Mihai Eminescu și ale sale “Irmoase cântece de lume”

“Ea e pudică, timidă în acest punct, şi cu toate acestea dacă aş fi putut-o satisface… Ea mi-a spus că a fost satisfăcută de trei ori… O, de-aş şti aceasta numai!”

Când, la inceputul anilor ‘90, revista “Plai cu boi” editată de Mircea Dinescu publica primele poeme din ciclul “Infernala comedie” avându-l ca autor pe Emil Brumaru, a fost un șoc pentru noi, tinerii crescuți în pudibonderia comunistă!

Citeam poemele lui Brumaru cu fascinatia si uluirea satisfacuta cu care ascultam Radio Europa Libera pe vremea lui Ceausescu. Aveam sentimentul elibararii si revelatia ca pornografia se putea transforma in arta.

E drept, mai vazusem prin ‘87 sau ‘88, la cinemateca de la Casa de Cultura a Studentilor filmul lui Pier Paolo Pasolini, “Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei”. Atunci, intr-o scurta prezentare de dinainte de proiectie, ni s-a spus ceva despre cum pornografia, sodomia si abuzul pot fi transformate in arta.

Cam la fel de socanta a fost reeditarea, dupa 45 de ani de comunism, a nuvelei lui Ion Creanga, “Povestea povestilor sau povestea pulii”.

Nedumerirea lui Eminescu

A aparut chiar si un audiobook in lectura marelui actor, Dorel Visan. Marele prieten al lui Creangă, Mihai Eminescu nu s-a lăsat mai prejos. Iata un text din manuscrisele eminesciene intitulat “Nedumerire”:

“N-am vrut să pun pe paginile sfinte îndoielele mele. Fost-a ea mulţămită de mine? Avut-a ea acea culme pe care trebuie s-o aibă cineva în cea mai intimă-mbrăţişare copila mea cea sperioasă? Să am această siguranță numai – atunci aş fi fericit… Sigur este însă că ea nu e din acele naturi voluptoase cari sug plăcerea din ochii iubitului şi din măduva lui… Ea e pudică, timidă în acest punct, şi cu toate acestea daca aş fi putut-o satisface… Ea mi-a spus că a fost satisfăcură de trei ori… O, de-aş şti aceasta numai!”

Poeme mai puțin cunoscute

Sau aceste poeme pe care Eminescu le pune sub titlul generic: “Irmoase cântece de lume”. Irmos, cuvânt de origine greacă are, conform DEX, un singur sens in limba romana si anume acela de prim vers dintr-o cântare bisericească!!!

Vin la neica ca să-ţi prindă

Roza ta pe-un fir de ghindă

Şi să-ţi gâdile-ncet negul

Când ţi l-a băga pe-ntregul,

Şi *** ta icoană *

Drept în contra o-mpreună *

Tu ridică, joacă, saltă

Toată *** ta naltă.

Și trăgându-ți veriguța

Îţi mănâncă focul p..a,

Cât simţind că *** dragă

Şi mai zice: Bagă, bagă,

Mai adânc destul nu-i sunt

Multe noduri până-n fund.

Bagă-l pân’ la rădăcină,

Să fiu floare pe tulpină

Simt căldură-n măruntaie,

Când îţi pun mâna la c…e.

Pune-ți drăguțele buze

Pe a ţâţei bumburuze

Şi le strânge-n dinţi mai iute

Că e ca şi când m-ai f..e.

Zgândăreşte – vezi cum creşte

Țâța mea si se mărește.

Ah drăguţă fără preţ

Să m-aşez mai bine-n jeţ

Tu mai dă-i, mai dă-i o leacă

Ţine ţuga * freacă, freacă,

Ha, ha, ha, ș-a doua oară

Chiar din creştet mă-nfioară.

Să scârnez mă lasă dragă

Că-i pe moarte, nu-i de şagă.

(Tipărită în volum în Opere XV. Fragmentarium, p. 1013. 2259, 243. Databilă 1873-1874.)

Sau:

Șezi călare drept în dop

Şi să mergem în galop

Ohohoi, cum salt [cu] gust

Şi te zvârl din p..ă-n sus

Şi te prind în p..ă iar,

Dulce fată ca un dar.

Stai, drăguță, iar mă salt!

C-acu vine celălalt

Moment dulce când de rod

Tu mă sugi, eu mă slobod

O, apără-te, cum nu pot

S-intru-n tine, dragă, tot,

Să mă bag în p..dă-adânc,

Dinăuntru să te mânc.

(Tipărită în volum în Opere XV. Fragmentarium, p. 1014. 2260, 30r. Perioada bucureșteană 1880-1882.)

[,,MĂI JUPÂN FANARAGIU…”]

Măi jupân fanaragiu

Na-ţi p„dă şi dă-mi rachiu,

Dă-mi rachiu de-l prefăcut

Să stau bine la f..t.

…………………………………………………………

Mai slăbește-mă din p..ă

Că-mi dă rachiul pe gură.

Ba măcar să-ţi dea pe nas

Că din p..ă nu te las.

*

Fata mare stă călare

Pe o p..ă lată-n spinare

Şi se vaită şi se plânge

Vai de ea că nu-i ajunge

Şi se plânge şi se vaită

Vai de ea că nu-i mai lată

(Tipărită în volum în Opere XV. Fragmentarium, p. 1018.

2290, 60v. Două irmoase. Transcriere databilă 1871-1872.)

[,,AH, CUM NU-I AICEA NIME”]

Ah, cum nu-i aicea nime

Să mă scap de mâncărime

Să storc botul între craci,

Să-i sug măduva din saci.

(Tipărită în volum în Opere XV. Fragmentarium, p. 1017. 2286, 15v. Databilă 1871-1872.)

Om supus ispitelor

Autorul de mai sus este, de buna seama, tot Mihai Eminescu, primul “scriitor profesionist” al literaturii romane, cel care “trăia scriind” cum spunea marele eminescolog Petru Creția.

Desigur ca versurile exotice si erotice de mai sus nu sunt decat o infima parte dintre cele 14 mii de manuscrise eminesciene, dar am ales sa le publicăm azi, de ziua Poetului, pentru a arata că a fost si el un om supus ispitelor si patimilor care ne incearca si ne bucura viata fiecaruia dintre noi.

A fost omul căruia Ion Creangă îi scria disperat de la Iași: “Vino bădie Mihai, vino, căci fără tine sunt străin!”

Florin Danciu