„Viața este ca o piesă de teatru: nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat”, spunea Seneca. Calitatea momentelor petrecute în fața unei scene depinde de cum arată aceasta și ce se întâmplă pe ea. De ce se întâmplă răspund actorii și regizorul, de cum arată scena răspunde scenograful.

Venczel Attila este scenograf la Opera Maghiară din Cluj-Napoca. Născut într-o familie de artiști, tata sculptor, fratele mai mare, Peter, muzician, Attila a fost cumva „obligat” de tradiție să ia calea artelor.

Noi, cei din linia a DOUA. Venczel Attila (scenograf): Conflictele de IDEI reprezintă creuzetul în care se coace opera

„Legătura cu scena a venit oarecum spontan. Prin Peter, fratele meu mai mare. care era deja angajat la Opera Maghiară, m-am implicat în câteva proiecte încă de pe vremea când eram elev. Am terminat Liceul de Arte „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca după care am terminat Facultatea de Arte Decorative, în 2008, când am luat și masteratul în ceramică, sticlă, metal”, spune Attila.

Ce înseamnă să fii scenograf?

„Scenograful este omul care transpune practic viziunea regizorului despre o anumită, piesă, lucrare, operă, asta însemnând decoruri, vestimentație, uneori chiar și lumini”, mai spune Attila.

Cu ajutorul lui Peter, care i-a „pus o vorbă bună”, Attila a ajuns să lucreze, relativ devreme, la mai multe proiecte ale teatrului și operei maghiare. „Erau anumite stadii în pregătirea unui spectacol, în care, la momentul respectiv, lipseau un pictor ori un sculptor. și atunci m-am implicat în treaba asta și am ajutat atât cât am putut. Atunci am prins gustul meseriei, adevărul e că aveam și înclinație spre așa ceva. Am început ca și colaborator pe proiecte, primul spectacol la care am lucrat efectiv a fost Cântăreața cheală a lui Eugen Ionesco, regizat de Tompa Gabor, în 1992, unde scenografa Dobre Kotai Judith m-a rugat să realizez niște păpuși și elemente de decor pentru spectacol”, spune Attila.

În 2006 s-a angajat cu drepturi depline la Opera Maghiară. „Am lucrat pentru mai multe teatre. În afară de cel clujean am colaborat cu teatrul din Satu-Mare, cu cel din Timișoara și cu cel din Târgu Mureș. Făceam elemente de decor și foarte multe măști, pentru spectacole regizate de Vlad Mugur sau Tompa Gabor. De altfel, pentru spectacolul Jacques, sau supunerea a lui Eugen Ionesco am primit premiul pentru cele mai bune măști”, spune Attila.

„E muncă de echipă, nu sunt individualisme”

A lucrat cu regizori mari, ca Vlad Mugur, Tompa Gabor, David Zinder, Kürti András sau Novak Peter. Attila vorbește despre echipele de lucru la o premieră: „Pe lângă regizor mai e și dirijorul, plus un scenograf și un costumier. Uneori, scenograful se ocupă și de vestimentație. Asta e celula de lucru.

Regizorul își prezintă viziunea artistică, de la care începe conlucrarea, cu urcușuri și coborâșuri. Totul e ca forma finală să oglindească cât mai fidel conceptul regizoral. Să ne-nțelegem, nu este vorba de o subjugare a celorlalți creativi. Regizorul sugerează iar scenograful transpune la nivel material ideea. E muncă de echipă, nu sunt individualisme. Conflicte de idei trebuie să existe pentru că ele reprezintă creuzetul în care se coace opera de artă.”

După ce s-au stabilit direcțiile de lucru, se trece la treabă. Scenograful face primele schițe, fie că e vorba de decoruri, fie de vestimentație, dacă își asumă și această parte. „Schițele sunt în special destinate regizorului, pentru că mulți nu au vederea în spațiu bine dezvoltată. Ca atare, de multe ori se trece și pe machetare sau randare 3D, pentru ca spațiul tridimensional să vină la susținerea conceptului regizoral mult mai bine. Se așează mult mai bine problemele de spațiu, de adâncimi, de texturi. de posibilități de mișcare scenică”, spune Attila.

„Conceperea unor decoruri pentru un spectacol poate dura între 3 zile și 6 luni”

De curând, Attila a fost remarcat de asistentul scenografului Szekely Laszlo, unul dintre monștri sacri ai scenografiei, profesor la Facultatea de Arte Decorative de la Budapesta, fondatorul școlii de scenografie maghiare. „Spre bucuria mea, el lucrează cu metode clasice, desene pe A1 sau A2 și machetă transpusă la 1:50 sau la 1:25. iar pe mine mă aprecia foarte mult pentru ceea ce am făcut”, spune Attila.

Conceperea unor decoruri pentru un spectacol poate dura între 3 zile și 6 luni, depinde de complexitatea acestuia. „Sunt unii oameni cu care relaționez atât de bine încât în câteva zile am în cap tot ceea ce trebuie să fac, bineînțeles, mulat pe ceea ce-și doresc aceștia. Există și cazuri când opera este foarte complexă, cu schimbări de decoruri în scenă deschisă, iar atunci poate dura luni de zile până la definitivarea spectacolului.”

Cea mai grea piesă pentru care a făcut scenografia a fost chiar prima la care a lucrat, în 2004. „Dificultățile au pornit chiar din necunoștințele mele. Eram începător și am primit o lucrare cap-coadă, adică și haine și decor și lumini. Era vorba de spactacolul cu ultima opera a lui Erkel Ferenc, Dozsa Gyorgy, la Gyula”, a spus Attila.

Etapa proiectării a trecut. S-a bătut în cuie tot ce ține de scenografie, costume, lumini. Ce urmează? „Fiecare instituție, în mod ideal, are un om al scenei, un inginer, un fel de șef de producție. Cu el se discută detaliile tehnice. Rolul lui este important în ceea ce privește asamblările decorului, modularitatea lui. Cu atât mai mult cu cât sunt două instituții distincte care share-uiesc aceeași scenă. Vă dați seama, dimineața are repetiție teatrul, după masa opera. Decorul trebuie montat și demontat rapid. E greu, este o provocare…”, mai spune Attila.

Attila a lucrat în cariera lui la aproape 200 de proiecte, scenografie, sculpturi, reliefuri, picturi, tot tacâmul. Pregătește intens noua generație de scenografi, disciplină care se predă la Facultatea de Teatru și Film din Cluj-Napoca.

A fost premiat cu Premiul de Onoare, pentru costumele folosite în Aida la Opera Națională din Iași.

„Niciodată nu răsfoiesc Youtube-ul ca să văd ce s-a mai făcut”

Ultima montare pe scena Operei Maghiare clujene a fost Jesus Christ Superstar, operă rock pe muzica lui Andrew Lloyd Webber. „A apărut o provocare aici: trebuia să urc actorii la peste 4m înălțime. Musai să respect normele de protecție, adică nu se poate fără balustradă. Na cum să introduc eu o construcție în construcție astfel încât să nu se ducă naibii tot conceptul creativ al regizorului? Am îmbrăcat balustrada în negru astfel încât să nu rupă cursivitatea imagistică și, spre bucuria mea, n-a deranjat absolut deloc”, spune, zâmbind, Attila.

Cât de mult se lasă influențat de montările anterioare? „Niciodată nu răsfoiesc Youtube-ul ca să văd ce s-a mai făcut. Cel puțin nu înainte de a bate în cuie scenografia, tocmai pentru a nu mă lăsa influențat de alte realizări, pentru că, știi cum se spune, capete multe, idei puține. Că uneori se întâmplă să observ că și alții s-au gândit la același lucru ca mine, asta e deja altceva…”, mai spune Attila.

„Se vorbeşte mult de teatru, dar cine n-a făcut parte din el, nu-şi poate închipui cu adevărat ce e scena”. Johann Wolfgang von Goethe. Scenograful e unul dintre cei puțini și aleși în a-și petrece majoritatea timpului pe o scenă. Este „actorul” propriei sale meserii și pasiuni în același timp. Venczel Attila este unul dintre acești norocoși, căruia lumea culturală a Clujului îi respectă, admiră și apreciază munca.