EVENIMENT
Natalya Nitsulenko din Odesa își vede viitorul la Cluj, alături de familie: Ne place mult orașul, e prietenos și cu oameni buni

Natalya Nitsulenko a plecat din Odesa împreună cu soțul ei și băiețelul lor în prima zi de război. Au luat cu ei ce au apucat, s-au urcat în mașină și au trecut granița în Republica Moldova.
De acolo au venit la Cluj, unde au stat timp de o săptămână, dar drumul lor nu s-a oprit aici. Au plecat în Polonia unde au mai stat două săptămâni, iar în cele din urmă s-au hotărât să se întoarcă la Cluj-Napoca.
Natalya Nitsulenko din Odesa își vede viitorul la Cluj, alături de familie: Ne place mult orașul, e prietenos și cu oameni buni
Natalya se așează pe scaun în sala de curs de la Ukraine House, alături de colegii de grupă. Începe o nouă oră de limba română. Ca și ceilalți are caiet, pix și foile cu exerciții. Acceptă să vorbească cu reporterul Cluj24.ro și conversația se desfășoară în limba română. O are aproape pe profesoara ei, Tatiana, dar este mai mult vorba de un sprijin psihologic.
„Ne place mult orașul, e prietenos. Ne simțim bine, confortabil și oamenii sunt buni”, spune Natalya în românește.
E mulțumită și de școala unde învață băiațelul ei. „Are 8 ani și merge la cursuri la o școală privată. Acolo a învățat în engleză, iar din acest an a început și cursurile în limba română și se descurcă foarte bine”, spune ea.
Natalya învață limba română de aproximativ un an. Prima dată a fost la cursuri la bibliotecă, în cartierul Mărăști. Apoi a aflat de cursurile organizate de Fundația Open Fields la Ukraine House și s-a înscrie recent. Vine săptămânal la cursuri alături de alți ucraineni.
Spune că limba română e destul de grea, în special vorbitul. E normal, pentru că este o limbă atât de diferită de ucraineană. Dar vorbește deja bine, citește și scrie în românește și va continua să învețe. Ca toți ceilalți ucraineni a început de la zero, cu alfabetul.
Vor să rămână la Cluj cel puțin 5 ani
E greu pentru ucrainenii care au fost nevoiți să-și părăsească țara să vorbească despre viitor. În primul rând pentru că nimeni nu știe când se va termina războiul, iar când acesta se va sfârși nimeni nu știe ce va mai găsi acasă.
„Deocamdată stăm la Cluj. Soțul meu vrea să obțină cetățenia română și să rămânem aici cel puțin în următorii 5 ani”, spune Natalya.
În timp, ea a făcut din oraș și casa ei și, la fel ca și alți ucraineni, spune că la Cluj se simte în siguranță. Îi place mult Parcul Central, îi place să meargă pe Cetățuie și la Baza Sportivă din cartierul Georgheni. Și, bineînțeles, îi plac orele de limba română.
Asociația Cluj 24 și Fundația HEKS/EPER Romania împreună cu partenerii săi, Fundația Open Fields și Asociația Notorius, vă prezintă poveștile de succes ale refugiaților ucraineni care au devenit membri activi și funcționali în comunitatea clujeană și care au luat „Viața de la capăt”. Proiectul beneficiază de sprijin financiar din partea UNHCR și contribuie la Planul Regional de Răspuns pentru refugiați al UNHCR.
Одеситка Наталія Ніцуленко бачить своє майбутнє в Клужі, разом з родиною: Нам подобається місто, воно привітне і люди тут добрі
Наталія Ніцуленко виїхала з Одеси в перший день війни разом з чоловіком та їхнім маленьким сином. Взяли з собою найнеобхідніші речі, сіли в автомобіль та перетнули кордон з Республікою Молдова.
Звідти вони приїхали в Клуж, побули в місті тиждень, але їхня подорож не завершилась. Вони вирішили поїхати до Польщі де побули ще два тижні і згодом знову повернулися до Клуж-Напоки.
Одеситка Наталія Ніцуленко бачить своє майбутнє в Клужі, разом з родиною: Нам подобається місто, воно привітне та люди тут добрі
Наталія сидить на стільці в аудиторії Українського Дому з одногрупниками. Починається ще один новий урок румунської. Як і інші має з собою зошит для заміток та ручку. Жінка ввічливо погоджується на бесіду з репортером Cluj24.ro, розмова відбувається на румунській мові. Вчителька Тетяна сидить поруч, щоб допомогти, хоча насправді питання лише в психологічній підтримці.
„Нам дуже подобається місто, воно привітне. Відчуваємо себе тут добре, комфортно і люди хороші” – каже Наталія румунською.
Вона також задоволена школою, де навчається її син. „Йому 8 років, він відвідує заняття в приватній школі. Спочатку мовою навчання була англійська, а цього року уроки розпочалися ще й румунською мовою і в нього гарно виходить навчатися” – каже вона.
Наталія вивчає румунську мову близько року. Спочатку відвідувала заняття, що проводилися у бібліотеці в районі Mărăști (Мерешть). Потім вона дізналася про курси від Open Fields, які проводяться в Українському Домі і записалася нещодавно.
Приходить на заняття щотижня разом з іншими українцями.
Каже, що румунська мова достатньо складна особливо розмовна. Звісно, бо вона дуже відрізняється від української. Проте вже добре розмовляє, читає та пише румунською і має намір продовжувати вивчати мову надалі. Як і всі українці, починала з нуля, з абетки.
Наталія хоче залишатися у Клужі щонайменше 5 років
Українцям, яким довелося виїхати з країни, важко говорити про майбутнє. Оскільки ніхто не знає коли закінчиться війна, і навіть коли вона закінчиться важко сказати, яке життя на них чекає вдома.
„На даний момент ми залишаємося в Клужі. Мій чоловік хоче отримати румунське громадянство і залишитися тут хоча б на найближчі 5 років”- каже Наталія.
За цей час вона зробила місто своїм другим домом і, як і інші українці каже, що почувається у Клужі в безпеці. Їй дуже подобається гуляти Центральним парком, підійматися на оглядовий майданчик Cetățuie та відвідувати Baza Sportivă (спортивну базу) в районі Gheorgheni. І звичайно їй довподоби уроки румунської мови.
Асоціація Cluj 24 та Фонд Heks/Eper Румунія разом з партнерами Фондом Open Fields і Асоціацією Notorius мають намір представити вашій увазі успішні розповіді українських біженців, які беруть активну участь у житті громади Клуж , є її повноцінними членами та розпочали „життя з самого початку”. Проект отримує фінансову підтримку від УВКБ ООН і робить внесок у Регіональний план реагування на біженців УВКБ ООН.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

ECONOMIE
OPINIE. Dragoș Damian: În următoarele două săptămâni, de sărbători și vacanțe, cumpărați ceva fabricat în România

În cei 15 ani de când am lansat campania „Cumpără Fabricat în România”, pe cont propriu, pe banii mei, pe riscurile mele, fără nici un fel de ajutor de la autorități, s-a pornit o furtună de observații, critici și înjurături.
La început, cel mai dureros de altfel, predominau observațiile, criticile și înjurăturile că ceea ce se fabrică în România este de slabă calitate.
15 ani de „Cumpără Fabricat în România”
Apoi, după ce am inervat pe cineva, au intervenit observațiile, criticile și înjurăturile că fabricile, uzinele și combinatele din România trebuiau oricum închise pentru că nu erau competitive. Fabricile, uzinele și combinatele din Cehia, Slovacia, Ungaria și Polonia nu au fost închise, deși erau contemporane cu ale noastre.
Apoi, între timp, au intervenit observațiile, criticile și înjurăturile care, nu contest, sunt într-o măsură adevărate, anume că nu se mai fabrică mai nimic în România. Internaționalizarea a făcut ca fabricile, uzinele și combinatele care aduc valoare adăugată să se mute în Asia iar lanțurile de aprovizionare cu materii prime și materiale pentru fabricile, uzinele și combinatele care aduc valoare adăugată rămase pe bătrânul continent să devină lungi, costisitoare și primejdioase.
Deși s-a amplificat naționalismul, tot nu s-a cumpărat mai mult fabricat în România
Și, în cele din urmă, în ultimii 5 ani cu pandemie, inflație, război și, mai nou, tarife vamale, chiar că observațiile, criticile și înjurăturile că nu se mai fabrică nimic în România sunt adevărate. Și, paradoxal, deși în aceștia ultimi 5 ani s-au amplificat suveranismul, naționalismul și patriotismul, tot nu s-a cumpărat mai mult fabricat în România.
O țară industrializată este o țară puternică și respectată.
O țară nu poate fi puternică și respectată dacă a rămas fără fabrici, uzine și combinate, oricâte IMM-uri și MÎ ar avea.
O țară nu poate fi puternică și respectată dacă ea creste din inflație și consum de importuri, imobiliare și divertisment.
O țară nu poate fi puternică și respectată atunci când se afla în top 10 țări cu cel mai mare deficit de balanță comercială.
O țară nu poate fi puternică și respectată dacă nu investește în educație, în cercetare, în inovație, în tehnologie, în resursă umana calificată și specializată.
Să cumpăram ceva fabricat în România
Noua ordine mondială economică care a început în aprilie 2025 va arăta dacă merita sau nu să fi o țară industrializată, cu fabrici, uzine și combinate.
Până una-alta, până ce mai-marii planetei se hotărăsc ce vor să facă, românii intră în două săptămâni de sărbători și vacanțe. Și, dacă avem încredere în România, s-o demonstram. În cele două săptămâni care vor urma, de sărbători și vacanțe, să cumpăram ceva fabricat în România.

„În Ungaria, guvernul nu poate exclude pe nimeni de la posibilitatea de a candida”, spune premierul Viktor Orbán, criticând politicile electorale de la București.
Într-un podcast difuzat recent, liderul de la Budapesta a respins categoric ideea ca guvernul ungar să poată elimina partide sau candidați din alegeri, așa cum – susține el – se întâmplă în România.
Partidul Tisza, „condus de la Bruxelles”
Premierul ungar Viktor Orbán a participat recent la un podcast alături de publicistul András Hont, unde a discutat despre contextul politic intern, despre opoziția condusă de Péter Magyar și despre poziția sa față de Uniunea Europeană, relatează hirado.hu.
Întrebat despre ascensiunea Partidului Tisza, aflat pe val în sondaje, Orbán a recunoscut că este un adversar redutabil, dar a susținut că este „finanțat și susținut din străinătate”. „Este un rival serios Partidul Tisza, dar e o chestie finanțată și susținută din străinătate. Deci este condus de la Bruxelles, unde sunt stăpânii. Ei fac ce li se spune acolo”, a comentat Orbán.
„Guvernul nu poate exclude pe nimeni de la posibilitatea de a candida”
Întrebat dacă, „la fel ca în România”, Partidul Tisza, de exemplu, ar putea fi exclus din alegeri din „anumite motive”, el a spus că acest lucru nu este de competența guvernului, ci a sistemului judiciar. El a adăugat că este convins că există condițiile economice pentru ca partidul său de guvernământ (FIDESZ) să câștige alegerile parlamentare.
„În Ungaria, guvernul nu poate exclude pe nimeni de la posibilitatea de a candida în alegeri și nu vreau să aud nimic despre asta”, a mai spus Orbán.
Orbán mizează pe economie
Premierul ungar a vorbit și despre alegerile parlamentare viitoare, exprimându-și încrederea că partidul său, FIDESZ, are suficiente condiții economice pentru a câștiga. Totodată, a punctat o temă-cheie în retorica sa recentă: opoziția față de aderarea Ucrainei la UE.
„Nu este nevoie de stimularea artificială a economiei. (…) Cel mai important lucru este dacă putem împiedica Ucraina să fie admisă în Uniunea Europeană. Dacă acest lucru va reuși,”atunci vom fi salvat perspectivele de dezvoltare ale maghiarilor pentru cel puțin un deceniu. Dacă ucrainenii sunt admiși, iar războiul continuă, vom avea pe cap probleme următorii 10-15 ani”, a mai spus premierul maghiar.
EVENIMENT
FOTO. Un suflet mare într-o mână de femeie. Povestea de viață a Mariei, florăreasa din Mănăștur

Cine trece prin Mănăștur, pe strada Primăverii, la colțul unui bloc mare, ar putea să observe o florăreasă mai deosebită. Puțin mai mare decât un buchet de flori, Maria își ajută soțul zi de zi, să vândă mai multe plante.
E micuță dar, după ce povestești câteva clipe cu ea, uiți că stai de vorbă cu un om mic de înălțime, care ar avea motive să stea supărată, să fie depresivă, să se supere pe Dumnezeu și pe toată lumea.
Bullying-ul despre care se vorbește astăzi, ea l-a trăit toată viața, la un nivel care nici măcar nu merită să fie povestit. Și astăzi, Maria observă cum oamenii se uită după ea cu ochi mari, dar nu o mai interesează, spune că s-a călit cu trecerea timpului. Ba mai mult, se trezește zilnic cu poftă de viață, cu o energie pe care de mai multă vreme e dispusă să o împartă cu ceilalți, fie ei prieteni, cunoscuți sau dușmani.
Să trăiești viața așa cum e
”De curând am întâlnit o doamnă care era foarte supărată și i-am zis…<<haideți să stăm puțin de vorbă dacă doriți>>. A început să-mi spună că nu mai iese din casă, că nu vede motivul pentru care ar continua să trăiască, e singură, nimeni nu se interesează de ea, nimeni nu o ascultă.
Nu vă spun ce i-am zis, dar după cinci-zece minute a ieșit din florărie spunându-mi că am dreptate.
Mai bine să trăiești viața așa cum e, în loc să stai să admiri ce li se întâmplă altora!”, povestește Maria, adăugând că are nenumărate exemple de acest fel.
O poveste de viață, dar una mai specială
Maria s-a născut într-un sat, situat aproape de Coloana Infinitului a marelui sculptor român Constantin Brâncuși, undeva lângă Târgu Jiu.
Pe când avea trei ani, părinții au realizat că Maria e diferită de ceilalți copii ai lor sau de ceea ce văzuseră până atunci. Un diagnostic crud a căzut peste familia Cărăvan, nanism hipofizic. De unde? Ar putea fi de la vreun vaccin? Acestea au fost întrebările care i-au însoțit vreme îndelungată.
Puțin mai târziu, au decis că Maria nu putea să meargă la școală, picioarele ei micuțe neputând străbate distanța mare până la școală. Așa că Maria a învățat să scrie și să citească acasă, ajutată de oricine se afla pe lângă ea.
Timpul a trecut, iar ea s-a trezit domnișoară, moment în care au intervenit grijile de adult, cu întrebări legate de modul în care o să se descurce în viață, simțind că pensia de handicap nu o să-i ajungă să ducă un trai decent.
A început să vândă flori, pe străzi, ori pe unde credea că oamenii sunt mai deschiși la pungă. În paralel, s-a înscris la școală, iar la 32 de ani a obținut o diplomă de absolvire a 8 clase. Își completa bugetul mai bine sau mai rău, dar a devenit mai încrezătoare!
I s-a schimbat destinul în bine
O excursie la Felix, o adevărată aventură pentru tânăra Maria, i-a schimbat destinul, deși inițial nimic nu prevedea acest lucru. Într-o seară, un artist cânta la terasa unde ieșise Maria. S-a dus la el și l-a felicitat, a primit un CD cu muzică și cam atât.
I-a scris pe mail și i-a răspuns, spre surprinderea ei. Au tot discutat, au aflat că au multe în comun și au decis să se mute împreună la Cluj-Napoca, cumva la o distanță egală față de localitățile unde stăteau atunci.
Aici li s-a născut curând un băiețel, care acum are șase ani și e perfect. Nu doar că zice mama lui, ca orice mamă, dar chiar e, adică crește ca un voinic, e cuminte și foarte iubit de părinții lui.
Sarcină ușoară
”Am avut o sarcină ușoară, am fost monitorizată de domnul doctor Florin Stamatian cu mare atenție, îi mulțumesc! La 37 de săptămâni mi-a făcut cezariană, deja sarcina putea să prezinte riscuri, cam așa am înțeles eu.
A fost monitorizat doar două zile, apoi am mai stat puțin în spital și am venit acasă. Sunt alături de el, minut de minut, încă de la primele ore. Eu îl duc la grădiniță în fiecare zi, mergem la cumpărături, povestim foarte mult. Eu și soțul l-am îngrijit ca pe ochii din cap!”, spune ea.
”Fiecare lucru, sentiment, prietenie sau relație are frumusețea ei, noi doar trebuie să o vedem. Dacă știm să jonglăm cu viața, totul devine mai frumos!”, povestește Maria despre lucruri care pot părea clișee, dar ea le crede cu adevărat.
A mai adăugat că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi și trebuie să fim curioși să vedem care e acela, iar dacă ”pici de sus”, cum se spune, trebuie să înveți, totuși, să te ridici singur, de aceea sunt bune și experiențele rele din viața asta.
Cristina Pintilie Șendrea
EVENIMENT
VIDEO. Pasager întins pe 4 scaune, cu picioarele pe tapițerie, într-un autobuz CTP Cluj. S-a enervat când i s-a atras atenția

Un cititor Cluj24 a surprins într-un autobuz al Companiei de Transport Public Cluj-Napoca, pe linia 24, un pasager care ocupă patru scaune, stând întins de-a lungul banchetei, cu picioarele sprijinite direct pe tapițerie.
„Din păcate, așa se circulă la Cluj, pe linia 24”, ne transmite cititorul. Acesta a încercat să-i atragă atenția bărbatului, moment în care, spune el, a fost apostrofat: „După ce i-am atras atenția, individul m-a întrebat «dacă mă doare capul »”.
Mai mult, autorul filmării relatează că pasagerul a devenit recalcitrant: „I-am zis că nu mă tem de el, iar el a zis că la următoarea stație coboară. Trebuie să ai grijă cui îi atragi atenția… Poate te trezești și cu o bătaie.”
Luc
decembrie 19, 2023 la 7:33 pm
E ft bine ca refugiatii ucraineni se descurca si se simt bine la Cluj. Dar autoritatile ar trebui sa-i urmareasca putin macar pe unii dintre ei, care au deschis diverse afaceri dubioase, si profita de bunatatea clujenilor ca sa-si bata joc de ei.