LEGENDELE CLUJULUI cu Ovidiu Pecican: Enigma capodoperei

Care este cel mai mare roman scris vreodată la Cluj? După cum se știe, orașul nu duce lipsă de autori de renume, nici acum, nici în trecut. Și totuși, care poate fi cel mai mare roman scris în orașul de pe Someș? Această întrebare nu este mai enigmatică decât răspunsul la ea, având în vedere că în Cluj au trăit sau prin el s-au perindat importanți romancieri…

Două sunt candidaturile cele mai serioase la acest titlu și ambele vin de la autori de un prestigiu enorm. În ambele cazuri epoca în care au fost scrise este cea a celor mai mari opreliști pentru creatori, datorită dictaturii comuniste care aplica necruțător modelul realismului socialist, omologând doar operele de artă conformiste.

În mod ciudat, primul dintre autori era un ostracizat, în timp ce al doilea era un răsfățat al regimului, iar perioada în care lucrările avute în vedere au fost scrise sunt anii 1950.

”Bârlogul lui Faust”

Cea dintâi se referă la Lucian Blaga, ostracizat ca bibliotecar într-o încăpere de sub scara Bibliotecii Centrale Universitare pe care poetul a ajuns să o numească „Bârlogul lui Faust”. Aici și-a așternut el unicul roman scris într-o viață, Robie cerească, robie pământească, publicat abia treizeci de ani mai târziu cu titlul schimbat de Luntrea lui Caron.

Roman fără egal în literatura română, surprinzător prin evocarea în cheie ficțională a împrejurărilor de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, curajos prin contestarea ordinii impuse de tancurile rusești, nostalgic după vechea organicitate a culturii române și scris pe un ton elegiac-luminos, cu un aer de scriere didactică goetheană,

Luntrea lui Caron își afirmă orgolios singularitatea, făcând din Cluj locul multora dintre întâmplările sale, chiar dacă autorul preferă să îl deghizeze în… Alba Iulia.

Răzbunarea unui autor

Celălalt mare candidat la titlu este Colecţia de biografii, autobiografii şi memorii contemporane a lui Petru Dumitriu. Intrat în dizgrația parțială a regimului, după ani de fidelă și rușinoasă ascultare, autorul s-a stabilit la Cluj împreună cu familia, având în gând un proiect fără egal în literatura română: să scrie o vastă panoramă fictivă contemporană, pornind de la punerea în pagină, în contrast, a lumii burgheze românești dinainte de 1948 și a celei dominate de burghezia roșie, comunistă, de după aceea.

Deși nu inova formal, prin anvergura sa de ansamblu vast de romane așezate într-o arhitectură narativă comună, Colecția lui Petru Dumitriu friza echivalarea proiectului balzacian, proustian, dar și egalarea performanțelor înregistrate de romanul sovietic contemporan (Pe Donul liniștit de Șolohov ș.a.).

Ambiția lui viza depășirea limitelor tradițional afirmate ale romanului epopeic, inclusiv în varianta lui stalinistă (cum era Pe Donul liniștit al lui Șolohov), prin conceperea unei structuri laxe, permeabile, dar în același timp variabile și adaptabile, nu lucrând asupra stilului precum James Joyce în Ulise ori ducând elaborarea lingvistică a textului până dincolo de orice limită ușor descifrabilă (tot precum Joyce, în Veghea lui Finnegan).

Era, s-a spus, răzbunarea unui autor împotriva nomenklaturii dejiste ajunsă la apusul său, într-un moment când încă nu era clar că foștii puternici ai zilei vor fi schimbați din funcții, iar direcția promoscovită a politicii țării va fi înlocuită, prin Nicolae Ceaușescu, de un comunism independentist, recuperator de valori naționale, și chiar ultranaționalist, în cea din urmă etapă a sa.

Două mii de pagini

După doi ani de ședere în provincia transilvană, Petru Dumitriu a profitat de o ocazie pentru a scăpa, împreună cu soția, în Lumea Liberă.

Romanul său uriaș, din care s-au păstrat aproape două mii de pagini, nu a apucat să fie încheiat și publicat. Apăruseră doar bucăți din el, prin reviste… Vreme de patruzeci de ani el a rămas necunoscut.

Datorită faimei controversate a autorului și a unicei ediții existente deocamdată – cea din 2004 – încă este necunoscut celor mai mulți dintre cititori și comentatori. Nu și lui Victor Cubleșan, critic literar clujean, autorul primei monografii despre mult disputatul autor.

Doar romanul lui Lucian Blaga a fost tipărit în vreo trei ediții, beneficiind și de un cadru adecvat de discutare a sa, prin existența festivalului anual dedicat scriitorului la Lancrăm și a celui de la Cluj.