LEGENDELE CLUJULUI cu Ovidiu Pecican: Domnul jucător

În timp ce tatăl său lupta cu oastea polonă care-l aducea pe pretendentul Simion Movilă ca să îl instaleze domn pe scaunul Țării Românești (și astfel influența polonă să se extindă asupra ambelor state românești extracarpatice, conduse astfel de doi frați buni, Ieremia și Simion), Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazu, fusese trimis ca ostatic în tabăra imperială. Devenit astfel chezaș politic de origine aristocratică, el a fost tratat cum se cuvenea, cu deferența datorată unui fiu de domnitor.

Curând însă el s-a transformat, fără să fi făcut nimic prin sine însuși, din oaspete de rang princiar în… prizonier, membru al familiei unui general perdant. Căci după înfrângerea lui Mihai la Mirăslău, în septembrie 1600, Nicolae Pătrașcu s-a reîntâlnit cu mama sa, doamna Stanca, şi cu sora lui, Florica, puși fiind cu toții sub aceeași pază armată.

Mai întâi au fost închişi în cetatea Gilău, la doi pași de Cluj, cum ții calea Oradiei, îndată ce treci de satul Florești. Ținuturile clujene au devenit astfel locul detenției transilvane a familiei învingătorului de la Călugăreni și Giurgiu, adjudecându-și în cartea de istorie istorie și acest titlu, deloc demn de laudă.

Femeile trebuie ocrotite

Când s-a revăzut cu mama și cu sora sa, Nicolae Pătrașcu s-a temut să își arate îngrijorarea, spre a nu se face de rușine. Fiul viteazului, își spunea, nu își poate arăta nesiguranța și temerile nici în fața străinilor, nici față de femeile din propria familie pe care, în conformitate cu statutul primului născut de rang masculin, în absența tatălui se cuvenea să le ocrotească și cărora trebuia să le ofere protecția sa.

Cum însă nu se punea în niciun caz problema unei rezistențe armate, care i-ar fi putut periclita viața și lui, și rudelor sale apropiate aflate în castelul Gilău, Nicolae Pătrașcu s-a gândit să încerce să repurteze măcar victorii simbolice asupra celor ce deveniseră din cunoștințe deferente niște inamici intransigenți.

De aceea, el a început să joace în fiecare seară, după vecernie, șah, zaruri și jocuri de cărți – tarot – cu căpetenia gărzilor, învingându-l pe militar de cele mai multe ori. Așa se face că, atunci când a venit vremea ca deținuții princiari din familia lui Mihai Vodă au fost mutați de la Gilău, Nicolae Pătrașcu reușise să se chivernisească în mod glorios, deși nesângeros, cu mai multe inele și cu câteva pungi cu galbeni, din care a putut asigura mai apoi unele dintre nevoile drumului.

Dincolo de aspectele practice ale acestor victorii însă el s-a putut mândri cu un nou titlu, rostit în șoaptă de ostașii gilăuani în orele prelungite ale gărzilor lor: Domnul Jucător.

Nu era poate la fel de glorios precum porecla „Viteazul” obținută de tatăl său pe câmpul de luptă, dar cel puțin îi desemna cum se cuvine dexteritățile în materie de jocuri de societate bărbătești.

Au rămas în Făgăraș

Ulterior, detenția lui Nicolae Pătrașcu, a mamei sale și a frumoasei surori cu părul blond a continuat în cetatea Făgăraşului. Aici cei trei au rămas până în toamna lui 1602, confiscându-li-se toate bunurile din porunca lui Ştefan Csáky, devenit acum căpitanul general al Transilvaniei, tăind și spânzurând după voință, fără spaima că barda celui ucis la Turda l-ar mai putea ajunge din urmă.

Eliberată în cele din urmă, după o vizită la mănăstirea Cozia, unde se afla Tudora, mama lui Mihai, văduva bravului unificator a plecat împreună cu copiii spre Curtea imperială de la Praga.

Când s-a întors în ţară, s-a îmbolnăvit de ciumă, boală care a răpus-o în câteva zile. Mormântul ei se află în biserica episcopiei din Râmnicu Vâlcea.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News