a atins un apogeu inegalabi cu acest film, care în japoneză ar fi trebuit să se numească „Komorebi”, după titlul piesei muzicale recurente în poveste, interpretată în versiunea engleză de Lou Reed.

Noul cinema german

Nu e prima oară când autorul, asociat cu mișcarea Neuer Deutsches Kino, noul cinema german, care a dat filmului universal autori precum Fassbinder, Farocki, Herzog sau Reitz, face filme despre „zile frumoase” – de faptul sursa de inspirație pentru ultimul film a fost chiar piesa „Die schönen Tage von Aranjuez”, scrisă de prietenul său Peter Handke. Pentru că Wenders este un creator inegal, adeseori te aștepți de la el la cacofonii vizuale.

Am pornit cu neîncredere față de această povestea, amplasată în Tokio, despre care știam că a început când oficialii japonezi au invitat un grup de artiști din toată lumea, să promoveze weceurile publice din centrul orașului. Fiindcă au trecut 6 ani de la ultimul său film, Submergence (2017), care a fost un eșec total, mai ales financiar, la un buget de peste 15 milioane de euro, a avut încasări de aproximativ 850 de mii de dolari, mă temeam că, în loc de povestea unui spion care vânează teroriști prin Somalia, descrierea existenței unui bărbat care curăță veceuri publice, înarmat cu mopuri și găleți, va fi un dezastru.

Toate filmările, realizate în spații reale

Toate filmările sunt realizate în spații reale, „în locație” cum zic romglezii, amplasate în sectorul Shibuya din zona „Marelui Tokyo”, acesta fiind și cel mai aglomerat cartier al capitalei nipone, zonă „de shopping” selectă, cu cluburi de noapte și baruri șic, aici sunt sediile unor mari corporații și zonele de atracție ale orașului. Tot aici sunt și cele 17 closete publice, a căror poveste a făcut înconjurul lumii.

Dar Wenders nu face un film de promovare pentru faimoasele veceuri din Shibuya, deși punctul de pornire, declicul s-a produs când a fost invitat și el să viziteze proiectul futuristic lansat de fundația Nippon în 2020 și intitulat „Toaleta Tokyo”.

Artiști și arhitecți renumiți au fost invitați pentru a gândi un număr de 17 toalete publice din districtul Shibuya. Nu doar că veceurile publice din Japonia sunt adevărate oaze de relaxare, dar aceste closete sunt opere de artă.

Un altfel de tur ghidat

De altfel, în martie 2024, a fost creat un traseu turistic numit „Tokyo Toilet Shuttle” în timpul căruia, timp de două ore, turiștii străini pot să facă un tur complet al budelor publice care apar în Perfect Days. Cu numai 34 de dolari turiștii po să viziteze (și să utilizeze) cele mai performante spații publice.

În funcție de nevoile individuale, fiecare poate alege buda sa de vis, fie pe cea cu aspect de orgă de lemn, pe cea în formă de ciupercă sau pe cea din sticlă „inteligentă” (pentru că unul dintre veceuri e transparente când nu e folosit, dar, de îndată ce utilizatorul intră pentru ușurare, pereții devin opaci). Unele toalete arată chiar ca niște nave extraterestre, cum este cea din parcul Nanago Dori, dar și mai important este că aceste spații pe care le curăță personajul principal sunt mai spectaculoase decât apartamentul în care acesta trăiește.

„Toate poveștile sunt niște minciuni”

Pentru că Wenders nu este în căutarea toaletei perfecte, nici a poveștii perfecte, ci a filmului perfect. Așa cum spunea cândva regizorul german, toate poveștile sunt niște minciuni, singurul mod prin care cinemaul se exprimă în mod autentic este vizual și acustic. Perfect Days începe cu o exclamație audio-vizuală, Soarele a apus peste linia orizontului orașului Tokio, apoi vedem din contraplonjeu coroanele unor copaci și apoi auzim foșnetul unei mături de nuiele pe stradă. Un bărbat între două vârste, Hirayama (jucat de Kōji Yakusho), e trezit de zgomotul măturătorului de pe stradă își începe ziua, se îmbracă în combinezonul pe care scrie „The Tokio Toilet”, iese din coșmelia în care trăiește, privește cerul și zâmbește.

Multe detalii ne pot scăpa din pricina aceste aparente banalități. Fiecare parte a căsuței lui Hirayama are o cromatică distinctă, dormitorul e albastru, baia e iluminată de neonul alb, holul e galben, iar puieții de arțar pe care bărbatul îi stropește emană un violet straniu. Dar adevărata ciudățenie este că bărbatul introduce în bordul dubei de serviciu o casetă audio.

Fiecare moment important al filmului e punctat cu o serie de contrapuncte muzicale, care intră în dialog cu narațiunea și cu sentimentele personajului. În secvența de deschidere Hirayama pune în radiocasetofonul mașinii o veche casetă de pe care se aude, pe măsură ce orașul Tokio se trezește la viață, „The House of Rising Sun”, șlagărul memorabil al trupei The Animals. Vom auzi și alte piese celebre, care vor rula în punctele de inflexiune ale narațiunii, sunt cântece de Otis Redding sau Patti Smith, iar filmul se va încheia cu vocea Ninei Simone, care cântă „Feeling Good”.

Semnificația piesei lui Lou Reed „Perfect Day”

Cum spuneam, titlul filmului e o referință la piesa lui Lou Reed „Perfect Day”, pe care personajul o ascultă în timp ce se întoarce acasă de la lucru. În timp ce muzicianul cântă „Oh such a perfect day, you just keep me hangin on”, subtextul melodiei e mai larg decât ceea ce ne impresionează emoțional. Piesa aceasta, care are nenumărate variante (de la Bono la Duran Duran), a devenit aproape un loc comun cinematografic, de la Trainspotting al lui Danny Boyle la serialul realizat după romanului lui Aldous Huxley, Brave New World (2020).

Interpretată în nenumărate moduri, melodia aceasta ne oferă multiple chei de lectură pentru film, ea e adeseori utilizată ca un mesaj codat despre consumul de droguri, dar și o referință secretă despre sexualitatea lui Reed (gay și bisexual), sau ca o trimitere la Noul Testament și celebra pildă despre cel care culege doar ce a semănat.

Un Groundhog Day japonez

Întreaga existență a personajului are ceva dintr-un Groundhog Day japonez. După 30 de minute, timp în care a trecut o zi și o noapte, personajul își reia lucrul, cu aceleași acțiuni, cu aceleași mișcări, cu același zâmbet impenetrabil la ieșirea din casă. Singurul lucru care se schimbă este piesa pe care o ascultăm de pe banda de casetofon, de unde se aude vocea lui Ottis Redding, care cântă „Sittin’ On”, piesa emanând singurătate și melancolie, dar și stare de bine și mulțumire.

Kôji Yakusho, actorul japonez care a fost pe bună dreptate recompensat pentru acest rol cu marele premiu la Cannes în 2024, construiește un personaj enigmatic, care nu scoate niciun cuvânt timp de zeci de minute. Jocul său actoricesc are loc în fracțiuni de secundă, pe care spectatorul neatent le poate rata cu mare ușurință.

Când o tânără femeie, care ascultă pentru prima oară o melodie de Patti Smith în mașina lui Hirayama, spune că îi place piesa, privirea bărbatului sparge al patrulea perete în mod fugar, aproape imperceptibil, aducându-ne și pe noi în mijlocul poveștii. Prin intermediul acelui zâmbet scurt, ironic și tandru în același timp, chipul actorului ne vorbește, spunând mai multe decât o mie de cuvinte. Zâmbetul detașat al omului de serviciu, care privește natura în mod relaxat, în timp ce un „client” beat urinează în pisoarul pe care el tocmai l-a curățat, sau când o doamnă în vârstă îl oprește din lucru, pentru că nu mai poate aștepta, el stă în ploaie în afara toaletei și pe chipul său apare un alt surâs.

Personajul principal pare să fie venit din altă lume

Actorul principal îmi amintește de Bruno Ganz, interpretul îngerului din Cerul deasupra Berlinului (1987), pentru că și personajul principal din acest film pare să fie venit din altă lume. După mai bine de o oră de film personajul încă nu a vorbit nimic, pare chiar că e mut. Iar când spune ceva pentru prima oară, e un simplu „bună ziua”, dat când intră în magazinul unde își developează fotografiile – pentru că descoperim că personajul are un dulap plin de cutii metalice în care depozitează poze alb-negru făcute zi de zi.

Ciudățeniile lui Hirayama sunt contraste de colegul său de serviciu, un fel de „subaltern”, tânărul Takashi, care vorbește într-una. Spre deosebire de acesta, modul taciturn de a fi al bărbatului cu păr grizonat și cu aer elegant, care nu se potrivește în veceurile pe care le spală, are o eleganță ciudată.

Adeseori el răspunde doar printr-un gest, cum este scena în care el îi face vânt cu evantaiul unui bărbat adormit, aceste micro-gesturi sunt forme de comunicare aproape desăvârșită. Aceste tăceri sunt ajutate de visele bărbatului, care apar ca niște intercalări cu imagini alb-negru, fie vedem o mână de bărbat, care ține strâns o mânuță de copil, un ochi privește în gol, sau Luna trecând printre nori. Fiecare marchează trecerea între „capitolele” repetitive ale vieții lui  Hirayama.

Întâlnirea cu Aya, primul moment de cotitură

Aceste zile monotone ale lui Hirayama sunt marcate de apariția și prezența unor femei, fie tinere, fie mai în vârstă. Primul moment de cotitură se produce când apare Aya, o tânără cu părul vopsit blond, care îl așteaptă pe colegul lui Hirayama să-și termine tura, întinsă pe motocicletă cu o salopetă roz-bombon. Pentru că motocicleta lui Takashi nu pornește, acesta împrumută dubița colegului său, iar tânăra femeie începe să cotrobăiască printre audio-casetele bărbatului și pune o melodie de Patti Smith. Ascultând cum cântă „Redondo Beach”, piesa făcută după o poezie a cântăreței americane, care vorbește despre sinucidere, nu putem să nu ne gândim la ce se întâmplă dincolo de relația de pe ecran.

Sau, când după o oră de film personajul vorbește pentru prima oară, o face vorbind cu „Mama”, proprietara unui restaurant unde el ia masa în mod regulat și care îi spune bârfe despre clienți. „Mama” iese din spatele tejghelei și începe să cânte varianta japoneză a piesei cu care a început filmul, „Asahi no ataru he” (The House of the Rising Sun), în versiunea japoneză a cântăreței Maki Asakawa. Și aici simbolistica piesei e relevantă, pentru că Japonia e cunoscută cu numele metaforic de „Țara Soarelui Răsare”, iar femeia cântă despre „Casa Soarelui care la răsărit”.

O altă întâlnire este cu librăreasa care îi vinde o carte de eseuri intitulată „Copaci”, de prozatoarea Aya Koda, iar femeia îi spune că autoarea folosește aceleași cuvinte ca și oamenii obișnuiți, doar că ea face ceva special cu acestea. Și această replică ne deschide traseul către o nouă „lectură” a eroului filmului.

Relația dintre unchi și nepoată

Următorul moment de inflexiune se produce când apare o tânără fată, Niko, despre care aflăm că e nepoata bărbatului, care acum fugit de acasă. El îl însoțește la lucru și, deși nu știe cum se folosesc casetele audio, sfârșesc prin a asculta „Brown Eyed Girl” al lui Van Morrison.

Relația unchi nepoată e un pretext pentru a înțelegem mai multe despre Hirayama, care a îi dă lecții adolescentei, printre care și ideea că lumea aceasta, după cum îi pune lui Niko în timp ce merg cu bicletele prin Tokio, este făcută din mai multe lumi, unele sunt legate, altele nu. La final se opresc pe un pod și unchiul îi spune o butadă, care sunt ca un haiku: „Kondō wa kondō. Ima wa ima” (Viitorul e viitor. Acum e acum). Apoi rimele se transformă într-un cântec pe care îl îngână cei doi.

Apoi, când sora lui vine să-și recupereze fiica, observăm și mai puternic contrastul dintre bicicleta de damă a bărbatului și mașina scumpă a surorii sale, care îi amintește că tatăl lor e complet amnezic și se află într-un azil. Abia la plecarea femeii bărbatul izbucnește în plâns, fără să știm de ce. În ultima parte a filmului mai apare o tânără femeie, o nouă subordonată pe nume Sato, dar și o altă femeie misterioasă, ce apare pe bancă în timp ce el își ia pauza de masă, iar amândoi își mănâncă pachetul în tăcere. Întâlnirile din priviri fugitive cu tânăra femeie din parc sunt alternate cu scene în care bărbatul lasă niște bilețele în toaletă. O vreme nu știm pentru cine și pentru ce sunt, dar la final aflăm că el joacă „x și o” cu cineva necunoscut.

Deznodământul

Cele două ore de film ajung la un aparent deznodământ când bărbatul își aprinde pentru prima oară o țigară, după ce a văzut pe cineva îmbrățișând-o pe „Mama”. Stând pe malul râului Edo, el se întâlnește cu bărbatul despre care află că e fostul soț al „Mamei”, care are cancer și care îi cere să aibă grijă de femeie. După ce discută o vreme, cei doi bărbați îi compară propriile lor umbre și apoi încep să joace „mâța cu umbre”. După această întâlnire, mergând spre apusul de soare, personajul principal râde și plânge, în timp ce vocea Ninei Simone strigă „I’m feeling good”.

Văzând acest groplan final nu putem să nu ne gândim la conceptul de cinema pur, așa cum și-l imagina teoreticianul Béla Balázs în „Der sichtbare Mensch”. Autorul german, evreu de origine maghiară, este în mod declarat un reper conceptual pentru Wenders. Balázs, care sugera și ideea că, pentru a face un film din „imagini absolute”, singura sursă sunt siluetele oamenilor, manifestările lor fantomatice, afirma că filmul este sigurul limbaj uman universal, cinemaul nu doar că ne permite accesul la cele mai puternice emoții ale semenilor noștri, dar este unicul mod de a comunica ce trece dincolo de granițele etnice și dincolo de limitele auto-impuse ale societăților ori ale instituțiilor umane.

Lecție de umanitate

La final, prin intermediul chipului lui Yakusho, care trece printr-o suită de trăiri și sentimente contrastante, de la râs la plâns, cu toate nuanțele intermediare, marcate de schimbările de culoare ale luminilor orașului, regizorul german reușește să facă un film absolut. Pentru că, așa cum scria tot Balazs în eseul despre „Logica filmului”, manifestările exterioare ale cinematografului, care sunt date de prezența corporală a actorilor pe ecran, constituie numai un intermediar pentru a avea acces a manifestările interioare.

Imaginile cinematografice, scria acest teoretician al filmului din anii 20, nu sunt legate cu ajutorul logicii, ele sunt psiho-logice. Narațiunea cinematografică, ceea ce face ca evenimentele să pară cuplate ori inteligibile reprezintă o simplă componentă mecanică, legile autentice ale filmului sunt iraționale. Îl înțelegem pe Hirayama mai bine dacă nu vorbește, când se spală într-o baie publică și se săpunește stând dezbrăcat pe o găleată de plastic, când coboară în subteranele orașului, de unde își cumpără cărți sau mănâncă singur, când se salută discret cu diverse figuri paterne, cu un om al străzii sau cu un bătrân în chimonou tradițional.

Nu pot să nu mă gândesc la regizorii români din noua (de)generație, fie cineaștii „experimentali”, care fac filme despre buzile mioritice, sau cei care cred că înjurăturile și glumele scatologice sunt traseul către divertismentul spectatorilor. Lecția de umanitate a lui Wenders, care reușește să facă un film perfect despre un om care spală weceuri publice, este aceea că frumusețea și desăvârșirea sunt mereu prezente în tăcerile chipului omenesc.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax