LEGENDELE CLUJULUI cu Ovidiu Pecican: O întâmplare cu o coroană regală

Nicolae Iorga pomenește undeva, într-un articol, că Ștefan Bocskai, nobilul clujean care i-a fost lui Mihai Viteazul întâi prieten, dar apoi și adversar, a ajuns, în cele din urmă, succesorul marelui voievod al Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei pe tronul principatului intracarpatic. Spre deosebire de Mihai, exponent al românilor ortodocși într-un principat maghiar și calvin unde îl reprezenta pe împăratul german și catolic din neamul Habsburgilor, Bocskai nu a fost doar calvin, ci și un reprezentant al nobilimii maghiare.

Profitând de abilitățile sale politice și militare, magnatul născut la Cluj – vizavi și la doi pași de casa unde se născuse Matia Corvin – a ajuns să se încoroneze (noiembrie 1605) ca rege maghiar, urmaș al dinastiei arpadiene și al celei angevine, ca și al monarhilor ce le urmaseră acelora.

Destinul a făcut însă nu numai ca regalitatea lui să nu dureze, ci și ca ea să nu aibă urmări politice semnificative la același nivel… Coroana regală a lui Bocskai a rămas doar a lui, netransmițându-se mai departe…

Ea nu a mai ajuns niciodată pe capul altui rege maghiar, încheind o epocă de speranțe ale reînvierii Regatului Maghiar de sine stătător și al regalității posibililor săi suverani. Ceea ce a urmat, se știe, a fost șirul – destul de scurt – al principilor Transilvaniei.

Izgonirea turcilor

Vremea a trecut și, după ce la 1683 asedierea Vienei de către turci a părut să aducă foarte aproape finalul Europei Centrale Creștine și al Monarhiei Habsburgice, opera războinică a împăratului german s-a încununat de succes, turcii fiind izgoniți nu doar din fața capitalei austriece, ci apoi și din Ungaria, din Transilvania și, în fine, și din Banat.

Cât despre succesul Habsburgilor pe aceste meleaguri, el a continuat până când, în finalul Primului Război Mondial, însăși monarhia lor pestriță de limbi vorbite și de popoare diverse, s-a prăbușit.

Coroana, vândută la Pesta

Nicolae Iorga își amintește cum, imediat după Marele Război, cum i s-a spus Primului Război Mondial, un misit al bunurilor care aparținuseră coroanei imperiale austriece l-a căutat, propunându-i ca statul român să cumpere de la Pesta, unde se afla și era încă disponibilă, coroana regală a lui Bocskai.

Se gândea că încoronarea regelui Ferdinand al României s-ar face cu mai mare fast și fală astfel, beneficiind și de patina aulică a acestui însemn de odinioară al unei puteri visate și obținute efemer, și vedea în ea un bun prilej de a obține suma deloc mică rezultată de pe urma respectivei afaceri.

Reacția istoricului român a rămas de pomină: „Și această coroană să stea vreodată pe fruntea Regelui care a ajuns unde este tocmai prin sfărâmarea ideii medievale, simbolizată în coroana lui Bocskai!” O asemenea enormitate nu putea fi sprijinită… Oferta a fost declinată.

Rămâne, totuși, păcat că ocazia s-a pierdut și că tezaurului României nu i s-a adăugat și coroana regală a unuia dintre cei doi regi născuți la Cluj.