În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Filmele lui Ryûsuke Hamaguchi, care a studiat la Universitatea de Artă din Tokio cu regizorul Kiyoshi Kurosawa (fără nicio legătură cu Akira) și cu producătorul Kenzo Horikoshi, care se declară un admirator al lui Cassavetes și un adept al Heidegger, nu sunt niciodată ce par a fi.

Cea mai recentă creație a acestui regizor japonez din noua generație, intitulată Akuwa Sonzai Shinai (Răul nu există 2023), care a primit Leul de argint la festivalul de la Veneția și premiul Fipresci în 2023, devine sugestiv pentru  o întreagă filosofie cinematografică, nu doar a autorului, cât a unei stilistici mai ample.

De fapt, titlul folosește o litotă clasică, iar povestea demonstrează că cinemaul poate funcționa ca un mecanism stilistic întemeiat pe răsturnarea de semnificații și sensuri. Noțiunea de litotă, care vine din greacă, unde descria ceva „simplu”, chiar „neînsemnat”, caracterizează acest mod de a face filme, printr-o aparentă banalitate vizuală și tehnică ajungem la profunzimi neașteptate.

Răul există

Ceea ce pare să fie o poveste simplă, nu este niciodată simplistă, fiecare element are o funcție reversibilă, ca și litotele din retorică, în care o afirmație nu este ceea ce pare, ea fiind chiar negația propriei declarații.

De fapt, în limbile europene, această modalitate de exprimare e chiar mai puțin puternică (tocmai am făcut o litotă) decât în limbile orientale, cum sunt chineza sau japoneza, unde o afirmație poate fi folosită ca propria ei negație.

Și în limba română avem astfel de expresii – când spunem „ce noroc pe capul meu” de fapt înțelegem referința ironică implicită la sensul invers; la fel, când felicităm pe cineva la modul ironic, „Bravo, ai reușit”, sau când afirmăm despre ceva că „nu e rău”, și înseamnă că nu e chiar atât de bine, folosim un mecanism retoric esențial pentru relația dintre limbaj și gândire.

La fel, când un regizor japonez ne spune că „Nu există răul”, ar trebui să știm și să ne gândim că nu e chiar așa. Spre deosebire de „maestrul” său, Kiyoshi Kurosawa, care este reprezentativ pentru filmul de „groază niponă” (cel mai cunoscut fiind Ringu, 1998, regizat de Hideo Nakata, care a inspirat mai mulți regizori de la Hollywood), Hamaguchi nu merge pe traseul contrastelor puternice.

Deși are o atmosferă ce aduce cu primele episoade din Twin Peaks, filmul lui Hamaguchi ne lasă în așteptare, ne oferă sugestii, ne atrage în capcane și în false expectative.

Comuniune cu natura

Filmul pare de la bun început o ilustrată romantică, un soi de documentar pro-natură. Incipitul din Răul nu există, care e o lungă panoramare în contraplonjeu cu o perdea de crengi și ramuri de copaci, arată ca o introducere la narațiunile tipice pentru eco-cinemaul contemporan, aduce cu stilul narațiunilor educaționale, cum ar fi Kiss the Ground (2020), documentarul povestit de Woody Harelson.

Vedem, timp de aproape cinci minute, doar coroanele unor arbori, ramificațiile verzi și crăcile lor uscate, care formează un paravan de protecție. Astfel că, în planul vizual următor, din care înțelegem că era perspectiva unei fetițe, pe care o cheamă Hana și care locuiește chiar lângă această pădure, putem crede că am înțeles simbolistica și intențiile regizorului.

Liniștea pădurii e spartă doar de zgomotul drujbei și al securii lui Takumi, tatăl fetei, alături de care trăiește într-o cabană de lemn, ce pare izolată de tot restul lumii.

Takumi adună apă de băut dintr-un pârâu de munte, culege wasabi sălbatic și duce o viață de conexiune cu natura.

Într-o scenă bucolică, în timp ce își duce fiica în spinare, o învață numele arborilor și arbuștilor, calitățile și gusturile acestora, cum să citească urmele animalelor sălbatice.

 Modernizare cu orice preț

Ceea ce arată ca o afirmație, o declarație ecologistă, e punctat de o descoperire macabră,  tatăl și fata văd o carcasă de animal în descompunere. Cineva omoară căprioare, pe care le abandonează într-o stare de agonie, fără să le ucidă pe loc, fără să le folosească pentru hrană.

E un prim moment de inflexiune, un punct în care Hamaguchi își pregătește spectatorii pentru ciocnirea de semnificații. Și aici suntem pe o pistă greșită dacă credem că poezia naturii și realismul existenței umane se vor ciocni, că stranietatea tăcută a pădurii și vorbăria oamenilor sunt țintele acestei povești.

După aproape o jumătate de oră de peisagistică cinematografică, în care asistăm la existența atemporală a tatălui și a fiicei, aflați într-un fel de comuniune cu Natura, regizorul japonez, care este și scenaristul acestui film, ne introduce conflictul narativ.

În cabana lui Takumi mai mulți vecini s-au întâlnit să discute problema cu care se confruntă micul sat.  Un dezvoltator vrea să construiască un „glamping”, neologism pentru noua practică a eco-yuppișilor, iubitori de natură de weekend care vor să combine campingul cu „glamour”-ul.

Proiect controversat

La întâlnirea dintre reprezentanți dezvoltatorului, care vrea să aducă în această zonă bogătanii iubitori de natură, și comunitatea locală, apar primele tensiuni.

Oamenii se simt amenințați de acest proiect, care le va schimba modul de viață, care poate pune în pericol natura, care le va afecta sursa de apă.

Cei doi reprezentanți ai firmei, numită în mod relevant „Playmode”, sunt Takahashi și Mayuzumi, care le prezintă oamenilor un video de promovare, un fel de reclamă pentru proiectul „Glamping în Harasawa”.

După ce are loc prezentarea încep discuțiile în contradictoriu, care îi pun pe reprezentații firmei în opoziție cu localnicii. Fosa septică este chiar lângă sursa de apă a oamenilor, zonele de barbecue sunt o sursă necontrolată de incendii, dezvoltatorii par să fie mai interesați de subvenții decât de oameni.

Natura pe primul loc

La un moment dat Takumi se ridică în picioare și începe să vorbească despre cum s-a format această comunitate de lângă Tokio, cum imediat după război în acest loc fără istorie, unii au primit parcele de teren.

Bărbatul spune că toți sunt musafiri acolo, cu trimitere directă la prezența oamenilor pe această planetă, pe care o tratăm ca și când ar fi a noastră, dar de fapt suntem niște trecători, pasageri utilizatori ai unui bolovan care se învârte prin Cosmos.

Monologul lui Takumi, despre cum toți distrugem Natura, despre cum trebuie să găsim un echilibru, personajul însuși fiind poziționat central, ca brațul de sprijin al unei balanțe, poate părea o voce a rațiunii.

Un rol foarte important îl are actorul care joacă personajul principal. Hitoshi Omika nici măcar nu este actor, el a fost angajat inițial ca membru al echipei de producție, fiind el însuși regizor de film și scenarist.

Colaborator mai vechi al lui Hamaguchi, a fost asistent de producție la remarcabilul Gûzen to sôzô (Roata norocului și a fanteziei, 2021), a acceptat să joace în film oarecum ezitant.

Actor neprofesionist

Nu e prima oară când Hamaguchi folosește actori neprofesioniști, în cea mai bună tradiție a neorealismului, pentru că actorul de cinema nu e aidoma actorului de teatru.

Descoperim tot mai multe despre acest bărbat al cărui chip e impenetrabil și chiar imobil. Tocmai pentru că nu spune nimic, acest lucru devine relevant.

Când reprezentanta firmei îl întreabă ce meserie are el spune: „sunt omul bun la toate” și, într-adevăr, Takumi face de toate, desenează, crapă lemne, aduce apă, dar nu știm cu adevărat nimic despre el.

Când compania încearcă să-l recruteze, oferindu-i slujba de paznic al glampingului, el spune că nu are nevoie de bani. Deși aparatul de filmat intră în spațiul său intim, arătându-ne fotografii de familie, în care apare și o femeie, cel mai probabil soția lui Takumi, nu știm nimic despre trecutul lui.

Contrast cromatic

Ca și alți regizori japonezi, Hamaguchi mizează pe expresivitatea vizuală, imaginile realizate de Yoshio Kitagawa (care a fost director de imagine și la alte filme ale aceluiași regizor, ca lungmetrajele Nami no oto, 2011, Happî awâ din 2015 ori scurtmetrajul Tengoku wa mada tôi, 2016) sunt fie de o frumusețe stranie, cu ochiuri de apă înghețată în care se răsfrânge imaginea unor copaci, în formă de cochilie, fie simple, cum sunt urmele de animale în zăpadă, dar niciodată lipsite de semnificație.

Chiar și imaginile aparent redundante, care sunt un instrument vizual recurent la Hamaguchi, sunt construite atent.

De exemplu un personaj secundar, care fumează la o masă, are în spatele lui un tablou în care portretul e o copie exactă a realității din fața camerei de luat vederi.

Dar poate cea mai impresionantă rămâne imaginea picturală de la final, în care o vedem pe Hana stând lângă o căprioară cu puiul ei, în contrapunct cu acțiunea din fundal.

Și relația contrastivă dintre dintre Takumi și Takahashi este cromatică (și narativă). Reprezentantul dezvoltatorului poartă o geacă oranj, în timp ce personajul principal are mereu o haină albastru închis.

Dacă unul este taciturn, celălalt e locvace. Când ajunge la casa lui Takumi, Takahashi, care i-a mărturisit colegei sale că vrea să se căsătorească și să se mute într-o casă din pădure, vrea să spargă și el lemne, dar nu reușește.

 Dispariția unei fete

Spre final totul se accelerează, întreg conflictul se derulează în ultimele zece minute dintr-un film de peste o sută de minute. Înainte ca cei doi agenți ai Playmode să ajungă în satul de munte, discută o vreme în mașină despre carierele și scopurile lor.

Pe măsură ce discuția devine tot mai intimă, aparatul de filmare se mută pe bancheta din spate, poziționându-se ca și când ar fi un călător din mașină, care trage cu urechea la secretele oamenilor.

În dialogul din mașină, unde descoperim că există un palier mult mai adânc al existenței oamenilor decât cel pe care îl vedem imediat, aflăm că și căprioarele pot ataca oameni, ceea ce devine inchietant și relevant, fiindcă aceste animale, care sunt sperioase și timide, pot fi și agresive atunci când sunt puse în pericol, au apărut deja în poveste.

După ce tatăl, împreună cu cei doi reprezentanți ai dezvoltatorului, iau apă din pârâu, iau masa la restaurantul tradițional din localitate, merg să o ia pe Hana de la școală, descoperim că fata a plecat singură spre acasă.

Când o voce oficială, dintr-un anunț public, ne informează că Hana a dispărut de mai multe ore, că toți oamenii o caută pe fetiță, ne dăm seama că s-a întâmplat ceva serios.

Final cu suspans

Ca să nu stric nimănui plăcerea de a descoperi deznodământul (șpoilăr ălărt!), voi spune doar că finalul e atât de neașteptat și de inexplicabil la fel cum e pădurea, văzută acum noaptea, învăluită în ceață.

Ultimele cinci minute sunt cinema pur, în care răspunsul la întrebarea dacă există răul sau nu e la fel de incert ca și ambiguitatea narativă și vizuală a poveștii.

În fond e ca și când regizorul ne-ar spune, dacă nu vrei să stai până la sfârșitul unui film, nu vei înțelege nimic.

Regizorul japonez, care practică un stil de a face cinema ce presupune un anumit tip de spectator, nu neapărat un cinefil ultra-sofisticat, dar un privitor cu o predispoziție aparte, mizează mereu pe contrazicerea așteptărilor noastre.

Și, tot contrar așteptărilor, e relevant faptul că, aidoma regizorilor români din generația „noului val”, care sunt mai apreciați la nivel internațional decât acasă,

”Răul nu există” a avut încasări relativ scăzute în Japonia (circa 760 de mii de dolari din bilete), fiind foarte bine primit de spectatorii din alte țări (peste 3 milioane de dolari încasări internaționale, aproape jumătate fiind din Franța).

Pe măsură ce temperaturile cresc și soarele devine tot mai arzător, ștrandurile și piscinele devin destinații preferate de petrecere a timpului liber. În județul Cluj, mai multe ștranduri și piscine și-au deschis deja porțile pentru a oferi momente de relaxare, distracție și răcoare.

Fie că preferi o atmosferă liniștită și intimă sau ești în căutarea unui loc animat cu muzică și activități variate, Clujul are ceva de oferit pentru toată lumea.

Iată câteva ștranduri și piscine din zonă unde te poți răcori și relaxa:

Ștrandul Clujana

Un ștrand frumos amenajat din Cluj-Napoca, ce oferă o varietate de activități pentru întreaga familie este Ștrandul Clujana. Aici, vizitatorii au la dispoziție bazine pentru adulți și copii, cu tobogane și locuri de joacă, parc cu gazon, tobogan, dar și un grill bar, cu pizzerie și bar interior.

Ștrandul este deschis zilnic între orele 08:00 – 20:00.

Tarife:

• Copii 0-2 ani: Gratuit
• Copii 2-14 ani: 40 RON (30 RON după ora 17:00)
• Adulți: 50 RON (Luni-Vineri), 60 RON (Sâmbătă, Duminică), 40 RON după ora 17:00
• Persoane peste 65 ani: 40 RON

Piscina Olimpică UTCN

Piscina exterioară a Universității Tehnice din Cluj-Napoca este locul ideal pentru pasionații de înot. Piscină olimpică are 10 culoare și adâncime variabilă, dar și teren de beach-volley și zonă de plajă cu șezlonguri.

Piscina este deshisă între orele 06:00 – 20:00 de luni până vineri și între 08:00 – 20:00 în zilele de sâmbătă și duminică.

Tarifele sunt următoarele:

• Adulți: 30 lei
• Copii/elevi/studenți externi: 20 lei
• Studenți UTCN: 10 lei

Băile Cojocna

Modernizate cu fonduri europene în 2010, Băile Cojocna oferă un refugiu liniștit cu ape sărate terapeutice. Clujenii se pot bucura aici de lacuri sărate reconfigurate, restaurant, terenuri de sport, vestiare, dușuri exterioare, plaje și spații verzi. Băile pun la dispoziția vizitatorilor parcare proprie, dar și un centru modern de wellness cu piscină interioară, saună, solar și sală salină.

Băile Cojocna sunt deschise zilnic între orele 08:00 – 21:00.

Tarfiul pentru adulți este de 40 lei/zi, iar pentru copii, de 30 lei/zi.

Parcul Balnear Toroc Dej

Complexul balnear Toroc este locul ideal pentru relaxare, situat în Ocna Dejului. Cei care trec pragul parcului balnear se pot bucura de lacul sărat, dar și mai multe bazine pentru adulți și copii, tobogane, plajă și terasă.

În zilele de luni, programul este între ora 12:00 și 20:00, iar de marți până duminică, între 09:00 – 20:00.

Tarifele sunt următoarele:

• Adulți și copii peste 10 ani: 35 lei
• Tarif redus după ora 16:00 (Luni-Vineri): 25 lei
• Abonament: 300 lei/lună (15 intrări, exceptând weekendurile și sărbătorile legale)

Aqua Park Florești

Aqua Park Florești este parc acvatic modern și bine echipat, situat pe strada Sportului din comuna învecinată. Locația oferă vizitatorilor piscine pentru copii și adulți, cu vârtejuri și hidromasaj, tobogane, sală de jocuri pentru copii, dar și un bar-terasă cu 200 de locuri și un restaurant fast serving.

Aqua park-ul este deschis zilnic, în intervalul 10:00 – 20:00.

Tariful pentru adulți este de 60 lei/zi, iar pentru copii, 40 lei/zi.

Sun Garden

Un complex exclusivist situat în Baciu, Sun Garden este perfect pentru o zi de relaxare de lux. Acesta beneficiază de o piscină exterioară, baldachine și zonă VIP.

Tariful de luni până joi este de 100 de lei/adult, iar de vineri până duminică, de 150 lei/adult.

Oxygen POOL&Lounge

Situat în localitatea Vâlcele, Oxygen POOL&Lounge este destinația perfectă pentru cei care caută atât relaxare, cât și distracție. Locația pune la dispoziția vizitatorilor 300 de șezlonguri și 15 baldachine, 3 baruri și open air kitchen, o piscină exterioară, dar și o zonă de VIP cu cocktail bar și petreceri cu DJ live în weekenduri. De asemenea, sunt amenajate spații cu umbreluțe, dușuri și vestiare, iar accesul la internet și la parcare (inclusiv încărcare auto) sunt gratuite.

Programul de luni până vineri este între orele 10:00 – 19:00, iar sâmbăta și duminica, de la 09:00 – 19:00

Tarife:

• Luni – Vineri: 100 lei (50 lei intrare + 50 lei puncte valorice consumație); copii sub 14 ani 50 lei
• VIP Luni – Vineri: 150 lei (50 lei intrare + 100 lei puncte valorice consumație); copii sub 14 ani 50 lei
• Sâmbătă – Duminică: 150 lei; copii sub 14 ani 75 lei
• VIP Sâmbătă – Duminică: 250 lei (150 lei intrare + 100 lei puncte valorice consumație); copii sub 14 ani 150 lei
• Baldachine și Lounge Beds: Luni – Vineri 250 lei (100 lei puncte valorice consumație), Sâmbătă – Duminică 500 lei (200 lei puncte valorice consumație).

Între 25 și 30 iunie, Opera Aperta transformă Clujul într-o scenă vibrantă. Spectacole de renume, un musical ecranizat și premiat cu Oscar, serenade la balcon, o selecție eclectică de artiști din țară și din străinătate, toate se regăsesc pe afișul de anul acesta al festivalului.

Din balcoanele unor clădiri emblematice ale Clujului, spre delectarea întregului oraș: Opera Aperta se deschide, marți, 25 iunie, într-un mod cu totul atipic. Fragmente din Madama Butterfly, Boema sau Turandot,  în interpretarea Muzicii militare a Diviziei a IV-a Infanterie „Gemina” Cluj-Napoca, vor răsuna, timp de 2 ore, din balcoanele Muzeului de Artă, Primăriei Vechi, Casei de Cultură a Studenților, în 3 mini-concerte prin care celebrăm anul Puccini.

O muzicală reamintire pentru toți clujenii că opera e în deplin acord cu ritmurile orașului.

Experiențe inedite

Ziua de miercuri, 26 iunie, este rezervată unor experiențe inedite. După stand up-ul muzical Carnavalul animalelor(ora 18:30), spectatorii se vor muta de la Opera Română în Iulius Parc pentru concertul de jazz și worldmusic susținut de The Preda’s (Olanda), cu sprijinul Iulius Mall.

The Phenomenoneste o călătorie sonoră pe meridiane diferite. De la cajon și nai, la vioară și pian, fiecare instrument prinde viață sub mâinile talentate ale lui Marius Preda, oferind spectatorilor o experiență muzicală uimitoare.

Balet în premieră mondială

În serile de joi (27 iunie) și vineri (28 iunie), de la ora 18:30, la Opera Națională Română, Barcelona Flamenco Ballet va prezenta, în premieră mondială, versiunea adaptată a operei Carmen, care integrează accente moderne de jazz și flamenco, precum și o coregrafie spectaculoasă, semnată de talentatul dansator și coregraf catalan, David Gutiérrez.

Tot joi și vineri, de la 20:30, scena din Piața Unirii va fi împărțită de cele două instituții de operă clujene, Opera Maghiară de Stat și Opera Națională Română, cu două dintre cele mai răsunătoare spectacole din repertoriul clasic, Trubadurul și Tosca.

Tineri muzicieni

Penultima zi a Opera Aperta aduce în fața publicului clujean doi tineri muzicieni de renume internațională, pe acordeonistul italian Giancarlo Palena și pe muzicianul grec DimitrisSoukaras, care vor interpreta capodopere muzicale semnate de Ennio Morricone, Astor Piazzolla și Mikis Theodorakis.

Concertul A Dream in Music prezentat de PPC va fi urmat de musical-ulScripcarul pe acoperiș, o poveste veselă cu substrat dramatic, ecranizată și premiată cu trei Oscaruri și două Globuri de Aur, în interpretarea Operei Naționale Române din Timișoara.

Pianist polonez

În turneul său pe bicicletă pe ruta Cracovia-Istanbul, pianistul Stanisław Łopuszyński va face o oprire specială în cadrul Opera Aperta, pe 30 iunie, pentru un eveniment prezentat de WENS Travel și Consulatul onorific al Republicii Polone la Cluj-Napoca.

Publicul este așteptat să descopere virtuozitatea lui Łopuszyński și selecțiile sale muzicale rafinate, în atmosfera elegantă și intimă a Opera Lounge, care va găzdui, două ore mai târziu, recitalul European Musical Landscapes. Alina Andriuti-Shemchuk și Ivan Shemchuk, un Piano Duo cu o carieră internațională impresionantă, vor oferi o experiență muzicală captivantă, interpretând compoziții pentru patru mâini și două piane, începând de la muzica barocă și până în prezent.

De altfel, European Musical Landscapes marchează debutul sezonului de diplomație culturală România-Polonia și este susținut de WENS Travel, Consulatul onorific al Republicii Polone la Cluj-Napoca, Institutul Polonez din București și Rotary Club Cluj-Napoca Opera.

Cea de a VIII-a ediție a festivalului Opera Aperta se va încheia, în 30 iunie, de la ora 20:30, pe scena din Piața Unirii cu Romeo și Julieta, baletul lui Serghei Prokofiev, inspirat din temele tragediei lui William Shakespeare, unul dintre spectacolele vedetă ale Operei clujene.

Toate spectacolele și evenimentele găzduite de locațiile în aer liber (Piața Unirii, Iulius Parc, Opera Lounge) sunt cu acces gratuit.

Despre Opera Aperta

Festivalul Opera Aperta este un eveniment al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, aflat la a VIII-a ediție. Din 2015, spectatorii au cunoscut opera și artiștii într-un mod aparte, dincolo de granița imaginară a sălii de spectacol, pe scene ridicate în locații neconvenționale din oraș. Spectacole lirice precum Carmen de G. Bizet, Nabucco și La Traviata de G. Verdi, concertul Ride on Harmony, care a adus pe scenă artiști motocicliști, dar și spectacolul de balet Lacul lebedelor de P. I. Ceaikovski, montat pe scena plutitoare a Lacului Chios din Parcul Central, au ajutat publicul să (re)descopere opera într-un format inedit.

Un accident cu două mașini implicate a avut loc, luni seară, pe strada Borhanci din Cluj-Napoca. 

Din primele informații, șoferul uneia dintre mașini era băut și a intrat pe contrasens, lovind un alt autoturism, Șoferul vinovat de producerea accidentului a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o alcoolemie de 0,73.

Se pare că bărbatul băut sărbătorise cu prea mult alcool victoria României în meciul cu Ucraina de la Euro2024.

Un echipaj de la SAJ Cluj a consultat persoanele implicate în accident.