Noi, cei din linia a doua: Venczel Péter (regizor tehnic, compozitor): Totul este ca un lego făcut din coregrafie și MUZICĂ

„Sunetele sunt culorile care pictează aerul”, spunea Ennio Morricone. Pentru Venczel Péter, întreaga carieră e o expoziție de tablouri pictate cu sunete.

Venczel Péter a fost un pianist de excepție. Înainte de a veni la Opera Maghiară a cântat în trupe precum, Kappa, Rodion GA, Compact sau Semnal M. A terminat liceul agricol, secția veterinară, a fost „sora veselă la spitalul de cai”, după cum se autocaracterizează.

Noi, cei din linia a doua: Venczel Péter (regizor tehnic, compozitor): Totul este ca un lego făcut din coregrafie și MUZICĂ

Apoi a terminat teatrologia, are un master internațional de film, brainstorming și regie, are un doctorat în film și teatru, a mai terminat psihologia, are diplomă de maestru de sunet obținută la Conservator și este și impresar artistic.

„M-ar tenta la un moment dat să devin și producător de film. Mi-am amenajat la țară o căsuță pe care am umplut-o de scule. Doamna mea m-a amenințat că dacă mai aduc aparatură acasă, ea se mută”, spune, râzând, Péter.

A investit în prima lui clapă, un Juno 106, 80.000 de lei. Asta în anii 80. Acum are 13 clape, în care a băgat „două case sau trei Merțane”.

Este angajat la Opera Maghiară din Cluj-Napoca de 36 de ani. A fost pentru început la cor, apoi a devenit artist liric cu obligațiuni de a face roluri de cabotin. În prezent ocupă funcția de regizor tehnic sau regizor de culise, cum i se mai spune.

Ce face un regizor tehnic?

„Este practic, cea mai grea meserie. Față de teatru unde e ceva mai simplu, la teatrele muzicale și operă ai de coordonat vreo 250 de oameni. Tehnic, ștăngi, lumini… tot tot tot coordonezi tu. Podarul, intrările, nimeni nu mișcă fără acceptul regizorului tehnic. Totul e pe timeline. Spre deosebire de teatru, unde mai poți corecta din jocul scenic, aici trebuie să ții cont de „boabe”, adică de partitura muzicală. Dacă ai greșit o măsură, se dărâmă totul, ca la domino”, spune Péter.

Cooperativa „Ochiul și timpanul” ar descrie foarte bine activitatea unui regizor de culise. Asta pentru că trebuie să ai control vizual permanent atât cu scena cât și cu personalul auxiliar, dar și să asculți muzica.

„Trebuie să fii foarte atent, mai ales la balet sau la operele moderne, contemporane, Bartok ori Debussy. Facem regia de culise din extras de pian, că dacă am face din partitură, am răsfoi din secundă în secundă. Totul este ca un lego făcut din coregrafie și muzică”, spune Péter.

Sunt trei regizori tehnici la Opera Maghiară. Înainte erau doi, ceea ce era foarte puțin raportat la punerile în scenă grandioase din prezent.

„Imaginați-vă că un regizor tehnic are un tahometru, exact ca șoferii de TIR”

„Suntem operă de repertoriu. Nu facem, de exemplu, un Rigoletto pe care îl jucăm un an de zile. Avem mult mai multe spectacole montate și e dificil, pentru că trebuie să împărțin scena cu Teatrul Maghiar, la fel ca și colegii de la Opera Română. Vă dați seama, montează decorul, demontează decorul, pentru că a doua zi intră teatrul. Cu asta nu sunt obișnuiți regizorii de afară, ca atare, uneori merge mai greu cu repetițiile. Este vorba până la urmă de managementul timpului”, mărturisește Péter.

Sunt mulți, sunt puțini trei regizori tehnici? Dac-ar fi să ne luăm după Péter, sunt puțini, având în vedere că, de exemplu, teatrul Erkel din Budapesta are 24.

„Imaginați-vă că un regizor tehnic are un tahometru, exact ca șoferii de TIR. Dacă ești obosit, inevitabil greșești. Și ca să păstrăm analogia, și la noi o greșeală poate fi fatală. Vă dau exemplu un caz din Moscova, când o balerină a murit după ce i-a căzut în cap un decor, din cauza neatenției. Dacă las o cruce de două tone pe un grup de balerini, i-am rezolvat. Acesta e motivul pentru care trebuie să fii odihnit”, spune Péter.

În funcție de complexitate, există patru tipuri de spectacole: categoria A, spectacolul oratoric, de concert în care nu sunt deloc mișcări de ștăngi, sunt trei-patru memorii de lumini, ca urmare, nu prea există condiții de a face gafe. „Chem soliștii, pornesc protocoalele, ridic cortina, am desfășurătorul și cam gata. În acest caz, dacă se îmbolnăvește celălalt regizor, pot prelua eu sarcinile lui ad-hoc”, spune Péter.

Categoria B reprezintă operetele ușoare, la care deasemenea poate prelua din mers regia. „Cel mult mai arunc un ochi pe desfășurător în pauze”.

Spectacolele de categoria C și D implică, musai, din cauza complexității, cel puțin o repetiție generală pentru regizorul care trebuie să preia munca altuia. „Dacă am acceptat să-mi suplinesc colegul, răspunderea este a mea”, mai spune Péter.

„Cine a zis că eu sunt normal?”

Cel mai greu spectacol pentru el a fost „Luisa Miller” de Verdi.

„Făceam atunci în trei săptămâni o trilogie a lui Verdi după Schiller. Totul era conceput pe sistem modular, mă refer la decor, același pentru toate trei piesele. Au fost trei regizori cu asistenți cu tot, din Ungaria. Niciunul nu știa „boabele”, adică muzică, așa că le-am pasat lor capitolul lumini, ca să ne mai decongestioneze pe noi.

Premierele celor trei spectacole au avut loc la Budapesta. Când să se joace la noi, mă refer acum la cea de care mă ocupam eu, în dimineața premierei sunt anunțat că asistenta de regie nu mai vine la Cluj. Un regizor tehnic normal la cap nu ar fi acceptat să preia el totul. Dar cine a zis că eu sunt normal?

La un pupitru de regie de culise ai comunicare separată cu podarul, cu toată instituția, apoi doar cu cabinele, cu sunetul și cu tehnicul. I-am anunțat pe toți, actori, balet, tehnic, sunet și lumini că, având în vedere că fac regia pentru prima dată la acest spectacol, o să comunic cu absolut toți de fiecare dată, neavând timp să fac intercom separat cu fiecare grup.

Atunci am făcut o greșeală: la o secvență trebuia să fie aprins reflectorul 47 însă pe scenă la acel moment era beznă. Am transmis să înceapă iluminarea cu 48 apoi să-i dea full la 47. Am scos-o cumva. Problema era că la acest spectacol erau memorate vreo 300 de poziții de lumini față de maximum 80 câte erau la un spectacol obișnuit, semn că regizorul artistic habar n-avea ce înseamnă un spectacol muzical. Discotecă, ce mai…”, spune Péter.

L-am întrebat pe Péter care sunt operele lui preferate?

„Păi sunt mai multe… Îmi plac operele lui Puccini, toate montările, majoritatea aparținându-i maestrului Hero Lupescu, a fost o onoare să lucrez cu dânsul. Îmi plac și musicalurile și, bineînțeles, piesele mele (râde). Mathias Rex este opera rock cu cele mai vechi state de serviciu, din 1996, apoi Alibaba, un musical, Mogâldeața, un alt musical cu drăcușori și Cocoșatul de la Notre Dame, un spectacol premiat”, spune Péter.

„Dune este un film în care coloana sonoră domină tempoul peliculei”

Pe lângă partea cu regizatul, Péter compune și muzică de teatru și film. Are peste 200 de lucrări mari. Pe lângă asta se ocupă și cu sounddesignul și cu ingineria de sunet. Este și profesor la UBB Cluj unde predă bazele sunetului, tehnica audio care conține elemente de acustică și electroacustică, electrotehnică și procesarea sunetului. Predă și cursuri de sounddesign, pe care, din păcate, se pune prea puțină bază, având în vedere că la noi se predă un semestru, în timp ce afară cursul ține 4 ani plus 2 de specializare.

„În film sunt trei spații de bază: apropiat, distant și background. Coloana sonoră este alcătuită din 6 elemente: dialog, muzică, zgomote, atmosferă, efecte speciale și liniște. Liniștea, folosită la momentul potrivit, are același impact ca muzica în coloana sonoră a unui film. Sounddesigner-ul jonglează cu toate aceste elemente și de talentul lui depinde soarta unui film”, explică Péter.

A compus muzica lungmetrajului „Liniștea”, regizat de Urmánczi Jenő , în care a și jucat. Întrebat de compozitorii de muzică de film preferați, Péter a spus: „John Williams pe locul întâi, apoi Hans Zimmer și James Horner. Pe Zimmer l-am văzut live… Am avut un catharsis, mamă-mamă. Și apropo de Zimmer, vreau să-ți spun că Dune este un film în care coloana sonoră domină tempoul peliculei”.

Așezat la clape, la „biroul” lui, între instrumente, calculatoare, pupitre, console, monitoare, microfoane și alte gadgeturi, toate „pensule” pentru culorile care pictează aerul, Venczel Péter este omul pe care nu-l vezi, dar îl „simți” în spatele produsului, al spectacolului, al performanței muzicale și actoricești. Este acolo, în linia a doua…