„Lumină lină, lini lumini/ Răsar din codri mari de crini”. NĂSCUT de Crăciun. Ioan Alexandru, 80. Poet CREŞTIN clujean

Ioan Alexandru, unul dintre marii poeţi români, s-a născut în ziua de Crăciun, 25 decembrie 1941, în localitate clujeană Topa Mică. De la naşterea sa s-au împlinit 80 de ani.

Născut în Noaptea de Crăciun în Topa Mică

a

Ioan Alexandru (n. Ion Șandor Janos 25 decembrie 1941, Topa Mică, 16 septembrie 2000, Bonn) a fost poet, publicist, eseist și om politic. A fost membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat în legislatura 1990-1992 și senator PNȚCD de Arad în legislatura 1992-1996.

S-a născut în noaptea de 25 Decembrie 1941 (Crăciun) în localitatea Topa Mică, județul Cluj. „Întâmplarea a fost să fie în noaptea de Crăciun. Mama, ostenită de pregătirea sărbătorilor, a trebuit să se despovăreze și nu m-a trecut în acte ca să nu mă îmbătrânească cu un an de cinci zile. Așa că apar în acte la 1 ianuarie.“ („Satul transilvan, cu toată austeritatea lui, este o permanență a scrisului meu“ – Dialog, loan Alexandru, (în) ..Convorbiri literare”, Iași, 1987, nr. 3, martie, p. 3).

Copilăria şi debutul

Își petrece copilăria în satul natal (dar și la Berind, unde era „mama bătrână Todosia”). În 1958, după școala făcută în satul natal (unde l-a avut profesor de română pe Ilie Butoi, pe care-l menționează ca apropiindu-l de literatură, în special de Eminescu), devine elev la Școala Medie „G. Barițiu” din Cluj. Încă din perioada studiilor liceale este cunoscut în mediile literare clujene și citește la cenaclurile literare de aici. Este perioada în care îl va cunoaște pe Lucian Blaga.

În 1960 debutează cu poezia Floarea mea în revista „Tribuna” din Cluj (anul IV, nr 14, 7 aprilie, p. 6). Poezia este semnată: Ioan Alexandru, elev.

În iunie-iulie 1962 termină studiile liceale și susține examenul de maturitate (Diploma de maturitate nr. 32/1962, eliberată de Școala Medie „Gh. Barițiu” din Cluj).

În decembrie se transferă de la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. În 1964 promovează anul I la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj și se transferă apoi la Universitatea din București.

Debutează editorial cu volumul „Cum să vă spun“, semnat Ion Alexandru; prefață de Mihai Beniuc. Devine membru al Uniunii Scriitorilor și se căsătorește cu Spitz Ulvine-Grete.

Alături de mari scriitori români

Face parte din grupul de tineri scriitori care, în perioada 8-13 mai, a participat la întâniri literare în Dobrogea. Din acest grup mai făceau parte Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Violeta Zamfirescu, Ileana Mălăncioiu și Florența Albu.

În ianuarie 1966 apare la București revista „Amfiteatru” (Revistă literar-artistică editată de Uniunea Asociațiilor Studenților din R.S.R; an I, nr. 1, ianuarie). Ion Alexandru face parte din Colegiul de redacție, de la primul număr, alături de Ion Băieșu (redactor șef), Ana Blandiana, Ion Chirie, Dumitru Constantin, Vasile Crețu, Adi Cusin, Kikeli Pali, Taskai Adriana, Nicolae Manolescu, Costin Miereanu, Adrian Păunescu, conf. univ. Al. Piru, Andrei Șerban, Ioana Vlasiu, conf. univ. Mircea Zaciu.

În 1968 termină studiile universitare la Universitatea din București, fiind reținut asistent, la Catedra Eminescu. În paralel (aproape în clandestinitate, „în podul Universității”) făcea cu studenții, care doreau acest lucru, interpretări din Biblie, studii ebraice etc. Și-a perfecționat cunoașterea limbii ebraice la Ierusalim.

Este bursier la Universitatea din Freiburg, unde audiază cursurile lui Martin Heidegger și este interesat de filosofie. Studiază la Universitatea din Aachen – Philosophisches Institut.

În 1973 obține Doctoratul în Filologie cu teza „Patria la Pindar și Eminescu“, susținută la Universitatea din București; conducător științific: Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

Casa de la Rohia sfântă

Nu de puține ori amintește de „Rohia sfântă locul cel mai luminos pe lângă satul meu din această culme de lut dată de Domnul pentru trudă și mormânt.” Este hotărât să-și construiască o casă la Rohia, loc de reculegere și de creație, și amintește de dorința de a aduce aici manuscrise și cărți și, atunci când va veni momentul, de a fi înmormântat aici.

În 1987, la Tokio, primește „Medalia de aur”, conferită unui mare poet creștin. În 1989, pe 21 Decembrie, participă la manifestațiile revoluționare din București.

În 1993 participă la Washington la „Micul Dejun cu Rugăciune“ al Președintelui Statelor Unite ale Americii.

Semnele morţii

La 13 iunie 1994 a participat la Arad (în Sala de Cultură a Sindicatelor) la o adunare populară cu caracter religios/ecumenic împreună cu cosmonautul Charles M. Duke jr. (membru al echipajului Apolo 16). În timpul discursului pe care l-a ținut aici a suferit un accident cerebral. Și-a încheiat cuvântarea cu următoarele cuvinte: „Să dea Dumnezeu ca în România să se schimbe de astăzi înainte mai mult și să avem martori să mărturisim pe Isus Hristos fiecare acolo unde suntem! Dumnezeu să Binecuvânteze America, care ne trimite asemenea oameni aici. Dumnezeu să Binecuvânteze România, care are credincioși ca dumneavoastră și care știe să primească pe acești trimiși de a lui Dumnezeu de către frații noștri din America.“ (Dialoguri cu loan Alexandru, p. 76).

A fost dus de urgență, în comă, la Spitalul Județean Arad, iar a doua zi, cu elicopterul, la Spitalul Universitar din Szeged. După o oarecare stabilizare a fost transferat la o clinică de recuperare din Karlsruhe. După externare a locuit la Bonn, unde s-a stabilit cu familia.

Pe 16 septembrie 2000, poetul se stinge din viață la Bonn (act nr. 5342 înregistrat la Primăria Sectorului 5 din București).

Nepăsarea Parlamentului şi a Uniunii Scriitorilor. Îngropat la Nicula de ÎPS Bartolomeu Anania

„Este adus în țară cu un avion militar, datorită interesului manifestat de Președintele țării. Dar nici Uniunea Scriitorilor (deși Ioan Alexandru era membru al Uniunii Scriitorilor și a fost și în conducerea Uniunii), nici Parlamentul României (deși a fost parlamentar) nu s-au ocupat de înmormântarea poetului. N-a fost depus la Uniunea Scriitorilor, n-a fost depus la Palatul Parlamentului, n-a putut fi depus la Patriarhie… A poposit un timp la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, dar n-a putut să-și doarmă somnul de veci nici aici.

Prin grija lui Bartolomeu Anania a fost dus și înmormântat la Mănăstirea Nicula”, potrivit wikipedia.

Lumină lină, de Ioan Alexandru şi cântată de Tudor Gheorghe

Lumină lină, lini lumini
Răsar din codri mari de crini,
Lumină lină, cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară,
De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind,
Un răsărit ce nu se mai termină,
Lumină lină din lumină lină.
Cine te-așteaptă te iubește,
Iubindu-te, nădăjduiește,
Căci într-o zi, lumină lină,
Vei răsări la noi deplină.
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor veni să-l vadă.
Lumină lină, lini lumini
Răsari din codri mari de crini.
I-atâta noapte și uitare
Și lumile-au pierit în zare.
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor.
Lumină lină, lini lumini
Înstrăinându-i pe străini,
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac.
Cel întristat și sărăcit,
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat
În vatra ta au înnoptat.
Lumină lină, leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ,
Lumină lină, Logos Sfânt.

Slujbă în memoria sa

Pe 29 decembrie, la biserica din localitatea sa natală, Topa Mică, Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului va organiza, după Slujba Parastasului, evenimentul „evocarea poetului creştin Ioan Alexandru la 80 de ani de la naştere”.

Vor vorbi mitropolitul Andrei Andreicuţ, pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, poetul Nicolae Băciuţ şi pr. Ioan Pintea.

(MaAv)

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News